Tag Archives: mascarada politica
“Nu ne putem câştiga electoratul aşa că îl cumpărăm”
Politicienii din ziua de azi sunt incapabili să îşi câştige electoratul prin vorbe şi fapte, aşa că cei mai mulţi dintre ei aleg calea care dă randamentul cel mai bun, cea mai simplă şi uşoară metodă de a creşte în sondaje: cumpărarea de voturi cu bani sau diverse produse promoţionale cu însemnele partidului sau nu (pixuri, tricouri, maşini, ipod-uri, iphone-uri, sac de cartofi, pungă de legume, făină, ulei, zahăr şi multe altele). Iar electoratul muşcă la strategema asta deloc ieftină dpdv al costurilor de campanie, iar majoritatea (în general plebea şi cei cu venituri mici) ajung să voteze de fiecare dată cu cu cel/cea care dă/oferă mai mult.
În România, genul acesta de strategie se practică de către absolut toţi politicienii, independenţi sau nu, indiferent de culoarea partidului. Să luăm câteva cazuri din campania locală pentru primăria Clujului, campanie care chiar dacă nu a început oficial, candidaţii au trecut la treabă de o săptămână. Candidatul USL oferă prin intermediul site-ului său de campanie un iPod Touch pentru cea mai bună idee pentru dezvoltarea oraşului, iar ideea care strânge cele mai multe like-uri pe Facebook, câştigă. Nu ştiu vouă, dar mie asta îmi pare a mită electorală. Să ajungi să-i stimulezi pe oameni să se orienteze spre tine dându-le ceva în schimb, ceva pentru care să se lupte între ei, mi se pare josnic.
O altă persoană, de data aceasta care candidează ca indepedent, are nevoie de un număr de semnături pentru a-şi depune cadidatura şi oferă o sumă derizorie de câteva zeci de lei per semnătură (sau a avut, cred că s-a încheiat deja perioada de depunere a candidaturilor, nu ştiu sigur). Nu am dat niciun nume pentru a nu fi acuzat că favorizez un candidat sau altul, numai asta îmi mai lipseşte, să fiu acuzat că mă vând politic! Cazuri mai sunt destule, s-au dat maşini, electrocasnice, excursii, mâncare, iar într-o localitate anume din România, nu maa ştiu exact care, îmi aduc bine aminte că s-au împărţit medicamente pentru cei bolnavi în schimbul voturilor acum câţiva ani. Despre asta-i vorba.
Nu ar strica nişte restricţii în campania electorală, gen, să nu se mai permită împărţirea diverselor produse sau organizarea de concursuri.
Emil Boc vine să-şi spele imaginea la primăria Cluj!
Emil Boc şi-a anunţat decizia de a candida pentru un nou mandat de primar la Cluj, chiar înainte să scriu eu că nu cred că va candida datorită imaginii sale politice pătate. Imaginea lui de politician e la pământ şi nu cred că va avea nicio şansă să câştige alegerile de primar, chiar şi la Cluj, acolo unde a fost cel mai iubit, dorit şi bun primar pe care l-a avut oraşul acesta. Până s-a dus la Bucureşti.
Boc nu mai are viaţă politică la ora actuală, dar încearcă să-şi spele imaginea candidând pentru un nou mandat la primăria oraşului său de suflet şi încearcă să le recâştige clujenilor încrederea demult pierdută. A fi premierul României în vremuri de criză şi-a pus serios amprenta peste imaginea lui, iar măsurile de austeritate pe care a fost nevoit să le adopte l-au strecurat în categoria politicienilor huliţi şi înjuraţi. Pentru PD-L în schimb e moarte curată, politic vorbind, susţinerea lui Boc pentru un nou mandat la Cluj şi înclin să cred că vor pierde primăria celui mai important oraş din România după Bucureşti.
Ceea ce mă surprinde la anunţarea acestei candidaturi este faptul că nici el, dar nici partidul portocaliu, nu realizează că omul Boc nu mai există dpdv politic.
Asta e părerea mea.
A început campania electorală?
Pentru că asta am primit eu în poştă zilele trecute. Oare vine de la pedeleu sau de la nişte cetăţeni oneşti care n-au treabă cu niciun partid? Tot stau şi mă întreb când îmi vine câte un afiş din ăsta frumos colorat în poştă, din ce bani se fac astea, asta în caz că nu sunt comandate de vreun partid rival? Cine le plăteşte, că nu cred că le face nimeni pe gratis, există o asociaţie sau un ONG care strânge astfel de fonduri sau vreo persoană cu dare de mână finanţează din propriul buzunar?
“Revoluţia” voastră nu e şi revoluţia mea
Revoluţie e un cuvânt mult prea mare pentru a descriere evenimente ce s-au derulat în ultimele zile în România. Sunt doar nişte manifestaţii venite ca o consecinţă a lipsei de viziune a celor care ne conduc. Lipsă de viziune doar în opinia unora, nu generalizăm că nu toţi gândesc aşa.
Am aşteptat să se mai liniştească apele tulburate de protestele care au lovit România în ultimele zile ca să pot să scriu şi eu o simplă părere de cetăţean al acestei mult prea frumoase ţări în care ne ducem traiul. Din punctul meu de vedere, repet, al meu, părere proprie şi personală, este că, manifestaţiile începeau indiferent de cine era la putere. Că era PD-L, că era PSD, PNL… USL, oamenii tot nemulţumiţi erau, că aşa am fost dintotdeauna, de 20 ani, veşnic nemulţumiţi. Parcă suntem construiţi, noi ca naţie, să fim nemulţumiţi. Şi pe vremea lui Iliescu s-au “răsculat” oamenii şi au ieşit în stradă, dar nu s-a schimbat nimic, iar atunci chiar a fost groasă rău (Remember: Mineriada).
Problema e că toate frustrările acumulate de popor de-a lungul timpului s-au spart în capul lui Băsescu, Boc şi celorlalţi din jurul lor. Ghinionul lor a fost ca paharul să se umple când au fost ei la conducere, dar la fel s-ar fi întâmplat şi dacă erau alţii la putere. Părerea mea. Corectaţi-mă dacă greşesc.
Iar când îi aud pe protestatarii care cer libertate îmi vine să-mi iau jucăriile şi să mă mut în Australia. Ce libertate, fraţilor? Cine vă îngrădeşte libertatea, cine nu vă lasă să fiţi liberi? Faptul că vă puteţi manifesta în piaţă nu e un motiv destul de bun că nimeni nu are nicio treabă cu voi şi nu sunteţi liberi? A, că jandarmii menţin ordinea publică, nu înseamnă că au treabă cu “libertatea” voastră, e meseria lor să facă asta, iar pentru asta au depus un jurământ solemn.
Mai sunt şi scandările alea cu vrem locuri de muncă, vrem salarii mai mari, pe care iarăşi nu le înţeleg. Prietene, sunt undeva la 30 de mii de locuri de muncă care aşteaptă să fie ocupate, poate şi mai multe. Din păcate, posturile de directori sunt cam ocupate. Salarii mari? Ştiu, nu iei leafă ca-n Vest, multe cheltuieli mari, preţuri neconcordante cu salariile, e greu, dar nu ştiu dacă se rezolvă ceva cu lozinci anti-guvernamentale. Pe bune acum. Când pur şi simplu îţi zice preşedintele şi premierul în faţă, la televizor, că NU sunt de unde, cum să crească lefele? Nu realizaţi că banii se duc la oamenii deştepţi cu firme care au un contract cu statul român pentru diverse servicii, oameni deştepţi care de obicei sunt câte o rudă cu vreun reprezentant al Statului, om sus-pus?
Mai este şi clasica întrebare la care protestatarii nu ştiu ce să răspundă şi se blochează: dacă-i dăm pe ăştia jos, pe cine punem în loc? Nu, serios, gândiţi-vă că a fost toată clasa politică la putere, şi ce făcură? Nimic. România e ca barca din imaginea de mai sus, nici scufundată în totalitate, dar nici nu pluteşte triumfătoare. Problema e că lucrurile sunt împuţite demult, nu de câteva zile, ţara e virusată cu mulţi trojeni care la rândul lor s-au înmulţit ca iepurii şi au infestat totul, iar ca să scăpăm de dăunători, singura soluţie rămâne un format general. Cum îl vom face, asta nu mai e problema mea, dar sper să mă prindă în România când se va întâmpla.
Manipularea, cea mai mizerabilă armă
Manipularea e o armă folosită în special în politică pentru a controla masele şi a-i ademeni în barca lor.
Cred cu tărie că toţi oamenii pe care îi vedem adunaţi la manisfestaţiile vreunui partid strigând cu patos lozinci anti guvernamentale ar trebui obligaţi să scrie de 100 de ori “nu mă voi lăsa manipulat de vreun partid şi de televiziuni în campania electorală”. Poate aşa conştientizează că nu sunt decât nişte cobai în marele laborator politic. Pentru că, realitatea din teren este că mulţi sunt extrem de uşor de influenţat, e de ajuns să le promiţi ceva, să le dai o plăsucă cu ceva, şi e al tău. Sunt oameni fără coloană vertebrală, incapabili să gândească şi să decidă singuri şi care au nevoie de un stimulent pentru a se orienta către cine dă mai mult. Uneori chiar am impresia că cineva deţine o maşinărie de spălat creiere pe care o foloseşte pentru a-şi atinge scopul.
Grupul comunisto-liberal USL s-a gândit să profite niţel de pe urma protestelor care au paralizat toată România în ultimele zile şi să-şi facă puţină campanie electorală, că e totuşi an electoral acesta în care ne aflăm, să nu uităm. Dincolo de faptul că mi se pare de o mârşăvie ieşită din comun toată mişcarea de ieri iniţiată de aceeaşi opoziţie, protestatarii s-au împărţit în două tabere: protestatari politici şi cei generali, simpli cetăţeni care nu muşcă din momeala opoziţiei. Să ne luăm bolul cu popcorn şi să asistăm la spectacol.
După ce s-a protestat decent câteva zile (nu vorbim aici de huligani). iar oamenii şi-au manifestat nemulţumirile faţă de guvern, au venit marii lideri ai opoziţiei, Ponta, Antonescu şi restul atârnătorilor din USL să încerce să-i atragă de partea lor. Nu au reuşit, aşa cum era normal, semn că mai există oameni în ţara asta cu scaun la cap care nu se vând pe un covrig sărat şi o sticlă de ulei. Din punctul meu de vedere, strategia adoptată de uselişti e proastă, spectacolul generat în piaţa Victoriei e jenant, iar mesaje triumfătoare ale celor doi lideri politici, “bine aţi venit, îi dăm jos şi pe ăştia” sau “e anul căderii lui Băsescu”, sunt aiureli ieftine menite să prostească masele adunate în piaţă pentru nişte promisiui deşarte. Serios? Nu le-a zis nimeni ăstora doi că e final de mandat?
Reprezentaţia din piaţa Victoriei a fost una demnă de-un circ ieftin, la fel cum e, de altfel, întreagă clasă politică de la noi.
