Tag Archives: mancare
O perioadă neagră din viaţa mea
Dragi prieteni, cititori şi simpli vizitatori care aţi aterizat din greşeală pe acest blog, cu inima greu încercată de durere, scriu aceste rânduri cu ochii înlăcrimaţi şi multe regrete ce le port în suflet după acest nefericit eveniment. Trec prin cea mai neagră perioadă din viaţa mea, e cea mai proastă zi, nimic nu poate să meargă mai rău. Îmi tremură mâinile de emoţie în timp ce mă străduiesc să vă împărtăşesc această suferinţă prin care trec. O prietenă foarte dragă mie, dar cred că şi vouă, celor care aţi avut prilejul să o cunoaşteţi personal, s-a dus în lumea celor drepţi. Şi, sper că, de oriunde ne-ar privi în aceste momente, e împlinită şi fericită.
Odihneşte-te în pace, dragă zacuscă. Ţin să vă mulţumesc în numele familiei îndoliate pentru urări şi să vă urez din suflet, iubiţi-vă zacusca, pentru că doar pe ea o mai aveţi alături. Întristat şi chinuit de durere, am constatat de curând că s-a terminat şi ultimul borcan de zacuscă rezervat pentru iarna aceasta, şi e doar început de ianuarie. Ce o să ne facem până la primăvară? Oare vom putea trece peste iarnă în acest condiţii? Cum am putut să fiu atât de inconştient şi să o termin pe toată în câteva zile?
Un sfat prietenesc pe care vi-l dau: încercaţi să vă controlaţi înainte să daţi năvală în borcanul cu zacuscă. Organizaţi-vă în aşa fel încât să vă ajungă toată iarna, nu o devoraţi pe toată în câteva zile sau săptămâni. Ştiu că e foarte greu să faceţi asta, zacusca e probabil cel mai îndrăgit fel de mâncare consumabil rece din lume, pur şi simplu nu veţi găsi un singur om căruia să nu-i placă, eu ştiu cel mai bine prin ce trebuie să treceţi, dar trebuie să realizaţi că dacă o veţi epuiza pe toată în câteva zile, vă va părea foarte rău mai târziu, când aţi fi în stare să faceţi moarte de om pentru o felie de pâine cu zacuscă. Nu ştiu, faceţi cum vreţi, faceţi-vă raţii, o felie de pâine la două zile de persoană, în funcţie de numărul de persoane cu drept legal de a beneficia de conţinutul din borcanul cu pricina. Fiţi cu băgare de seamă că iarna-i lungă. Nimeni nu a zis că va fi uşor, după mine, să încerci să-ţi stăpâneşti pofta pentru zacuscă e echivalentul unei diete din acelea groaznice pentru slăbire prin înfometare.
Succes. Veţi avea nevoie.
Cand realizezi ca te-ai ingrasat?
Sa stabilim un lucru de la inceput, nu se vede pe mine cand ma ingras, dar eu simt acest lucru, simt in suflet ca e timpul sa ma apuc de facut miscare. Eu functionez pe principiul “sacul fara fund”, bag in mine tot, orice fel de mancare, si nu se pune nimic. Unii ar spune ca sunt un norocos ca pot sa mananc ORICE, sa beau hectolitri de bere si sa nu ma ingras. Ce pot sa fac, asa sunt construit, asa mi-a fost setat organismul de la mama natura sa ruleze.
Cei care ma cunosc stiu ca sunt un pofticios, imi place sa mananc orice, fara sa fac mofturi, fara sa ma plang ca asta nu-mi place, aia nu-mi place. Asa am fost invatat, sa nu am pretentii cand vine vorba de mancare, iar mama stie cel mai bine ca in casa frigiderul mi-e cel mai bun prieten, mai bun chiar ca si laptopul, toata ziua sunt la el, chiar daca niciodata nu se umple cu nimic ce nu trece prin campul meu vizual si stiu tot ce intra, tot ce iese. Cand vine vorba de dulciuri, functionez ca un copil mic, daca-mi dai ceva dulce suntem prieteni. Daca-mi dai o bere deja discutam de la egal la egal, iar berea pentru mine, cred ca stiti cu totii, e ca agheasma pentru popa.
De mine nu poti ascunde mancarea, sunt antrenat sa le depistez imediat, orice, de la o banala ciocolata. Cand vin acasa si se intampla ca vreun vecin sa gateasca ceva bun, simt mirosul de pe casa scarii, chiar daca vecinul sta la 3. Carnuri, snitele, chiftele, gratare la amiaza si seara, supe de tot felul, cartofi prajiti, cartofi copti, oua fierte, ochiuri, o cana de lapte in fiecare dimineata, sa va mai zic? Nu sunt alergic la nimic, nu am intoleranta la nimic. La fructe nu fac mofturi, la legume idem, combin dulciurile cu saratele intr-o veselie, ce mai, Domnul mi-a dat un organism beton. Si cand ma gandesc ca vine luna decembrie, Craciunul si Revelionul, iar frigiderul devine neincapator de la atatea bunataturi ce sunt depozitate in el, ma ia cu transpiratii.
Creierul imi da impresia ca m-am ingrasat, am senzatia ca pantalonii nu ma mai cuprind, chiar daca nu e asa si totul e doar in mintea mea, trebuie sa mai reduc din pofte si sa ma apuc de miscare. Oare sunt sanatos? Oare o fi si asta vreo boala, ca mananci prea mult fara sa pui pe tine? Nu stiu daca e sau nu, dar ar fi o boala pe care multi ar vrea s-o aiba.
Iubitor feroce de shaormă
Am devenit un adevărat gurmand al shaormelor, un ultras al shaormei, protectorul shaormei pe Pământ, regele neîncoronat al shaormei la lipie cu de toate. Pofta mea nebună pentru această delicatesă de origine arabă a început în studenţie, în anul I, mă aflam într-o pauză dintre cursuri şi nemaiputând rezista foamei infernale ce m-a cuprins şi neavând destui bani la mine pentru un şniţel de pui, am cerut o shaormă cu de toate de la fast-food-ul turcesc de pe str. Bariţiu, neştiind până atunci ce reprezintă acest junk food despre care am auzit numai recomandări bune. A fost dragoste la prima degustare, iar de atunci am început să-mi dedic mare parte din timp şi bani studiului acestui produs gastronomic în care se spune că bucătarii pun mult suflet la realizarea lui, am ajuns chiar să citesc întreaga istorie de pe wikipedia ca să mă documentez mai bine cu ce am de-a face. Vroiam chiar să lansez un blog dedicat shaormei şi aveam de gând să mă fac tester de shaormă, era o idee interesantă, dar între timp am renunţat la ea.
Pentru clujeni în special, sunt câteva locaţii unde mănânci o shaormă bună, eu le-am încercat pe toate. La “Mama Manu” de la Minerva şi de pe Eroilor (fără nicio legătură cu mine), “La Rosa” din Mihai Viteazu, de la “Babylon” de lângă Diesel, de la “Speed” de pe Napoca, din Polus, din Iulius Mall, de la un fast food din Piaţa Muzeului (îmi scapă numele), de la turcul Osama de pe Bariţiu, la 10 metri de clădirea Facultăţii de Automatică şi Calculatoare, de la fast-food-urile de pe aceeaşi stradă Bariţiu, de la Gară, din Mărăşti şi Mănăştur, plus alte magazine mici la care nu le-am reţinut numele. După cum vedeţi, le-am testat pe cele mai importante, şi încă nu am găsit o locaţie unde să NU fie bună, când o să găsesc, vă anunţ. Deocamdată toate m-au satisfăcut.
Pizza cu ketchup, pentru mine e mai buna…
Nu pot să spun că sunt un adevărat gurmand, dar am şi eu poftele mele în materie de mâncare. Când vine vorba de băgat la maţ, profit de faptul că nu se pune nimic pe mine şi mă giftuiesc cât pot de mult, zilnic, aproape 3 mese pe zi plus gustările reci dintre mese şi dulciurile. Pe lângă clasicii cartofi prăjiţi pe care ştie să-i facă tot omul, io sunt pizza addict, şi shaorma dar despre asta cu altă ocazie.
Ei bine, io mănânc pizza cu ketchup de când mă ştiu, mulţi fac asta si nu au vreo problema in a recunoaste asta, dar am auzit recent de la foarte multă lume că nu e tocmai ok ca pizza să fie mâncată cu ketchup, că îî strici tot gustul, savoarea, iar dacă m-aş duce la un restaurant în Italia şi aş cere vestitul sos de roşii la pizza m-ar trimite carabinierii cu primul avion în România, ca să zic aşa. Cică e o jignire pentru italian, care e tata lumii în materie de pizza, un fel de Papa Benedict in materie de pizza, să-i ceri sos lângă bunătate de pizza făcută cu mâna lui, în soba lui moştenire de familie. Bine, nu-i vorba că nu te-ar servi, de servit te va servi, clientul nostru e stăpânul nostru, dar cine ştie ce “ingredient secret” ţi-ar mai pune printre bucăţile de salam şi măsline.
De ce îmi place pizza cu ketchup? Nu ştiu, nu pot să vă ofer o explicaţie ştiinţifică, totul ţine de gusturile fiecăruia şi obişnuinţă. Daca expertiza italianului in materie de pizza zice ca daca pui ketchup isi pierde tot gustul, io nu sunt de aceeasi parere. Pentru mine pizza fara ketchup nu are gust, e prea sec sa o mananc fara si nu o pot savura cu aceeasi pofta ca si cum as face-o daca as pune niste ketchup pe ea. Asa sunt eu, repet, fiecare cu gusturile lui. Am tinut sa precizez chestia asta intr-un post pentru cand vom avea ocazia sa ne vedem la o pizza ca sa nu va uitati urat la mine cand o sa-mi pun ketchup pe pizza.
