Eu unul m-am săturat să explic şi să mă cert pe tema asta pentru că, unii înţeleg altfel internetul decât mine. De ce să mă chinui eu să explic cuiva ce sunt alea bloguri, de ce scriu eu pe blog sau ce e ăla twitter şi de ce îmi pierd timpul scriind nişte aberaţii în 140 de caractere? De ce să fac asta, n-am niciun benefiu de pe urma unor astfel de explicaţii, mai degrabă nişte dureri de cap decât vreun benefiu! Cine n-a încercat ceva e şi normal să pună întrebări, e şi normal să fie curios să afle cu ce se mănâncă acel ceva. Mi se pare normal ca unul care n-a intrat niciodată pe twitter şi nu ştie la ce e util să se apuce să-l critice. Întâi critici şi apoi îl încerci. Aşa e natura omenească. Să te cerţi cu un astfel de om? Nici vorbă. Îl laşi să vorbească că odată tot s-a plictisi, când va vedea că nimeni nu-l ascultă.
Am obosit să fac de fiecare dată pe dicţionarul şi să zic ce e twitterul, ce e un blog, de ce scriu pe blog şi alte întrebări la fel de tâmpe, încercând să explic pe înţelesul începătorilor, când răspunsul se găseşte la un click distanţă mult mai bine explicat. Nu mai am nici chef şi nici răbdarea necesară să fac asta. Dacă voi nu aveţi atâta creier încât să judecaţi singuri atunci înseamnă că aveţi o problemă. Iar unealta aia magică de căutare numită “Google” la ce credeţi că se foloseşte, mă rog? Nu zic ca să mă laud sau să fac mişto de cineva, ci pur şi simplu pentru că m-am săturat de chestia asta. Puneţi-vă în locul meu, cum v-aţi fi simţit? Să fi întrebat aproape în fiecare zi de ce scrii pe blog şi de ce îţi pierzi vremea pe twitter, nu e tocmai plăcut. Fac asta pentru că-mi place şi pentru că, contrar aşteptărilor tale, mai fac şi nişte bani din chestia asta. Lămurit?
Am ajuns la concluzia că e mai bine să nu mă mai bag în discuţie cu astfel de persoane, nu face bine la sănătate 
Aproape în fiecare zi mi se întâmplă asta, deci spuneţi, voi cum aţi reacţiona dacă aţi fi în locul meu şi vi s-ar pune tot felul de astfel de astfel de întrebări cretine?
primita pe mail
Nu de puţine ori m-am confruntat cu persoane îndoielnice când a venit vorba de a-şi da datele pe internet. Un nume, o adresa, un număr de telefon, un CNP, la un anumit concurs care se desfăşura pe un site sau pur şi simplu pentru că regulamentul cerea datele respective la înregistrare. Chiar şi cu toate explicaţiile mele bazate pe încredere tot au rămas urme de scepticism. “Trimiţi bani acolo şi vezi produsele la paştile cailor. Dai bani pe net, eşti nebun? Nu-mi dau mă datele pe net” Şi lista poate continua.
De 5 ani de când explorez meridianele internetului am cam învăţat ce e sigur şi ce nu pe internet, ce site-uri sunt de încredere, ce date personale se caută cel mai mult, aşa că eu nu mai am îndoieli la capitolul ăsta. La început şi eu eram sceptic când a trebuit să-mi scriu numele din buletin pe un site, dar după un timp am observat că n-are nici dracu treabă cu mine şi am realizat că nu e niciun pericol în asta. Dar sunt mulţi care nu sunt ca mine. Mulţi sceptici care nu şi-ar pune numele pe un site nici picurat cu ceară, darămite adresa, numărul de telefon sau CNP-ul. Ce să mai vorbim de cumpărături online, plătit facturi online sau livrat bani online. Internetul nu inspiră siguranţă, încă, pentru majoritatea consumatorilor de web. Vor mai trece doi-trei-patru ani până ce webul va fi mai de încredere şi cam tot atâţia ani până ce va dispărea frica de online, în România.
Ce îi culmea e că, doar pe pământ românesc există, în anul 2010, nesiguranţă când vine vorba de internet. Nu ştiu dacă sunt, cel puţin eu n-am auzit încă, străinezi la care să le fie frică să-şi pună datele pe net. Ei îşi cumpără bilete de avion, plătesc taxe şi impozite, fac cumpărături cu ajutorul netului şi câte şi mai câte, şi noi ne temem să dăm cu subsemnatul pe dragoste.ro, de exemplu. Numai noi suntem mai cu moţ. Şi nu vorbesc deloc de ăştia bătrâni, cunoaştem toţi câtă încredere au părinţii noştrii în internet, în sensul că nici vorbă, mă refer la ăştia tineri, care se presupune că ar trebui să fie mai în temă cu tehnologia web 2.0 şi să creadă mai mult în siguranţa pe net. Nimeni nu-ţi ia casa, maşina, telefonul sau bani din cont, decât dacă eşti atâta de prost încât să le dai PINUL. NU o să vezi niciodată pe un site că îţi cere pinul de la card atunci când trebuie să plăteşti pentru un produs. Doar pui numele tău, numărul de card, ibanul şi ai făcut plata. Firma respectivă îţi trage automat preţul cât valorează produsul şi după 2-3 zile îl ai acasă. Nimeni nu-ţi ia de pe card mai mult decât trebuie, să ştiţi asta. Ce poate fi mai uşor decât să stai în vârful patului şi să-ţi faci cumpărăturile cu laptopul în braţe? Astea sunt deja de domeniul SF-ului, cumpărături pe net. Mai avem mult până departe, să ajungem la stadiul ăla.
Ca o concluzie finală. Nu va mai impacientaţi când trebuie să daţi un nume, adresa şi CNP-ul pe un site, iar când faceţi cumpărături online citiţi naibii politica de confidenţialitate că deaia e pusă acolo şi vă veţi convinge că nu e dracul aşa de gol precum pare.
Papa Benedic al XVI-lea susţine cu tărie internetul şi le-a transmis un mesaj tuturor preoţilor bisericii catolice prin care îi roagă să folosească noile aplicaţii web de comunicare pentru a răspândii mai uşor mesajul bisericii. Un site nu este de ajuns pentru a-şi atinge scopul, ci prin blogging ar interacţiona mai mult cu enoriaşii.
După ce anul trecut a lansat propriul canal pe Youtube şi aplicaţii pentru Facebook şi iPhone, al 265-lea papă înţelege că preoţii au în faţă o nouă provocare, conversaţia online, iar aceştia vor trebui să fie mult mai prezenţi pe internet pentru a răspândii mesajul bisericii catolice şi Cuvântul Evangheliei.
Mi se pare un lucru foarte bun, cu toate că mi se pare un pic ciudat să văd un preot scriind pe blog. Vârsta nu prea îl mai ajută, dar se vor găsi destui tineri consultanţi pentru asta care să-l ajute să comunice în felul acesta. Avem un papă online addict.
Dacă te cheamă Ana-Maria Geoană și ești fiica președintelui din seara de duminică atunci nu te mai poți preta la hi5 și începi să cauți ceva mai trendy, mai în pas cu moda. Așa că, te oprești la Facebook. Platformă de socializare serioasă unde stă numai lumea bună a internetului. Eu sunt fiica lui Geoană, bre, fac parte din lumea bună. Ce hi5? Hi5-ul e pentru fraieri. Acum ne dăm pe feisbook.
Oare mama “Mihaela, dragostea mea” știe cum o arde fiica ei pe internet, că tare mă gândesc că domnul președinte de-o noapte nu se ocupă cu detalii mici. El are treabă cu peștii mari din partidul pe care (încă) îl conduce, gen Vanghele, Hrebe sau Ilici. N-o luați de bună, am zis și eu așa la mișto, asta cu treaba cu peștii mari, ca o ironie, dar sunt ferm convins că Mircea Geoană e un familist devotat. Adică trebuie să fi tâmpit să-ți neglijezi familia în detrimentul unui partid aflat în moarte clinică.
Ok, trebuie să recunosc că Ana-Maria arată super bine la cei 14 ani ai săi. N-ai zice că abia și-a scos buletinul. Conform site-ului realitatea.net
PS: Pariu că Ana Maria o să ajungă în politică după 18 ani dacă ajunge bătrânul la guvernare?
- Google are de gand sa-si lanseze propria marca de telefon mobil in 2010, botezat “Nexus One”. Acesta va fi fabricat de compania taiwaneza HTC si va fi vandut direct online. Eu zic ca, peste cativa ani vom avea si alte produse sub brandul Google, gen televizor Google, robot de bucatarie Google, aspirator Google sau masina de spalat Google. via
- S-a lansat oficial in Romania, Call of Duty – Modern Warfare 2, cel mai asteptat shooter al anului. Jucati-l fratilor si bucurati-va de el daca aveti cu ce, fiindca unii dintre noi n-avem PC-uri, iar pe laptop nici nu se pune problema sa-l incercam. via
- Realitatea Catavencu, trust patronat de Sorin Ovidiu Vantu, a anuntat ca print-ul nu va mai exista si va ramane doar media digitala. Editia tiparita a ziarului Business Standard si-a anuntat deja data
