Nu de puţine ori m-am confruntat cu persoane îndoielnice când a venit vorba de a-şi da datele pe internet. Un nume, o adresa, un număr de telefon, un CNP, la un anumit concurs care se desfăşura pe un site sau pur şi simplu pentru că regulamentul cerea datele respective la înregistrare. Chiar şi cu toate explicaţiile mele bazate pe încredere tot au rămas urme de scepticism. “Trimiţi bani acolo şi vezi produsele la paştile cailor. Dai bani pe net, eşti nebun? Nu-mi dau mă datele pe net” Şi lista poate continua.

De 5 ani de când explorez meridianele internetului am cam învăţat ce e sigur şi ce nu pe internet, ce site-uri sunt de încredere, ce date personale se caută cel mai mult, aşa că eu nu mai am îndoieli la capitolul ăsta. La început şi eu eram sceptic când a trebuit să-mi scriu numele din buletin pe un site, dar după un timp am observat că n-are nici dracu treabă cu mine şi am realizat că nu e niciun pericol în asta. Dar sunt mulţi care nu sunt ca mine. Mulţi sceptici care nu şi-ar pune numele pe un site nici picurat cu ceară, darămite adresa, numărul de telefon sau CNP-ul. Ce să mai vorbim de cumpărături online, plătit facturi online sau livrat bani online. Internetul nu inspiră siguranţă, încă, pentru majoritatea consumatorilor de web. Vor mai trece doi-trei-patru ani până ce webul va fi mai de încredere şi cam tot atâţia ani până ce va dispărea frica de online, în România.

Ce îi culmea e că, doar pe pământ românesc există, în anul 2010, nesiguranţă când vine vorba de internet. Nu ştiu dacă sunt, cel puţin eu n-am auzit încă, străinezi la care să le fie frică să-şi pună datele pe net. Ei îşi cumpără bilete de avion, plătesc taxe şi impozite, fac cumpărături cu ajutorul netului şi câte şi mai câte, şi noi ne temem să dăm cu subsemnatul pe dragoste.ro, de exemplu. Numai noi suntem mai cu moţ. Şi nu vorbesc deloc de ăştia bătrâni, cunoaştem toţi câtă încredere au părinţii noştrii în internet, în sensul că nici vorbă, mă refer la ăştia tineri, care se presupune că ar trebui să fie mai în temă cu tehnologia web 2.0 şi să creadă mai mult în siguranţa pe net. Nimeni nu-ţi ia casa, maşina, telefonul sau bani din cont, decât dacă eşti atâta de prost încât să le dai PINUL. NU o să vezi niciodată pe un site că îţi cere pinul de la card atunci când trebuie să plăteşti pentru un produs. Doar pui numele tău, numărul de card, ibanul şi ai făcut plata. Firma respectivă îţi trage automat preţul cât valorează produsul şi după 2-3 zile îl ai acasă. Nimeni nu-ţi ia de pe card mai mult decât trebuie, să ştiţi asta. Ce poate fi mai uşor decât să stai în vârful patului şi să-ţi faci cumpărăturile cu laptopul în braţe? Astea sunt deja de domeniul SF-ului, cumpărături pe net. Mai avem mult până departe, să ajungem la stadiul ăla.

Ca o concluzie finală. Nu va mai impacientaţi când trebuie să daţi un nume, adresa şi CNP-ul pe un site, iar când faceţi cumpărături online citiţi naibii politica de confidenţialitate că deaia e pusă acolo şi vă veţi convinge că nu e dracul aşa de gol precum pare.