Am în jurul meu numai oameni corecţi şi de încredere, niciodată n-am avut parte de persoane care să mă dezamăgească. Unii ar zice acum că sunt un norocos, cum să am eu bafta asta să nu fiu dezamăgit de nimeni? Chiar niciodată? Da, niciodată… ştiu că sunt tare, dar îmi place să mi-o spună şi alţii, glumesc aici. Ok, dar nu despre apropiaţii mei vreau să vorbesc, ci despre relaţia mea cu vecinii şi despre vecini în general. Eu stau într-un bloc mare, de 10 etaje, cu oameni corecţi, respectuoşi şi plin de bun simţ. N-am avut absolut nimic de împărţit cu vreunul dintre ei. Niciodată nu mi s-a întâmplat să fiu înjurat sau luat la mişto de cineva în blocul în care mi-am petrecut ultimii 21 de ani din viaţă. Ne vedem fiecare de viaţă, ne salutăm reciproc, mai schimbăm două vorbe când e cazul şi atât. Pot să spun chiar că am cei mai de treabă vecini şi chiar să mă laud cu ei, mulţi ar vrea să fie în locul meu, credeţi-mă. Fără manele, fără certuri, fără gălăgie noaptea şi în primul rând fără nesimţiţi. Iar dacă se întâmplă cumva ca cineva să dea o petrecere de onomastică sau să îşi facă lucrări în apartament, cu o zi înainte apar şi scuzele de deranj din partea respectivului la uşa noastră şi un afiş pe uşa scării cu anunţul de deranj între orele X şi Y.

N-am nicio babă senilă pe palier care să se uite din 5 în 5 minute pe vizor şi pe geam cine vine şi cine pleacă din bloc de zici că e de la SRI. Niciun grup de pensionari care să stea în faţa scării, pe băncuţă, şi bârfind pe toată lumea. N-am nici băncuţă la scară, iar pensionarii stau pe malul Someşului, în parcul de copii, babele la pălăvrăgeală iar moşii la cărţi şi remmy. Aici în cartierul minunat unde-mi duc traiul în tihnă fiecare are locul lui. Unii în parcul de copii, alţii pe terenul de fotbal, alţii la şah/cărţi/remmy. Toţi trăiesc în deplină armonie, ca să-i zic aşa.

Revenind la vecini şi de unde mi-a venit mie să scriu despre ce oameni corecţi am în bloc. Nu, nu scriu ca să mă laud, doamne fereşte, ci pur şi simplu pentru că rar întâlneşti pe bloguri vorbindu-se despre lucruri bune. Astăzi a sunat la uşă un domn în vârstă care mi-a spus că tocmai ce s-au mutat la etajul doi, eu fiind la unu, şi că în zilele următoare îşi vor face nişte renovări în casă. Să nu ne deranjeze cumva. Omul părea destul de afectat de treaba asta şi se vedea că nu vrea să se pună rău cu vecinii. L-am liniştit zicându-i că nu e nicio problemă pentru noi . Ce m-a mişcat a fost gestul omului de a merge din uşă în uşă cerând oarecum un “ok” din partea vecinilor pentru a-şi face lucrări în apartament. N-a vrut să fie criticat şi înjurat pentru că a îndrăznit să strice liniştea (îmi scapă cuvântul pe care vroiam să-l folosesc aici). Rar mai găseşti oameni corecţi în ţara asta! Şi pot spune că nu e primul om care se mută în bloc şi face gestul acesta, de a merge din poartă-n poartă şi a-şi cere scuze pentru deranj. A mai fost un cuplu de tineri căsătoriţi care a făcut asta. Asemenea oameni merită cu adevărat RESPECT.

După părerea mea, un secret nu ar trebui să-l ştie nimeni altcineva în afară de tine. Un secret, de-aia se numeşte secret să-l şti numai TU! Şi nu, eu nu merg pe bullshit-ul cu încrederea sau “ne cunoaştem de la grădiniţă”. Numai tu eşti în măsură să îţi ţi secretul, pentru că eşti singurul care ştie la ce riscuri te expui divulgându-l. Nimeni altcineva nu o poate face, indiferent câte promisiuni şi vorbe goale ţi-ar arunca în faţă că nu o să spună nimănui.

Probabil cineva mă va contrazice acum în comentarii, de sub umbra anonimatului, replicându-mi: da, dar eu am încredere mare în persoana respectivă. Ete fâs! Ai încredere pe dracu. Ai încrede în ce spune el, dar nu şti ce-i în mintea omului. Şti doar că îţi e un prieten apropiat, dar nu eşti 100% convins că va putea păstra secretul, la fel cum eu nu sunt 100% convins că tu crezi ce zici aici sau ce gândeşti.

Să spun sincer, eu nu dau doi bani pe încredere. Nu fac promisiuni pentru că ştiu că exista şansa să nu le pot onora şi nu mă încred în promisiunile nimănui, pentru că ştiu că ele pot fi foarte uşor încălcate. Poate să-mi promită şi să mă implore în genunchi că nu va zice nimănui despre ce urmează să-i spun, cu atâta va rămâne, cu imploratul. Eu nu suflu nicio vorbă. Motivul? Pentru că sunt absolut convins că imediat după ce i-am spus secretul va găsi o modalitate şi pe cineva apropiat lui căruia îi va dezvălui secretul nostru. Cu promisiunile de rigoare. Apoi acela va spune la un alt apropiat, următorul va spune mai departe şi tot aşa. Şi ce am făcut până la urmă? Am vrut să ţin ascuns un secret şi m-am trezit că a aflat toată lumea despre ce-i vorba. Apoi, într-un final, tot eu sunt ăla care află de la cutare şi cutare despre secretul meu, secret pe care l-am spus unui om “de încredere”. Marş de aici cu încrederea voastră!

Şi acum ziceţi voi, merită să te încrezi într-o persoană, indiferent cât îţi e de apropiată, fiind conştient că într-o zi relaţiile dintre voi se vor răci, iar secretul tău va sta pe un butoi cu pulbere gata să explodeze şi să se răspândească.

Nu mai bine ne ţinem secretele doar pentru noi şi nu vom avea probleme în viitor. Nu de alta, dar nu cred că-i place cuiva să se certe cu prietenii. 50% din certurile între prieteni pornesc de la secrete, 30% de la femei şi 20% de la familie şi bani.

Foto: Wordpress.com

Un vanzator pe nume Tom Algie dintr-un orasel american, Settle, a gasit metoda perfecta prin care sa-si petreaca sarbatorile alaturi de familie si pe langa asta sa faca si profit la magazinul sau. Acesta a uimit pe toata lumea cand si-a trimis angajatii acasa de Craciun, inclusiv pe el, si a lasat magazinul deschis cu un bilet si o cutie la caserie. Mesajul de informare pentru clienti suna cam asa: “Da, le-am dat liber la toti de Craciun, inclusiv mie, asa ca va rog, alegeti tot ce va doriti si lasati banii potriviti in aceasta cutie. Craciun Fericit”.

Clientii au raspuns pozitiv la idee si au fost foarte incantati, ba mai multe au lasat si ei la randul lor niste notite prin care au anuntat ce au cumparat si cati bani au avut de lasat. Unul dintre clienti a multumit pentru acest gest si a lasat urmatorul mesaj: ” Multumesc, Tom. De asta ne-am mutat in Settle. Acest magazin era golit in cateva minute daca eram in Bolton”.

Increderea in clientii lui nu l-a abandonat si a fost foarte bucuros cand si-a vazut profitul pe ziua aceea. Acesta a gasit in cutie