Tag Archives: iarna
Cum să-ţi creşti vizibilitatea printre vecini, iarna?
Sau, într-un limbaj mai popular, cum să te faci mai bine văzut în bloc, cum să ai o imagine mai bună. Dacă imaginea ta nu e tocmai roz din cauza restanţelor la cheltuieli sau de când obişnuiai să dai muzica la maxim, asta e şansa ta să-ţi mai speli un pic din imaginea proastă. Reţeta e simplă, pui mâna pe mătură (sau pe lopată, dacă ai) şi ieşi să cureţi scările de la intrarea în bloc, care sunt adevărate capcane pentru bătrâni, şi nu numai, chiar şi pentru tine, tânăr fiind. Asta dacă nu ţi-a luat-o altcineva înainte, atenţie!, e bătaie mare pe titlul de “bun gospodar” în bloc, mulţi caută să demonstreze că ei îl merită.
Iar dacă vara ai mai multe alternative: tăiat iarba, curăţat gardul, copacii, iarna e mai greu, pentru că ai o singură variantă: curăţatul zăpezii de la intrarea în scara blocului. Dar dacă vrei cu adevărat să ajungi să fi recunoscut ca un bun gospodar în bloc şi să ai o imagine bună printre vecini, vei încerca să te impui cât mai bine şi să arăţi că meriţi acest prestigios şi atât de râvnit titlu. Ştiu, e un pic de muncă, ai de asudat, dar n-am zis că e uşor. Nimic nu e uşor în lumea asta, şi să mergi la baie e greu.
Cel mai bun moment să te remarci şi să dai dovadă că ai spiritul civic în sânge e atunci când nu e nimeni. Simplu, nu? Când eşti doar tu pe teren. Pentru că dacă joci împotriva altcuiva în acest meci împotriva troienelor există riscul să pierzi şi celălalt să fie mai bun gospodar în locul tău, iar tu să fii decât un parazit care îl ţine pe celălalt de poveşti, mai ales din cauza că s-ar putea să aibă unelte mai bune ca ale tale, gen să aibă o lopată şi tu să n-ai, să aibă un măturoi şi tu să te prezinţi cu o măturice din plastic de bucătărie.
Astăzi, când am ieşit din scară, erau doi vecini care se întreceau la datul cu lopata în faţa blocului. Când m-am întors înapoi, nu mai era nimeni, aşa că mi-am zis că acum e momentul meu, acum trebuie să mă impun pentru că am şansa să fiu remarcat de restul vecinilor. Am dat năvală în casă, am pus mâna pe cea mai rea mătură pe care am găsit-o (nu e indicat să foloseşti mătura aia bună) şi am coborât jos să-mi încep munca. La nici 10 minute, timp în care eu am curăţat toată scara de zăpadă şi am făcut-o lună, a coborât un domn pensionar fix pentru acelaşi lucru. Mă vede, şi-mi zice:
- Oh, ai ieşit înaintea mea, pentru asta am coborât şi eu. Trebe’ să dăm zăpada asta că-i periculos rău…
- Da, era să cad de două ori când am ieşit din scară…
Observaţi vă rog cum sunt vecinii, exact ca şacalii care aşteaptă prada. Stau la pândă şi când văd că nu e nimeni la dat cu mătura/lopata, coboară ei să arate cât de buni gospodari sunt.
Desigur, nu e nimic rău în toate astea, e bine că suntem tot mai mulţi care ne batem pentru titlul de “Cel mai bun gospodar în bloc”. Ori suntem gospodari, ori nu mai suntem!
Nu s-ar fi putut evita toate astea?
Am un punct de vedere legat de problemele cauzate de zăpada căzută în cantităţi impresionante prin sudul ţării, acolo unde, de obicei, se întâmplă toate nenorocirile şi calamităţile naturale, noi aici în Transilvania avem norocul să fim feriţi de astfel de probleme.
Deci a nins. Mult. Nu e ceva ieşit din comun, în fiecare an ninge, nu e ceva de care să fim surprinşi. Şi, aşa cum e normal într-un stat cu statut european cum e România, au rămas câteva drumuri blocate, sate izolate cu case înghiţe de infernul alb. Imagini apocaliptice pe care nici măcar în filme nu ţi-e dat să le vezi. Armata a ieşit ca în fiecare an să-i ajute pe oameni, jandarmii au făcut-o, suporterii au pus şi ei umărul, Becali a băgat şi el mâna adânc în buzunar şi s-a dus cu ajutoare să contribuie şi el. Unii dintre localnici au pus mâna pe lopata, alţii au preferat să stea la căldurică şi să aştepte până-i deszăpezeşte statul prispa casei.
Becali a deszăpezit un sat, două, trei, dar nu poate să deszăpezească toată ţara. O fi el guraliv şi antipatic pentru cei mai mulţi dintre noi, dar în astfel de cazuri trebuie să avem tot respectul pentru tot ceea ce face şi să ne scoatem pălăria în faţă lui. El e genul de om mai sufletist, care se simte mai aproape de oameni şi simte nevoia să-i ajute pe cei chinuiţi de soartă. Problema e că el face două lucruri bune şi alte două rele, iar oamenii, bineînţeles, că le văd numai pe alea rele şi le uită pe alea bune. Vă mai aduceţi aminte că omul ăsta a construit un sat de la zero după inundaţiile din nu ştiu ce an? Ştirea aceea a fost una din categoria lucrurilor bune, dar care a trecut ca vântul şi nimeni n-a prea băgat-o în seamă. În schimb, mulţi îl ştiu de personajul guraliv şi virulent de la televizor, cel care distruge Steaua, omul care înjură ca un birjar şi se ceartă cu toată lumea. Lumea e rea.
Şi totuşi, nu s-ar fi putut evita toate astea, mă refer aici la satele izolate? Ce făcură oamenii ăia de au ajuns cu casele înghiţite de tăvălugul alb PÂNĂ SĂ AJUNGĂ ÎN SITUAŢIA ACTUALĂ, au stat şi s-au uitat pe fereastră cum ninge, şi ninge, şi ninge, şi tot ninge? N-au ieşit şi ei din oră-n oră cu lopata să-şi cureţe poteca din faţa casei, că eu să stau la sat, primul lucru pe care l-aş face aş ieşi cu lopata în mână şi m-aş apuca de treabă. Zi şi noapte, dacă e nevoie. Din oră în oră, din jumătate în jumătate de oră, de câte ori trebuie. N-aş sta în casă şi m-aş uita pe fereastră cum creşte zăpada şi-mi ajunge la fereastră. Nu ştiu, întreb şi eu, nu dau cu parul.
Şi hai să nu mai fim plini de civism şi să arătăm că ne pasă dând zăpada din faţa blocului, în semn de solidaritate cu oamenii ăia amărâţi din satele izolate, că nu demonstrăm nimic cu asta, doar că suntem nişte mari ipocriţi. Nu mai bine facem cumva să strângem nişte alimente şi să le trimitem, cumva, că de asta au ei nevoie acum?
Din păcate, recunosc, nu mă pricep deloc să organizez acţiuni din astea şi nu mă pricep nici la logistică, dar cu un pachet de făină, mălai, un borcan de dulceaţă, de zacuscă, orice, pot contribui şi eu oricând.
foto: tolo.ro
Cetăţene, curăţă-ţi poteca din faţa porţii!
În anul de graţie 2012, trotuarele din centrul muncipiului Cluj-Napoca, oraş ce candidează la titlul de capitală culturală europeană, sunt adevărate patinoare de lux unde nu-ţi trebuie patine. Nu, nu vorbim de străzi, deşi şi acolo e jale mare la cât a nins în ultima vreme, dar acum ne referim la trotuare, care, sub zăpada căzută în ultimele ore, ascund o preafrumoasă pojghiţă de gheaţă de ai nevoie de multă, foarte multă atenţie şi mers băbeşte ca să reuşeşti să nu demonstrezi pe propria piele ce înseamnă legea gravitaţională. Eu era să-mi rup gâtul de trei ori în cursul zilei de astăzi, şi vorba aia, dacă io la 23 ani am probleme din astea, apoi ce să mai vorbim de bătrânii de 60+ ani care odată ce-s jos, greu se mai ridică.
De ce sunt trotuarele pline de zăpadă şi gheaţă în plin centrul oraşului? Pentru că anumiţi cetăţeni posesori ai unor mici sau mai măricele întreprinderi aflate în buricul târgului stau frumos înnăuntru la căldurică cu o cafea aburindă în faţă, în timp ce lumea face echilibristică de partea cealaltă a ferestrei, şi nu binevoiesc să-şi urnească fizicul şi să pună mâna pe lopată să cureţe perimetrul de trotuar din faţa porţii.
Patroane, nu zice nimeni să cureţi toată strada, dar eşti obligat prin lege ca măcar bucata aia de asfalt din faţa buticului tău să o cureţi, iar dacă nu ştiai, se dau amenzi serioase celor care-s prinşi cu zăpada în faţa magazinului propriu! Dar nu ştiu, poate tu ai prea mulţi bani şi nu ştii ce să faci cu ei, caz în care, mă scuzi că te-am deranjat.
Le-aş da câte 10 lei pe oră şi o lopată în mână ălora de protestează în fiecare seară prin pieţele oraşelor ca să cureţe trotuarele. Fiecare cât poate, dar să facă un bine pentru comunitate. Pot să garantez că s-ar înghesui lumea la muncă, iar unii ar sta cu orele la lucru pentru a face un ban în plus. Ar uita de protest, de Băsescu, de guvern şi de problemele personale.
foto: citynews.ro
O perioadă neagră din viaţa mea
Dragi prieteni, cititori şi simpli vizitatori care aţi aterizat din greşeală pe acest blog, cu inima greu încercată de durere, scriu aceste rânduri cu ochii înlăcrimaţi şi multe regrete ce le port în suflet după acest nefericit eveniment. Trec prin cea mai neagră perioadă din viaţa mea, e cea mai proastă zi, nimic nu poate să meargă mai rău. Îmi tremură mâinile de emoţie în timp ce mă străduiesc să vă împărtăşesc această suferinţă prin care trec. O prietenă foarte dragă mie, dar cred că şi vouă, celor care aţi avut prilejul să o cunoaşteţi personal, s-a dus în lumea celor drepţi. Şi, sper că, de oriunde ne-ar privi în aceste momente, e împlinită şi fericită.
Odihneşte-te în pace, dragă zacuscă. Ţin să vă mulţumesc în numele familiei îndoliate pentru urări şi să vă urez din suflet, iubiţi-vă zacusca, pentru că doar pe ea o mai aveţi alături. Întristat şi chinuit de durere, am constatat de curând că s-a terminat şi ultimul borcan de zacuscă rezervat pentru iarna aceasta, şi e doar început de ianuarie. Ce o să ne facem până la primăvară? Oare vom putea trece peste iarnă în acest condiţii? Cum am putut să fiu atât de inconştient şi să o termin pe toată în câteva zile?
Un sfat prietenesc pe care vi-l dau: încercaţi să vă controlaţi înainte să daţi năvală în borcanul cu zacuscă. Organizaţi-vă în aşa fel încât să vă ajungă toată iarna, nu o devoraţi pe toată în câteva zile sau săptămâni. Ştiu că e foarte greu să faceţi asta, zacusca e probabil cel mai îndrăgit fel de mâncare consumabil rece din lume, pur şi simplu nu veţi găsi un singur om căruia să nu-i placă, eu ştiu cel mai bine prin ce trebuie să treceţi, dar trebuie să realizaţi că dacă o veţi epuiza pe toată în câteva zile, vă va părea foarte rău mai târziu, când aţi fi în stare să faceţi moarte de om pentru o felie de pâine cu zacuscă. Nu ştiu, faceţi cum vreţi, faceţi-vă raţii, o felie de pâine la două zile de persoană, în funcţie de numărul de persoane cu drept legal de a beneficia de conţinutul din borcanul cu pricina. Fiţi cu băgare de seamă că iarna-i lungă. Nimeni nu a zis că va fi uşor, după mine, să încerci să-ţi stăpâneşti pofta pentru zacuscă e echivalentul unei diete din acelea groaznice pentru slăbire prin înfometare.
Succes. Veţi avea nevoie.
Izmene. Pro sau contra?
Sunt un adevarat sustinator al izmenelor si chiar nu imi pasa ce cred altii. Cand sunt cateva grade sub zero, frigul porneste de la picioare, asta (cred) ca o stie toata lumea, de unde apare raceala, frisoanele, durerile de cap, etc. Am purtat si voi purta in continuare izmene pe sub pantaloni atunci cand gradele in termometre dau cu minus, dar am auzit de curand cea mai mare aberatie posibila, cica exista oameni in tara asta la care le e rusine sa poarte izmene IARNA? Ceee? De ce sa-ti fie rusine sa te protejezi de frig si de pneumonie? Ai fost eschimos candva sa fi obisnuit cu climatul rece? Care-i logica aici ca eu nu o vad? Sa mor de inteleg de ce ti-ar fi rusine sa porti o pereche de colanti sau izmene pe sub pantaloni. Unele lucruri ma depasesc, jur.
Da, port izmene, nu tot timpul, dar le port atunci cand vremea o cere. Ar trebui sa-mi fie rusine, nu cred. Imi place sa-mi fie cald atunci cand ies din casa, nu sa dardai de frig si sa tremur tot. Daca voi vreti sa va dati cocosi, fiti cocosi, dati-va viteji si inghetati de frig, ca nu eu o sa fiu ala care va sta in casa cu medicamente si ceaiuri pentru tratarea racelii sau, in cel mai rau caz, pneumoniei.
