Tag Archives: Horror
Maraton de filme horror în weekend
Am băgat un maraton de filme horror în weekend-ul ce tocmai a trecut. Filmele nu m-au impresionat foarte tare, iar eu mă las foarte uşor impresionat de un film, cu atât mai mult dacă acesta e horror, genul meu favorit, dar astea patru pe care le-am văzut nu au rupt gura târgului, din punctul meu de vedere.
The Awakening (2011) – O scriitoare de succes, care este şi tot odată vânătoare de fantome care nu crede în ceea ce nu poate fi explicat logic, ajunge la un internat unde este chemată de către directoarea acestuia pentru a rezolva problema cu fantoma unui băieţel care nu le dă pace şi îi înspăimântă pe prunci. Realitatea e alta: internatul în care ajunge Florence Cathcart este de fapt casa în care a locuit ea când era mică, iar directoarea internatului este fosta ei dădacă care a crescut-o ca pe propria ei fiică de când era mică. Băieţelul-fantomă este Tom, cel mai bun prieten al ei din copilărie, care a fost ucis de către tatăl său, după ce acesta din urmă şi-a ucis nevasta, mama lui Florence, cu câteva gloanţe de shotgun în piept. Trauma suferită în copilărie când şi-a văzut mama şi fratele măcelăriţi de tacsu, apoi sinuciderea bătrânului, i-a blocat memoria, iar prezenţa ei în acea casă i-au trezit toate amintirile neplăcute.
Sector 7 (2011) – Sectorul 7 este o platformă petrolieră în mijlocul oceanului pe care nu s-a găsit petrol niciodată, dar oamenii sunt perseverenţi şi au încredere că vor găsi într-o zi. Un monstru urât şi scârbos trăieşte sub acea platformă, până când iese la suprafaţă şi face prăpăd, adică ia tot ce-i stă în cale drept felul principal. Muncitorii de pe platformă nu-i fac faţă şi ajung pe rând pe post de haleală pentru scârboşenie. Un singur muncitor îi vine de hac – o femeie – tipic! – care se luptă cu el până ce monstrul nu mai poate şi trebuie să se recunoască învins. E mişto scenariul şi are efecte faine.
Final Destination 5 (2011) – Am reuşit să văd în sfârşit după multe amânări ultimul film din seria Final Destination. Nu m-a impresionat cu nimic, sincer vă spun. Final Destination a încetat să mă mai impresioneze de la a treia serie. Chiar şi aşa, le-am văzut pe toate. Primul a fost bestial, al doilea a fost aşa şi aşa, dar deja de la al treilea a început să devină super plictisitor. Filmul numărul 5 continuă în aceeaşi notă ca şi primele 4 – un băiat are o viziune care urmează să se adeverească, doar că de data aceasta este un pod ce urmează să se prăbuşească şi îşi vede toţi prietenii măcelăriţi pe rând. Un adevărat carnagiu. Când se trezeşte îi avertizează pe 8 dintre ei şi scapă cu viaţă de pe pod. Numai că moartea nu lasă nimic la voia întâmplării, iar cum cu destinul nu te joci aşa uşor, toţi supravieţuitorii mor pe rând în accidente dintre cele mai bizare. End of story.
Fright Night (2011) – “Noapte de groază”, în traducere, filmul e cu vampiri. Genul Twilight, cu un vampir sexy din punct de vedere al sexului frumos care se mută în cartier lângă o familie formată din mama şi fiul, şi prietena acestuia. Lucrurile încep să devină serioase pentru vampiraş când băiatul, Chuck, începe să intre la bănuieli că vecinul lui, Jerry-Vampirul, nu e tocmai om. Ce-l dă de gol? Păi iese din casă numai noaptea, are geamuri acoperite la casă, lucruri din astea mărunte. Îi de văzut dacă n-ai altceva mai bun de făcut. Oricum, eu sunt sătul până peste cap de vampiri sexy. Pentru numele Celui de sus, de când vampirul trebuie să fie sexy: unde sunt filmele de altădată cu vampiri de care-ţi erai frică numai când îi priveai, nu să te îndrăgosteşti de ei şi să vrei să fi transformată într-un vampir doar ca să poţi trăi happily ever after. Robert, ai distrus bunătate de filme cu vampiri, sper că eşti mulţumit! De acum încolo, fiecare scenarist care urmează să scrie un film cu vampiri ştie că personajul principal trebuie să fie sexos şi atrăgător. Bullshit.
Top 20 filme horror strong
Şi dacă tot suntem la capitolul filme horror, ia hai să fac io un top 20 al celor mai strong filme horror create vreodată. Un fel de must see cinefilic. Topul îl realizez din mai multe recomandări de pe diverse forumuri, pe unele (filme) le-am văzut, pe altele nu. Într-un final toate trebuie văzute.
1. Rose Red (2002)
2. Haute Tension (2003)
3. Hostel (I si II) (1 – 2005; 2 – 2007)
4. The Amytiville Horror (2005)
5. The Ring (1 – 2002; 2 – 2005;)
6. Shutter (2004)
7. Shelter (2010)
8. The Shining (1980)
9. The Thing (1982)
10. Psycho (1960)
11. Jeepers Creepers (I – 2001 şi II – 2003)
12. The Mist (2007)
13. Hellraiser (1987)
14. The Exorcist (1973)
15. The Grudge (I – 2004; II – 2006)
16. Cabin Fever (I – 2002; II – 2009)
17. 1408 (2007)
18. One Missed Call (2008)
19. Rosemary’s baby (1968)
20. 28 days later (2002)
Sigur, nu sunt puse într-o ordine după cele mai bune, la fel cum acestea sunt doar o parte dintre ele, normal că mai sunt şi altele. Astea 20 vreau să încep să le văd, apoi le luăm şi pe restul la vizionat. O să-mi ia ceva timp până o să fac asta, dar sper că nu s-a mai schimba guvernul de prea multe ori până le termin. Şi doar începe facultatea, ce om face pe la cursuri… :P
O provocare imposibil de realizat?
Hai că am tot discutat pe blog despre multe lucruri dar despre provocari n-am avut încă prilejul. Aşa că încep eu cu una pe care vă zic din start că eu n-am tupeul s-o pun în aplicare. Şi pot să fac pariu că majoritatea dintre voi n-aveti atâta sânge-n instalaţie s-o realizaţi. Şi anume:
Să vedeţi un film horror din ăla strong (gen The Ring, Exorcistul, Resident Evil, etc.) în cel mai întunecos loc din subsolul blocului vostru (beci, pivniţă) şi cu lumina închisă. Doar voi, un scan şi laptopul în braţe. Hai să nu zic televizor, că ar fi prea de tot şi multă căblăraie de tras. Un banal laptop conectat la două boxe serioase (nu, nu merge doar cu boxele încorporate ale laptopului, că n-are farmec atunci. sonorizarea face toţi banii la un film horror).
Dacă voi îmi demonstraţi că aţi făcut treaba asta aveţi de la mine toată stima şi respectul, plus că o să vă laud pe la toată lumea.
Nu mă întrebaţi de ce nu fac io asta pentru că o să vă răspund pur şi simplu: nu am tupeul. Nici să mă plăteşti şi nu fac aşa ceva. Saltul cu paraşuta şi bungee-jumping-ul sunt activităţi banale la care m-aş mai gândi, da’ treaba asta nici pomeneală. De obicei nu mi frică de întuneric, sau chestii din astea, dar chiar nu pot rezista să mă uit la un film horror strong, iar când mi lumea mai tragă şi în film se aşterne liniştea să tragă careva apa la budă (cred că ştiţi ce sunete scot ţevile din beci după ce trag apa românii, în ce vremuri căcăcioase trăim).
Ce-i trebuie unui film horror ca să fie un horror adevărat
Nu prea am mai scris nimic de nici un film în ultimele luni, dar promit să recuperez. Astăzi de exemplu n-o să scriu despre un film anume, ci despre ce-i trebuie unui film horror ca să fie un horror adevărat.
Ştiţi că mie îmi plac filmele horror la nebunie, nu? Dacă nu ştiţi aflaţi acuma: mă dau în vânt după un film de groază bun. Unele însă îmi provoacă repulsie şi nu rezist să mă uit mai mult de 15 min, cu toate că-s fan dedicat al acestui gen de pelicule cinematografice. Dacă au trecut 15 minute din film şi m-a convins începutul atunci există mari şanse să-l urmăresc până la final. Eu sunt foarte pretenţios când vine vorba de filme, nu neapărat horror, ci în general. Dacă începutul filmului nu mă convinge atunci nu mă uit la el nici de-al dracului. Ca să vedeţi totuşi ce pretenţii am de la un film horror, am făcut o mică listă cu ce trebuie să aibă un film din ăsta ca să merite văzut.
1. Acţiune electrizantă. Bine, poate e prea exagerat, fie vorba-ntre noi, cuvântul electrizant, dar ca să fie de calitate un film horror trebuie să aibă o acţiune care să te ţină în priză, să te facă să-ţi pui întrebări, să stai cu sufletul la gură. Puţine filme au fost alea care m-au făcut să stau cu sufletul la gură până la final.
2. Fiori reci pe şira spinării. Ăla nu-i film horror dacă nu-l urmăreşti noaptea şi nu transpiri de frică. Dacă nu-ţi produce fiori reci pe şira spinării nu merită, îţi pierzi vremea cu el.
3. Fără stereotipuri. Ştiţi voi, clasicele filme horror: un grup de tineri, băieţi şi fete, merg în excursie la munte, acolo sunt omorâţi, pe rând, de către un om al păduri/criminal/”cevretivoi” şi doar o singură persoană scapă şi anunţă autorităţile, de regula acea persoană e o fată, care se luptă cu criminal, nu-l omoară, dar îi dă somn, îndeajuns cât să fugă. Maşina nu porneşte, criminalul vine din spate, maşina porneşte şi a pornit. Tiparul acesta e aproape identic în 90% din filmele horror. Şi nu prea te mai ţine în priză un astfel de film, asta dacă nu eşti ca mine care a urmărit zeci, poate sute, de filme de groază şi e sătul să vadă acest tipar.
Aşadar, pe scurt, ceea ce defineşte un film horror de calitate este: acţiunea electrizantă, care să te ţină cu sufletul la gură – să-ţi dea fiori reci pe şira spinăii, să te pişi pe tine de frică dacă-l vezi la doişpe noaptea – fără tiparul clasic al filmelor horror, un grup de adolescenţi merg la munte… şi acolo se întâlnesc cu criminalul, care îi face pe toţi jumări.
*urmează să scriu despre filmele horror la care am transpirat serios.
Paranormal activity, un film dat naibii
Nu credeam că am să zic vreodată aşa ceva, dar un film m-a făcut să tremur. De frică. Paranormal Activity se numeşte el. Şi v-o spune un om care se uită numai la filme horror, un om pentru care filmele horror fac parte din rutina săptămânală. Paranormal Activity e fabulos pentru un film realizat cu doar 11.000$ şi filmat cu o singură cameră. Şi ştiţi de ce e fabulos, pentru că e cât se poate de natural. Nu sânge, nu morţi, nu clişee ieftine, fără decoruri bombastice şi efectele speciale ultrasofisticate, totul e cât se poate de natural. Chiar nu-mi vine să cred că un film m-a făcut să transpir, n-am mai simţit în viaţa mea de amator de filme de acest gen un astfel de suspans. Este un film dat naibii. Un film care l-a făcut până şi pe Steven Spielberg să tremure şi să facă o pauză la jumătatea filmului, de frică.
Începutul nu promite prea multe, iar pe alocuri filmul e chiar plictisitor ce-i drept, uneori chiar aveam impresia că-mi pierd timpul uitându-mă la chestia asta, dar apoi am început să simt suspansul. Toată acţiunea din casă se petrecea noaptea când cei doi îndrăgostiţi dormeau. Camera ne ajută să observem tot felul de fenomene stranii în casă, iar pe ei să-i înspăimânte şi mai tare cu fiecare zi ce trecea.
Finalul filmului este apoteotic, nici prin minte nu ţi-ar fi trecut că se poate termina într-un asemenea mod. Vi-l recomand cu toată căldura, chiar dacă nu sunteţi fani ai filmelor de acest gen. Fac pariu că n-ai tupeu să te uiţi la filmul ăsta noaptea! Eu am făcut-o şi încă simt o fior pe şira spinării.
