Tag Archives: hi5
De 6 ani alături de hi5. Continuăm…
Când mi-am făcut eu prima dată cont pe hi5, erau alte vremuri, pe 26 iunie 2006 mai exact. Sunt de 6 ani pe această reţea. O fi mult, o fi puţin, cert este că eu nu mi-am închis contul aşa cum au făcut-o majoritatea când au migrat spre “reţeaua albastra”. L-am lăsat acolo de amintire că, vorba aia, nu cere de mâncare. S-au schimbat multe în lume de atunci, s-au schimbat guverne, l-au asasinat pe Bin Laden, au fost cutremure şi calamităţi naturale care au îndoliat o lume întreagă. A murit Michael, a murit Steve Jobs, iPhone ajunge anul acesta la al 5-lea model.
Astăzi am şters praful de pe el şi l-am reactivat. Era un praf gros de trei degete, dar am zis să văd ce mai e pe acolo. Într-o lume unde Facebook-ul ne guvernează viaţă (pe asta trebuie s-o salvez, că-i profundă rău), să intri pe hi5 e ca şi cum te-ai întoarce în timp cu vreo 4-5 ani. Aşa să vă imaginaţi, Facebook şi hi5 sunt ca doi fraţi. Facebook e fratele realizat, cu facultate, un job stabil şi bine plătit, iar hi5 e fratele nereuşit în viaţă. Am dat o solicitare de reamintire a parolei căci au trecut ceva ani de când am intrat ultima dată pe el, iar după fix două ore (!!) am primit pe mail răspunsul la solicitarea de reamintire parolă, răspuns pe care în mod normal l-aş fi primit în secunda imediat următoare, cu un link care mă ducea spre o pagină unde îmi puteam schimba din nou parola. Evrika!
M-am autentificat şi când m-a întâmpinat design-ul nou, mi-am făcut cruce. Plin de reclame google adsense, conectare cu contul de facebook şi un design minimalist rău de tot, parcă ar fi făcut cu picioarele în HTML.
Mai jos puteţi vedea o mostră din noua faţă a clasicului hi5.com, fiindcă am impresia că nu l-aţi mai văzut demult.
Nu cred că îmi voi şterge vreodată contul ăsta, va muri odată cu site-ul, dar până atunci e amuzant să te uiţi acum arată lucrurile acum faţă de cum arătau prin 2006-2007. Te face aşa să pari mai bătrân.
Ceea ce mi se pare foarte interesant este că mulţi încă activează pe hi5, utilizatori care încă nu au descoperit Facebook-ul (greu de crezut, dar mă gândesc că sunt şi oameni din ăştia rupţi de realitate în lumea asta care nu ştiu ce-i ăla Facebook şi acum descoperă prima dată hi5-ul, aşa cum am făcut-o toţi la început). Am lăsat un status scurt şi am primit 10 comentarii de la nişte oameni total necunoscuţi, în vreo 15 minute. Semn că nu trebuie să ne grăbim să-i punem crucea.
Sunt tare curios de ce nu îngroapă nimeni hi5-ul şi să-l închidă sau să-l relanseze sub altă formă? Ce aşteaptă, ziua când se va îndupleca Zuckerberg şi-l va cumpăra din milă cu banii pe care-i dă de obicei ca ciubuc chelnerului care-l serveşte la restaurant?
Pustoaicele din ziua de azi
Domnisorica din poza de mai sus are 15 ani. Ca nu arata si arata ca una de 20, nu mai conteaza.
Conteaza ce au ajuns pustoaicele din ziua de azi, sau mai bine zis, cum au ajuns sa arate… Pantalonasi mai scurti ca si niste boxeri barbatesti. Mulati. Tricouri mulate sa se vada bine formele. Decolteul cat mai la vedere. Farduri cu kilul. Totul pentru a face o impresie buna in colectivul prin care se invarte domnisorica despre care vorbim. A, sa nu cumva sa intelegeti gresit, nu despre colectivul de la biblioteca vorbim aici, ci despre cel din cluburile de fitze. Acolo unde domnisorica e clienta fidela, cu toate ca abia i s-a uscat cerneala de pe buletin.
Daca pui mana pe una din asta iei pe putin 5 ani. Si cu ce te-ai ales? Nu trebuie sa ne mai mire de ce unii nu rezista tentatiei de a pune mana pe o pustoaica din asta si ajung sa regrete ziua aia mai mult decat orice, din spatele gratiilor. Pai cand iti vine cate o prospatura din asta, mai ales daca esti si profesor, si iti arunca o privire inocenta dandu-ti semne ca vrea ceva, mai stai sa te gandesti cati ani are si ce-i tacsu?
Io la 15 ani stiti ce faceam? Eram in generala. Jucam ratele si vanatorii, ascunselea, imi faceam casa in copac, spuneam povesti de groaza in beci, cu baietii si fetele de la bloc. Ce poze, ce net. Prin 2003 sa ai aparat foto era boierie mare, calculatorul pentru noi era trecut la capitolul minunile tehnologiei. Dar sa ne oprim aici, sa nu ne mai amagim. Asta e, a trecut, a trecut, viata merge inainte si noi dupa ea. E bine sa ne mai aducem aminte de trecut si sa nu uitam de unde am pornit.
Da poate ca nu vreau sa fiu prietenul tau. Te-ai gandit la asta?
Un lucru ce-l urăsc mai nou este opțiunea aceea prezentă pe toate site-urile de socializare cu, găsiţi mai mulţi prieteni folosind importatorul de contacte email. Eu mă învârt foarte mult în zona aceasta a internetului, yeah social media geek :P, și mai observ unele lucruri. Printre care și acesta. Nu știu dacă știți, dar sunt convins că ați dat de faza asta, pe pagina unde găsiți listuța cu toți prietenii voștrii de pe site-ul respectiv, luăm ca exemplu hi5-ul, se găsește un chenar de unde (cică) îți poți mări numărul de prieteni. De parcă, vezi Doamne, lumea n-are altceva mai bun de făcut decât să-și mărească numărul de prieteni pe net, în fiecare zi. Sau nu, rectific: unii chiar n-au altceva mai bun de făcut decât să își mărescă numărul de prieteni!
De ce să-ți mărești numărul de prieteni pe hi5 de exemplu? Ca să ai după aceea cu ce te lăuda în fața prietenilor tăi de la bloc. “Să vezi mă ce bună îi pruna asta pe care am adăugat-o în lista de preteni pe hi5, are niște balcoane de stă mâța-n coadă… și niște craci de ți se scoală p… instant”. Pentru replici din astea îți pierzi tu timpul adăugând câteva sute de indivizi și tipe ca prieteni. Mai gândește-te!
Asta cu importatorul de contacte de e-mail mi se pare stupizenia numărul 1 pe site-urile de socializare. Tu, un necunoscut, îmi ceri să-ți fiu ție prieten, când nu am schimbat niciodată mai mult de două vorbe noi doi? Tu, care ești din Răscăcații din Deal și eu sunt la 300 km depărtare de tine, îmi ceri să-ți fiu prieten? Tu, care m-ai adăugat în lista ta de mess într-un mod cât se poate de dubios, motivând că ai id-ul meu de la un prieten sau dintr-un schimb de liste? Tu, care îmi fuți creierul în fiecare zi cu mass-uri ca să-ți dau comment? Tu îmi ceri să-ți fiu prieten? Da poate că nu vreau să fiu prietenul tău! Te-ai gândit la asta?
Mi se pare total absurd să dai add pe hi5 la toată lumea, fără să te uiți la vârstă și localitatea de origine, doar pentru a-ți crește numărul de prieteni și a deveni popular într-un grup din care cunoști două persoane, și aceia sunt: vecinul de la doi și vecina de la patru. Popularitatea nu așa se obține! Se pare că unii habar n-au nici câte prune au în straiță, darămite să mai știe cum stă cu popularitatea.
Primesc zeci de add-uri pe zi pe hi5 de la tot felul de necunoscuți, puștoaice de 15 ani și șmecherași care se cred miezul din fanta pe net. O vreme aveam contul privat, dar tot primeam alerte de la autoinvitați din ăștia care vor în lista mea și am zis că nu are niciun rost să fie privat profilul, tot una e că e public sau privat, așa că a rămas public. Acuma stau și mă gândesc, cât timp liber pot avea tinerii din ziua azi, pentru că, îți trebuie ceva timp să cauți profile noi și să te faci prieten cu toată lumea.
Uita-te-n jur, fata
Asta daca nu vrei sa ajungi de rasul internetului cu pozele pe care o sa le pui pe net. Doua din ciclul, Hi5 FAIL!
Data viitoare cand mai vrei sa pozezi ca o diva, ce esti, ai grija la fratiorii si buniciile
De la pitzi la bloggerita, nu e cale chiar asa de lunga
Cum iti dai seama ca domnisoarele stilate, cele care se trag in poze si in urmatoarea secunda apar pe haicinci, au dat-o pe bloguri? Nimic mai simplu, trebuie doar sa gasesti asa ceva pe blogspot si dovezile vin de la sine.
Prima dovada: Culoarea roz de bambu cu care este imbracat bloguletul.
A 2-a dovada: Poza din descriere. In baie, cu aparatul indreptat spre oglinda. Specific pitzi’poace-lor.
A 3-a dovada: ID-ul de mess prezent in profil. Bine, asta nu e o dovada prea buna, dar tinand cont de goana dupa “celebritate” se intelege. Sa nu fim rai, e doar o modalitate de contact.
A 4-a dovada: Dorinta nepretuita. Pentru toate celelalte, exista mastercardu’ lu’ tata.
A 5-a dovada: Si cea mai importa, numele din domeniu.
Am ratat ceva? Nu cred. Deci de la un cont de hi5 la un blog, nu e chiar asa de mare distanta. Orice poate ajunge sa posede un blog, nu-ti trebuie prea multa minte pentru asta.
Nu am nimic personal cu domnisoara prezentata mai sus. Fiecare face ce vrea cu timpul sau liber si as fi absurd daca as impune eu cuiva sa nu scrie pe un blog. Daca asta simte, asta face. Tot respectul pentru ea, ca vede si altceva in afara de hi5.
