Tag Archives: greseli
E inimaginabil de greu să recunoşti că ai greşit
Cred cu tărie că unul dintre cele mai grele lucruri de admis în viaţa asta este atunci când greşeşti. Măi, oameni buni, deci toţi avem tendinţa să ne credem nişte hiper-mega-ultra-perfecţi care nu greşim niciodată, noi suntem atât de buni şi de deştepţi că nu putem conştientiza că se poate întâmpla să mai şi gafăm din când în când. Avem un ego imens, iar în aroganţa noastră atunci când cineva ne atenţionează că am greşit undeva, simţim că persoana respectivă are ceva cu noi, are un dinte împotriva noastră, vrea să se răzbune pe noi pentru ceva ce probabil i-am făcut cândva. Într-un interval de câteva minute construieşti tot felul de scenarii mai mult sau mai puţin de domeniul ştiinţifico-fantasticului cum că omul care a îndrăznit să ne atragă atenţia unde am călcat strâmb are ceva personal cu noi, scenarii care se află doar în mintea noastră, şi nici de-al dracului nu am admite că am greşit, până într-un final când nu o mai putem ţine pe a noastră şi suntem nevoiţi să recunoaştem că am călcat strâmb.
E bine să mai admiţi câteodată că ai greşit
Legat de concursul cu invitaţiile la Transilvania Music Events pe care l-am organizat. Am aflat ulterior, la o zi după ce am dat drumul, că invitaţiile mele le pot da doar la concertul Iris şi Vali Bărbulescu. Invitaţia la Pete Tong nu o pot da eu.
Aşadar, ştiu că m-am făcut de cacao, ştiu, ştiu, ştiu, dar vă rog să mă scuzaţi pentru eroarea asta. Organizatorii nu permit invitaţii date la concertul respectiv decât pe diverse site-uri de evenimente. Greşeala îmi aparţine pentru că pe mail-ul cu detaliile era specificat clar acest lucru, dar eu, din neatenţie am omis partea asta când am scris articolul.
Îmi cer scuze faţă de voi şi faţă de Darius (@klubbingman) în primul rând pentru că a fost singurul care şi-a arătat interesul faţă de concertul lui Pete Tong. Mii de scuze pentru eroarea asta. Oricum, dacă vrei ai asigurat o invitaţie la Vali Bărbulescu sau Iris. Numai să-mi zici :D
Invitaţiile rămân, 2 la Vali Bărbulescu şi 3 la Iris.
O greşeală făcută, un pumn în gură primit
Am primit un pumn în gură, metaforic vorbind, din cauza unei decizii proaste pe care am luat-o în trecut. Cea mai mare greşeală pe care am putut-o face este că am renunţat de tot la calculator în favoarea laptop-ului. Nu trebuia să fac asta. Am zis că sunt mai câştigat dacă folosesc numai şi numai laptopul. Prea multe cabluri, monitor, tastatură, mouse, ocupă mult spaţiu şi e mai comod să stai cu laptopul în braţe în pat decât pe scaun la birou. Numai că de la atâta uz intens clapeta laptopului a clacat. Nu se mai ţine în balamale (nu ştiu cum să le zic altfel, dacă au altă denumire trageţi-mă de mânecă), iar în momentul de faţă ecranul stă rezemat de spătarul scaunului, altfel nu poate sta ridicat. Şi cum laptopul e un Dell Inspiron 1525 la care oricum i se bălăngănea clapeta după a treia deschidere, la cât de slab e, atunci treaba-i rezolvată.
Bine, trebuie să recunosc că a căzut o singură dată în 2 ani, o dată şi bine, asta ca să nu zic că n-am avut şi io partea mea de vină că n-am avut mai mare grijă de el. Îmi asum greşeala. Dar asta nu cred că scuză că e făcut deampulea, am văzut laptopuri care au rezistat nu la unu, ci la două, trei sau chiar patru căzături şi n-a avut nici pe dracu. Ăsta după una a ajuns în scaun cu rotile ca să zic aşa :)) fiindcă stă pe un scaun din ăla pe roţi de birou.
Deci nu renunţaţi, fraţilor la calculatoare în favoarea laptopurilor. Nu zic să nu vă luaţi laptop-uri Doamne iartă-mă, zic să nu folosiţi notebook-ul în exces acasă, aşa ca mine. Clapeta se mai şi slăbeşte şi ajungeţi cu el varză.
Atenţie la greşeli…
Probabil cel mai jenant moment pentru un blogger e să i se atragă atenţia de câte o greşeală în posturi. Ştiţi voi, clasici comentatori ai fiecăruia dintre noi şcoliţi la Harvard se simt datori să-ţi zică unde ai greşit. Pe ei nu-i preocupă subiectul articolului şi să comenteze on-topic, nu, ei caută greşelile gramaticale! Ai mâncat o literă, eşti prost. Ţi-a scăpat o cratimă, eşti şi mai prost. Ai uitat să pui un ‘i’, tâmpitule, analfabetule. Remarci din astea deloc constructive aruncate mai mult să-ţi provoace repulsie decât să înveţi ceva din asta. Mie îmi place să învăţ ceva de la oameni şi încerc să iau cu copy-paste tot ce-i bun de la diverşi. Dar ce să învăţ eu de la unul care mă face prost pentru că am păpat o literă sau am uitat să pun un i la sfârşitul cuvântului?
N-am pretins niciodată că scriu cel mai corect, mai pierd şi eu câte un ‘i’ pe drum, mai halesc o literă, îmi mai sună şi mie o propoziţie aiurea. Oameni suntem, nu roboţi, mai greşim şi noi, că dacă n-am greşi asta ar însemna să meargă totul ca pe roate în lumea asta.
Să mă explic. Eu scriu pe blog dimineaţa devreme şi noaptea târziu. E posibil ca, din cauza oboselii, să mai pierd o literă sau o cratimă. I se poate întâmpla oricui, nu doar mie. Aşa suntem construiţi, să greşim şi să învăţăm din greşeli. Toată lumea greşeşte, arătaţi-mi un om care e perfect şi n-a greşit nimic niciodată în viaţa lui, n-a păpat o literă când a scris vreun eseu, nimic, că eu îl mânc cu tot cu papuci.
Nu zic să nu-mi atrageţi atenţia dacă aţi observat vreo greşeală, un typo, ceva, dar nu faceţi să sune ca şi cum pentru asta aţi venit pe blog. Puneţi-vă în locul meu, cum v-aţi fi simţit dacă aţi scrie voi şi ar veni cineva şi v-ar face în toate felurile pentru un i omis. În fond şi la urma urmei, suntem toţi oameni!
