Tag Archives: Gaming
Noua gamă de desktop PC-uri de la nJoy arată într-un mare fel
Am aruncat o privire peste noua gamă de desktop PC-uri de la nJoy lansată la începutul acestui an şi trebuie să mărturisesc, ca şi fost gamer şi mare împătimit al jocurilor pe PC, că mă cam atrag caracteristicile de care dispun sistemele. Adică dacă eşti genul de om pe care nu-l mai satură Dumnezeu de jocuri şi aşteaptă ultimele apariţii cu acelaşi interes cu care îl aşteaptă un pensionar pe poştaş cu pensia, atunci aceste calculatoare sigur îţi vor face şi ţie cu ochiul.
Aceste agregate de mare putere, îmi permit să le zic agregate, sunt dedicate în special gaming-ului, adică ceva ce mulţi dintre noi încă îl avem în sânge, chiar dacă poate că nu vrem să recunoaştem asta. Sunt sigur că toţi abia aşteptăm să scăpăm de la lucru, să ajungem acasă şi să începem să ne jucăm un joc video nou apărut, poate vreun shooter, ceva cu maşini, ceva de logică, strategie, de-astea. La cum sunt concepute jocurile video din ziua de azi şi ce fel de sistem strong ai nevoie ca jocul să ruleze cât de cât decent, adică să nu-ţi meargă în frame-uri, sigur nu mai putem spune că jocurile pe PC sunt doar pentru copii şi categoric nu poţi spune că ai depăşit vârsta când le joci. Cine decide asta, că ai depăşit vârsta? Jocurile alea pline de violenţă şi vărsare de sânge? Să fim serioşi. Jocurile moderne de acum n-ar trebui să ajungă pe mâna copiilor.
Această gamă de calculatoare-avion nJoy, aşa îmi place mie să numesc sistemele de mare putere, se găseşte şi în magazinele online româneşti, dintre care amintim: cel.ro, likeit.ro sau marketonline.ro. De asemenea, se găseşte şi offline, în reţeaua de magazine a partenerilor nJoy. Mai multe detalii pe www.njoy.ro.
Un scurt istoric ca să vedeţi cu cine avem de-a face: nJoy este o marcă înregistrată românească de produse IT care a luat fiinţă în 2006, consolidându-şi o poziţie fruntaşă între mărcile IT din România, dezvoltând până în ziua de azi 12 categorii de produse. Fiecare desktop PC marca nJoy este certificat, testat şi se adresează unei arii mai largi de utilizatori, oferind atât configuraţii entry-level, cât şi sisteme capabile să ruleze ultimele jocuri video apărute.
Şi nu doar performanţa şi calitatea fac diferenţă, ci şi design-ul modern, uşor stilizat, cu care vine la pachet, lucru ce-l face remarcat pe piaţa de IT internaţională.
Să luăm ca exemplu modelul N4 Maze Series:
Procesor: Core i3-2100 / 3.10 Ghz. Chipset: Intel H61
Memorie: 4 GB DDR3
Harddisk: 1 TB Sata 2, 64 mb cache
Placă video: GT520 PCI-EX2.0 1024MB sDDR3 / CRT / DVI / HDMI
Optical drive: 22 x DVDRW SATA Dual-layer
Sonorizare: 5.1 CH HD Audio
Putere: 500W
Accesorii: USB gaming keyboard / USB 2.0, 3 buttons, 1000 dpi, black / Black
Wired Optical Bluetrace Mouse
Cam aşa arată doar un model din noua gamă. Nu ştiu vouă, dar mie unul mi se pare foarte bun şi arată chiar foarte bine la aspectul exterior, dar şi ce detalii tehnice are sub capotă. Urmăriţi şi pagina de facebook a nJoy Romania, că dau lucruri interesante şi acolo oamenii ăştia.
Senzaţii de ameţeală la jocuri
Ca şi fost gamer cu state destul de vechi, încă mai am momente când mă prinde câte un joc pe care îl găsesc fascinant, numai că întâmpin o problemă. Ştie careva care e explicaţia logică pentru faptul că am stări de ameţeală asezonată cu o durere de cap infernală atunci când mă joc un FPS mult timp, de genul, câteva ore, că eu nu reuşesc deloc să o găsesc, explicaţia? O fi din cauza mea, am eu o problemă cu genul acesta de jocuri care-mi afectează creierul într-un fel, ori e o problemă cu grafica, care afectează ochii cumva? După câteva ore de învârtit într-un shooter făcând ce se face de obicei într-un astfel de joc, încep să mă ia cu ameţeli şi durere de cap. S-a mai confruntat cineva cu treaba asta?
Gaming Night: ce gameri am fost cândva…
O gaşcă de tineri, cândva foarte pasionaţi de gaming, au ocupat în cursul nopţii de sâmbătă spre duminică, 26 spre 27 noiembrie, zona food-court din centrul comercial Iulius Mall Cluj şi nu au ieşit de acolo decât spre dimineaţă. Scopul: Evenimentul Gaming Night. Sau altfel spus, noaptea albă a jocurilor. O noapte în care am făcut o scurtă incursiune în copilărie, în tinereţile noastre trăite cu jocuri pe PC toată ziua, dar fiind constrânşi de timpul liber limitat, de job şi alţi factori importanţi, am renunţat treptat la pasiunea pe care fiecare dintre noi a avut-o şi o are încă, sunt sigur de asta – gaming-ul. Ce gameri am fost cândva…
Gaming Night a fost un bun prilej să ne mai descreţim frunţile la un lan party, şi îmi place să cred că vom mai avea ocazia să ne întâlnim cu această acţiune, pentru că e bestial, sincer. Am avut la dispoziţie nişte plăjmi, 2 proiectoare, 4 televizoare, 6 console (3 de PS3 şi două XBox-uri, unul cu Kinect, 1 Wii), Guitar Hero, jocuri originale oferite de 4Games, bere Ursus, suc, apă, sărăţele şi nişte prăjituri atâta de bune că îţi venea să le mănânci pe toate, oferite de cofetăria Lemnul Verde.
Ne-am strâns pe la ora 22, am început să ne instalăm jucăriile în timp ce magazinele trăgeau obloanele, ne-am scos laptopurile, fiecare a pus stăpânire pe câte o priză şi ne-am apucat de treabă, pardon, adică de jucat :D. Şi dă-i, şi luptă, şi dă-i şi luptă… Eu am zis că nu rezist până la 5 dimineaţa, că nu am cum, dar am dovedit exact contrariul când am plecat de acolo chiar pe la 5 şi ceva. Pot să trec aici o premieră: jur că a fost prima dată când am petrecut atât de mult timp în mall, eu care nu sunt tocmai un fan al centrelor comerciale şi petrecut timpul în ele. O noapte întreagă numai CS în reţea am jucat, până dimineaţă, după cum puteţi vedea cât de concentraţi eram în poza de mai sus, şi ce-i şi mai fain e că nici nu am realizat cum a zburat timpul, cam aşa-i când te distrezi şi te simţi bine. Am fost ca-n familie, zici că eram la noi acasă, iar eu personal, m-am simţit excelent, nu am nimic de reproşat, chiar aş fi penibil dacă aş avea ceva de obiectat, şi o spun cu toată gura: mai vreau! :)) Felicitări Gabi pentru organizare şi sponsorilor pentru susţinere. Plecăciune!
Later edit: Au mai scris despre eveniment, fiindcă îs tare bulversat în dimineaţa asta şi am uitat să-i menţionez: Teo, Auraş, Chocollat, Injineru, Schumitza, Jteph.
“Gaming Night este un eveniment psaico.info sustinut de Iulius Mall. Sponsori: 4Games, Intend Computers, Ursus şi Lemnul Verde.”
Ce gamer am fost candva…
Am fost un mic gamer la viata mea, nu eram genul de geek cu WOW toata ziulica, nu am inteles niciodata jocul asta si cred ca asa va ramane, eu bagam Counter Strike la greu prin tineretile mele, nopti albe am facut pe jocul asta si atat de bun eram incat la un moment dat toti credeau ca joc cu coduri. Bine, eu le tot explicam ca nici nu stiu cum sa instalez codurile daramite sa le mai si folosesc (si chiar nu stiam, pe bune vorbesc, nu stiu de ce nu m-a crezut nimeni?), dar ei nu si nu, joci cu coduri, joci cu coduri. Bine, ma, joc cu coduri, asa-i cum ziceti voi, dar haideti sa jucam si la sala ca sa va demonstrez de ce sunt in stare la jocul asta. Cu unii am jucat si la sala si s-au convins singuri, altii nu, oricum, s-a dus perioada aceea, iar acum daca as reincepe din nou sa joc, m-as face de rusine, serios! Nu mai am dexteritatea necesara si nici reflexele pe care le aveam, nu mai stiu smecheriile de pe unele harti, si plus ca, dupa 5 minute de jucat m-ar durea capul rau, m-am ramolit rau.
Printre alte genuri, am jucat si strategii, Stronghold Crusaders era si inca este preferatul meu, la Starcraft nu eram foarte bun, dar ma stiam cat de cat, iar astea mai de actiune erau cireasa de pe tort, ca si Grand Theft Auto care era my precious, adica jocul in care am investit cel mai mult timp. Toate GTA-urile le-am jucat pana la versiunea 4, iar acum cand vad trailerul de la GTA 5 ma apuca din nou pofta de jocuri. Atunci cand vad cate un trailer de joc nou parca mi se declanseaza in mine pofta aia nebuna pe care am avut-o cu totii pentru jocuri pe PC, nu pot sa explic fenomenul, dar sunt convins ca si voua vi se intampla la fel, ma refer la cei care ati facut nopti albe la cate un joc. Chiar daca am jucat toate GTA-urile existente, singurul pe care l-am finalizat a fost San Andreas, mi-a luat cateva saptamani sa fac asta, dar a meritat fiecare minut, satisfactia pe care o ai dupa ce te poti lauda oficial ca ai terminat un joc e priceless. Suspansul in care stai pana ce treci un nivel, nervii pe care ti-i faci din cauza ca nu reusesti sa-l inchei la timpul stabilit, iar multele tastaturi ce si-au gasit sfarsitul din cauza maniei mele la cate un joc mai solicitant imi sunt martore. Apropo, intrebare, cate tastaturi ati distrus din cauza unui joc care v-a scos peri albi ca nu puteati trece de un nivel? :D
Cand vezi jocurile din ziua de azi cat de complexe au ajuns si cum iti solicita serios creierul sa rezolvi puzzle-ul deloc usor pentru a incheia nivelul, te face sa te gandesti serios asupra problemei si sa-ti pui intrebarea: Jocurile astea moderne din ziua de azi mai sunt sau nu pentru copii? O intrebare la care va invit sa descoperim raspunsul impreuna, pentru ca eu unul, ca si fost gamer si actual nu prea, nu vad ca un copil pana-n 13 ani sa fie capabil sa dezlege misterele unui joc captivant ca si, dau un exemplu, Call of Duty: Modern Warfare 3, sau sa rezolve un quest ultra-complicat de care se loveste in lumea virtuala.
De ce nu investim mai mult în pasiuni?
Sunt surprins şi totodată consternat când văd că prea puţini investesc în pasiuni. Nu mă refer la timp, că timp investim cu toţii în ce ne place, ci la bani, pentru că oricât ne-am bate cu pumnii în piept de cât de grozavi suntem, tot banii ne conduc şi fără ei nu am putea face nimic. Sunt mulţi care fac anumite lucruri din pasiune, dar nu pot scoate bani pentru că nimeni nu riscă să investească în ceva dacă nu are siguranţa că-şi va recupera investiţia. Foarte, foarte puţini sunt aceia care chiar câştigă bine din pasiunea lor, nu cred că găseşti 10 oameni în ţara asta care au ajuns să câştige bani frumoşi de pe urma pasiunii lor.
Şi dacă tot suntem la capitolul pasiuni, vreau să fac un pic referire la gaming, o adevărată pasiune, cam costisitoare, pentru mulţi. Sunt oameni, unii însuraţi deja, care se joacă câteva ore bune pe calculator şi au ajuns să participe la fel de fel de competiţii naţionale şi internaţionale, plus că au adus tot felul de premii şi medalii în ţară, dar, spre surprinderea noastră, nu se pot întreţine din ceea ce le place să facă, din pasiunea lor, adică gaming-ul. Au ajuns să fie buni la unele jocuri, le-au plăcut prea tare şi au exersat zile la rând până să ajungă buni.
Am cunoscut acum 4 ani, când eram un mic zeu la counter-strike-ului (hehe, ce vremuri…) un tip care practicase CS-ul de câţiva ani şi care a participat până atunci la câteva competiţii internaţionale unde a câştigat nişte premii frumoase în bani şi în produse (tastaturi, laptopuri, monitoare, camere foto, telefoane, etc). Făcea parte din PGL (Professional Gamers League) la acea vreme, deci nu era orice atârnache de pe un server oarecare, le avea bine cu mânuirea armei. Nu am ţinut legătură cu el deloc, vorbisem câteva minute atunci şi nimic mai mult. Nu l-am cunoscut personal, doar ne-am conversat pe IRC. Acesta mi-a zis o chestie de care mi-am adus acum aminte când mă gândeam la pasiuni: “Mă, eu aş fi mult mai bun decât acum dacă n-aş fi nevoit să muncesc. Dacă aş reuşi să mă întreţin din CS, aş fi cel mai bun din România, şi poate acolo sus în clasamentul mondial. Dar trebuie să şi muncesc pe lângă joc, aşa că îmi rămâne foarte puţin timp să mă antrenez. Îmi place să mă joc, dar nu pot să câştig din asta cât să mă întreţin”. Nu e chiar cuvânt cu cuvânt ce a zis, dar e aproape.
Ideea de bază cred că a înţeles-o toată lumea, dintr-o pasiune nimeni nu câştigă atâţia bani ca să-şi permită luxul să se întreţină. Şi ce frumos ar fi dacă…
