Tag Archives: fotbal
Pe ritm de cimpoaie
Unirea Urziceni a reuşit cea mai categorică victorie a unei echipe româneşti în Champions League. 1 la 4 ca la teatru, tocmai într-o deplasare la Glasgow Rangers, acolo unde Sevilla a bătut cu acelaşi scor, iar nemţii de la Stuttgart n-au reuşit mai mult de un 1-1. Putem spune după acest meci că suntem egali cu spaniolii şi egali pentru a 2-a oară cu nemţii.
După acest rezultat nesperat, Urziceniul are prima şansă la primăvara Champions League. Reţineţi: primăvara Champions League. Nu-mi aduc aminte recent de o echipă românească care să fi avut prima şansă la calificarea în primăvara champions league. Dacă mai câştigă cel puţin două din următoarele trei meciuri, Unirea va fi cu siguranţă în primăvara ligii campionilor. Şi de ce să nu sperăm la o calificare miraculoasă a echipei care ne-a adus cea mai mare mândrie în Europa. Avem toate motivele să ne gândim la asta.
Nu contează că în statistici meciul figurează cu 3 autogoluri, Unirea a fost mult peste Glasgow astăzi, la toate capitolele.
Uite ce frumos poate fi fotbalul când se joacă cu sufletul şi nu cu mintea tot timpul la bani, femei şi cluburi.
Fotbalism in stare pura si un spam nesimtit
Pe cât îmi place mie fotbalul şi pe cât m-aş strădui mai tare să scriu articole mişto despre ceea ce-mi place mai mult, nu o să reuşesc niciodată să scriu ca şi băiatul acesta, Mihai Botărel, care scrie un Fotbalism de toată frumuseţea. Adică scrie pe un blog despre fotbal într-un stil extrem de captivant, care te atrage. Talentul lui i-a adus un spaţiu pe site-ul şi blogul sport.ro.
Descoperind blogul acesta, aproape că am uitat de spamul nesimţit pe care-l primesc de la sport.ro zilnic, fără să mă fi abonat vreodată la vreun newsletter de-al lor. Tot ce am făcut a fost să las vreo două comentarii la nişte ştiri, iar de atunci a început tăvălugul sport.ro în inboxul meu. Eu tot şterg, dar ele tot apar, apar şi iar apar. Şi, culmea, link-ul de dezabonare de la sfârşitul mesajului e pus acolo doar de formă şi pentru prostit fraieri pentru că nu funcţioneşte, deci sunt blestemat să le suport jegul şi prostul gust.
N-am găsit nicio pagină de contact pe site-ul lor grandios şi nicio adresă unde să trimit un e-mail, aşa numai, să le bat un pic obrazul.
E grele cu sportul cu balonul rotund
Rămâne cum am stabilit. Încă ne pregătim pentru un turneu nenorocit de cupă mondială, la fel cum Dinamo se pregăteşte în fiecare an pentru Champions League şi tot îl vede la televizor de fiecare dată. Astăzi ne-am mai dat un examen. Şi, contrar aşteptărilor, l-am picat mai ruşinos decât ne-am fi aşteptat. Serbia – România 5-0spune totul. Ei s-au calificat, noi am rămas să dăm din buze şi să ne lingem rănile. Ca-n fiecare an.
Oare câte campionate mondiale şi europene trebuie să mai ratăm ca să înţeleagă şi anumiţi indivizi că totul din vina lor se petrece? Câtă umilinţă să mai suportăm din partea unor pseudo-jucători care rup cluburile în două în fiecare noapte? Până când să ne mai măsurăm forţele cu Feroe, Lituania sau Ungaria… Avem o naţională de figuranţi.
Începe tirul de polemici pe tema umilinţei. Cristi Borcea bate câmpii într-un interviu telefonic pe sport.ro şi pune mass-media în topul vinovaţilor pentru tot răul care există la naţională. Când i se cere o explicaţie pentru faptul că “prinţul” Cristea şi “brilliantu” Mutu au ars-o fin prin cluburi cu o noapte înainte, a dat-o din colţ în colţ şi s-a făcut că plouă. Adrian Mititelu dă vina şi el pe mass-media la GSPTV şi îi ia apărarea lui Piţurcă. Moderatorii sar ca arşi, la ambele televiziuni. Nici Răzvan Lucescu n-a scăpat de critici. Aceleaşi personaje îl contestă, numele lor le ştiţi deja.
Naţionala a ajuns doar o punte bună pentru a prinde un contract baban in străinatate. Atât.
N-am reuşit să văd meciul la tv, l-am ascultat la radio, în maşină, dar mă bucur că n-am văzut cu ochii mei o asemenea umilinţă. Numai m-aş fi enervat mai tare dacă şi vedeam. Şi aşa m-am enervat când auzeam cum din două pase Serbia dădea gol, iar noi, dintr-o pasă, mingea ajungea la Cristea şi Mutu, care o luau pe cont propriu şi pierdeau mingea. Cristea trage doi-trei jucători după el şi pierde mingea, Mutu idem. Cuvântul pasă nu există în vocabularul lor. Apoi, scuzaţi-mă, dar dacă aşa vedeţi voi fotbalul, mai bine mă uit la liga naţională de ţurcă.
Daca nu Ando, atunci cine?
N-am să comentez şutul în fund pe care l-a primit italianul Bonetti de la Dinamo, nemeritat totuşi ţinând cont de minunile pe care le-a făcut. Meciul de la Liberec e doar un exemplu care a ţinut capul de afiş multe zile. Şi de mai punem la socoteală şi victoria cu Steaua din Ghencea, cu CFR Cluj şi cu Urziceni, atunci avem toate motivele să-l susţinem în nedreptatea care i s-a făcut. Omul a muncit, şi-a făcut treaba, cu lotul pe care l-a avut la dispoziţie.
Şi a fost dat afară. Iar acum se caută un înlocuitor, pentru a câta oară? Cele mai mari şanse le are Andone, cine altcineva? Dacă nu Ando, atunci cine? Nu cred că mai sunt antrenori în România care să vină la Dinamo şi sănu fi fost daţi afară de eurociobanul din Pipera, doar Ando a mai rămas nefutut, pardon nepus la zid de clan. Cred că după Andone, Borcea se va orienta pe foşti antrenori de la Steaua, lista e lungă, are de unde alege. Sănu aibă aceeaşi soartă ca şi Rednic…
Borcea, Turcule şi tot clanul B, voi când vă autoeliminaţi din joc, pe vecie?!
Cum arata un meci de fotbal in Romania?
Chiar dacă nu vrem să recunoaştem, la capitolul fotbal avem mari lacune, toţi. De la preşedintele federaţiei şi până la individul care-şi susţine echipa favorită din tribună, toţi se dau atotştiutori în fotbal. Din păcate rezultatele şi statisticile vorbesc de la sine. Dacă nu era sezonul acesta de cupe europene în care, contrar tuturor aşteptărilor, suntem cu 4 echipe în Europa League şi una în grupele ligii campionilor, probabil că statisticile se apropiau de limita de jos a clasamentului IFFHS. Cu atâţia băgători de seamă la televizor şi în paginile ziarelor la ce performanţă să te mai aştepţi de la echipa ta favorită?! Toţi sar cu gura pe arbitrii, pe adversari, pe teren, pe vremea de afară, pe ora jocului, pe oboseală, pe orice în afară de propria echipă.
În fotbalul nostru un meci nu e pierdut din vina propriilor jucători, a managementului defectuos la echipă, a conducerii, nu, nici vorbă. Se găseşte orice pipiţă de care să se lege. Motive pentru un eşec sunt destule, proşti care să creadă iarăşi sunt destui, dar din păcate şi proştii ăştia se vor termina odată şi odată.
Când o să reuşim să înţelegem fotbalul, atunci vom avea şi ce să vedem pe teren.
Factori decisivi ai unei înfrângeri
- arbitrajul
- terenul de joc
- vremea
- oboseala
- crampele musculare
- antrenamentul dur
- jocul dur
Cum arată un meci de fotbal în România?
- 90% din faze se termină în OUT
- 1 din 10 pase sunt precise, restul sunt ba în OUT, ba la adversar
- mai mult de 2 pase precise de echipă nu avem cum să vedem
- 5 din 20 de şuturi sunt pe spaţiul porţii, restul sunt esee în tribună
Astea ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care aspiră la un scaun la masa bogaţilor.
