Tag Archives: Facebook
Attenderii la evenimente
Apreciez oamenii care dacă se angajează într-o activitate şi participă fizic la ea. Apreciez oamenii care nu doar dau attend pe Facebook la unele evenimente şi diferite activităţi, dar şi participă la ele. Eu unul am ajuns să primesc zeci de invitaţii pe zi la diverse evenimente, multe dintre ele în cluburile clujene, iar altele la tot felul de activităţi de natură ecologică. Nu sunt genul să semnez condica prin cluburi săptămânal, aşa că nu mă interesează să fiu prezent la evenimentele lor. Când chiar am chef de ieşit în club, că se mai întâmplă şi asta din când în când că doar nu trăiesc în pădure, dau attend la un anumit eveniment care mă încântă şi mă prezint la el, fizic, nu încep cu scuze din alea, “bă, ştiţi, a intervenit ceva, nu mai pot veni”. Îmi ştiu planurile, unele chiar cu o săptămână înainte, ştiu când pot merge undeva să mă distrez, ştiu când am o situaţie financiară care-mi permite să fac asta, iar dacă zic că ies în oraş mâine, ies în oraş atunci, nu caut scuze ca să nu pot veni. Când nu pot merge, nu merg, pur şi simplu, am altceva mai bun de făcut, nu am bani de aruncat pe gard şi zic asta înainte să anunţ că sunt prezent, nu anunţ că vin şi apoi zic că nu pot veni. De ce ai apăsa butonul participă/attend dacă nu te şi prezinţi la evenimentul respectiv, doar să te afli în treabă? Să te vadă prietenii tăi că tu umbli prin cluburi, participi activ la petreceri, party-uri şi alte activităţi? Îţi creşte cumva rangul, primeşti puncte în plus, iei bursă de merit?
E frumos să vezi promovat un eveniment pe internet, asta înseamnă că fenomenul 2.0 începe să conteze tot mai mult, dar e foarte trist când vezi că evenimentul respectiv strânge 1000 şi ceva de participanţi pe facebook şi nici jumătate din ei nu găseşti la el.
Cu prietenul Zuckerberg de vorbă
Un dialog imaginar, uşor vulgar, cu Mark Zuckerberg. Citeşte pe riscul tău!
Am un prieten bun, Mark Zuckerberg se numeşte. Ăsta îi ăla care o creat site-ul ăla, cum se cheamă oare, facebook.com. Aşa bine o prins la public că Mark o ajuns milionar în dolari şi nici măcar un telefon nu mai dă, ca să vezi ce-s şi cu bogătanii ăştia. Să-ţi trăiască site-u, băi, Mark, dai o bere când mai treci prin Cluj, că amu îţi permiţi, ai ajuns mare mogul.
Într-o zi, neavând ce face mă pun să îl sun pe prietenul Mark să văd cum o mai duce, câte poke-uri a mai dat, câte friend-requesturi a mai dat, câţi bani o mai făcut, treburi din astea, ca-ntre prieteni. No, şi ne punem la poveşti:
- Tzerus, mă. Ce mai faci, cum o mai duci, vere, că nu mai dă omul de tine?
- Ce să fac, mă, ia pe aici prin California, pă la sediul Facebook…
- Dă-l mă în pula mea de facebook, nu te-ai săturat de el, că tăt asta faci de câţiva ani?
- Ce să fac, vere, dacă din asta iasă banul… amu am reuşit să-l monetizez, să-l fac să scoată ceva bani că nu mai puteam să stau pe uscat.
- Da, mă, da’ tu eşti patronul, ce dracu ai tu de lucru la el? N-ai omeni care lucră pentru tine?
- Ba da, mă, da tre’ să semnez sute de chestii zilnic, să dau interviuri, telefoane peste telefoane, pula mea, îi greu, mă… ce să zic, nu-i uşor să fi Zuckerberg
- Da’ cu femeile cum stai, omule? S-o lipit vreuna de tine amu că ai ajuns mare sculă?
- Da pe dracu, n-am io vreme de femei amu. Am avut una, mare bagaboantă şi aia, tăt prin cluburi îi trebuia, la mall, la shopping, toca bani ceva de speriat.
- Era bună?
- Cum să nu, frate, ştii că am gusturi rafinate la femei. Avea nişte balcoane de îti lasă gura apă, buna gagica, da’ costisitoare rău… Da tu, tu cum o mai duci că până amu numa de mine am vorbit. Ia zi tot?
- Păi ce pula mea să-ţi zic, mă ştii, am ajuns blogger, îs la un pas să câştig roblogfestul cu un blog de sport, cu faculta, programarea, alea-alea.
- Ce-i ăla roblogfest, frate?
- Un concurs de bloage aci în România… îi bun că mai află lumea de tine, chestii din astea…
- Mă, ciuriburi, dă-le în pula mea de concursuri, hai că îţi fac io reclama pe facebook moca, nu tre să-mi dai nimic că doar îmi eşti preten. Te pun pe prima pagină, frate… şi dacă nici aşa n-ai expunere atunci mă las de meserie…
- Fugi mă de aici cu facebook-ul tău cu tot, nu-mi trebe mie expunerea ta. Io vreau să cresc singur, nu ajutat de o maşinărie de marketing cum îi siteul tău…
- Bine, frate, cum vrei… când ai nevoie de reclamă, just ask, ai numărul meu…
- Lasă internetul, frate, dă-l în pula mea, mai bine zi când ajungi prin România să bem o bere, să vezi cu ochii tăi frumuseţile patriei?
- Ce, vrei să mă duci la muzee, biserici, de-astea?
- Femeile, bă, eşti idiot. Chiar aşa mă crezi, că am de gând să te duc într-un muzeu să ţi-l arăt pe Burebista şi unghia împăratului Traian? Hahahahha, ce glumeţ eşti, bă. Avem nişte femei pe aici de nu te mai laşi dus…
- Serios?
- Te-aş minţi io vreodată, prietene? Numa’ tre să ai mare grijă că româncele pe cât îs de bune pe atât îs şi de curve, numa’ la bani le stă capul, nu la toate, că mai sunt şi din astea liniştite şi devreme acasă, dar unele îs curve rău.
- E, nu-i problemă, frate… am destui bani. La asta să nu-ţi faci griji. Deci săptămâna viitoare zbor spre România. Ne vedem în Cluj.
- Ok, te aştept la aeroport. Berea o dai tu că data trecută io am dat-o când mi-am prezentat California.
Facebook ca unealtă de promovare
După emisiunea de joi a lui Bobby Voicu (Dăm voce internetului @ Radio Lynx) am cumpărat reclamă pe facebook. Şi pot să spun că, după trei zile cât timp campania a fost activă, am primit 259 de click-uri şi 527.847 de impresii pentru bmob.ro, ceea ce mă face foarte mulţumit de investiţie.
Cu 50$ poţi ajunge lejer la 1000 de vizitatori, depinde şi de target-ul pe care ţi-l alegi şi de conţinutul site-ului/blogului. Eu de exemplu am ales ca, campania să fie disponibilă numai pentru utilizatorii din România fiind blog exclusiv în limba română, dar pentru un site în engleză lucrurile stau altfel fiindcă numărul de utilizatori creşte şi implicit vizitatorii site-ului în cauză.
Deci da.
Am avut un pic de reţinere în a-mi publica articolele de pe blog pe facebook. Nu aveam ce ascunde de ochii lumii, nu scriu nimic care să dăuneze cuiva, dar şti dracu ce a fost în mintea mea de n-am vrut în prima fază să vadă toată lumea ce scriu io, mă refer la preteni şi cunoscuţi. Într-un final m-am trezit şi am zis că dacă pe twitter promovez blogul de ce nu l-aş promova şi pe facebook, aşa că am făcut un fan page. În aşa fel pot să văd şi io cine e cititor fidel pe aici şi nu-mi mai poluez io peretele personal cu articole de promovat. Şi pe facebook e o pâine bună de mâncat când vine vorba de promovare, iar cum blogul este pe o pantă descendentă dpdv al traficului, nişte vizitatori în plus nu strică.
Aşadar widgetul din sidebar şi link-ul către fan page vă stau la dispoziţie. Link de voie. Mulţumesc.
Mă întreb oare câţi fani poate strânge un profil nou creat până la sfârşitul săptămânii, adică în 4 zile? Încercăm?
Ce mândru mă simt că am dat like la ce trebuie pe facebook
Pentru prima dată de când mă dau cu barca pe gârla asta mare numită internet şi de câţiva ani de când am cont pe facebook simt că am dat like la ceea ce îmi place cu adevăat. Berea, vere. Am intrat într-un grup în care îmi e locul. Comunitatea iubitorilor de bere din România – Iubesc berea. Aici sunt semenii mei. Aici nu mă da nimeni afară pentru consumul în exces de bere şi nici nu-mi face nimeni scandal că iar am băut prea mult.
Şi ca tacâmul să fie complet, m-am înscris şi pe harta berii, acolo unde Clujul are doar 78 de băutori de bere, mult mai puţin ca Bucureştiul. Băi, clujenilor, putem mai mult, sunt sigur de asta! Categoric suntem mai mulţi berari în Cluj decât scrie acolo. Aşa că să nu ne facem de ruşine orăşelul şi să detronăm capitala din frunte. Până la ora actuală sunt 1114 de români care iubesc berea înscrişi pe hartă. C’mon!
