Tag Archives: evasile
Serios, chiar n-am ce să scriu pe blog…
Cu startul celei de-a 10-a ediţii TIFF 2011 şi sesiunea de vară mi s-a aglomerat puţin programul. Când nu voi fi în sala de cinema, voi fi acasă, cu PDF-urile şi slide-urile deschise, studiind cu spor, aşa că de blog nu prea o să mai am timp. Ca dovadă că pentru astăzi nu am avut nicio idee de subiect bun dezbătut şi cred că nici pentru zilele următoare nu voi avea, asta dacă nu vreţi să încep să vă zic de inteligenţă artificială şi arbori decizionali cu care numai v-aş plictisi de moarte. Aşa că m-am hotărât să apelez la bunăvoinţa ce vă caracterizează şi să mă ajutaţi cu un titlu de subiect, sau dacă vreţi puteţi foarte bine să scrieţi voi un guest-post pe o temă aleasă de voi, dacă nu vreţi să vă stric subiectul cu părerile mele. Scrieţi, îmi trimiteţi pe mail (vasile.manu pe gmail) şi eu public aici, cu link către spaţiul vostru personal 2.0.
Şi ca să facem joaca şi mai faină, voi premia cel mai fain guest post, (reţineţi, doar guest-post!) încă nu ştiu cu ce, dar mă gândesc eu la ceva bun şi util, că mie aşa îmi place să dau premii şi cadouri, bune şi utile. Nu-i concurs de like-uri, nici nu vreau să primesc trackback-uri ca să-mi crească page rank-ul, deşi dacă stau bine să mă gândesc, câştigătorul l-aş putea desemna pe cel/cea care strânge cele mai multe comentarii, comentarii pertinente evident, nu monosilabice. Aşa voi face… (scuzaţi-mă că sunt mai indecis, dar concursul ăsta e ad-hoc, adică eu în timp ce scriu postul ăsta stabilesc toate detaliile)
În concluzie, ajutaţi-mă într-un moment critic şi gestul vostru nu va rămâne netaxat :D Să nu credeţi că vorbesc aiurea, chiar voi da un premiu, simbolic, nu o maşină şi nici un apartament în Floreşti, dar niciun breloc sau pix, pentru cel mai fain guest-post scris.
Să vedem ce iese!
Schimbat scutec la blog: check!
Am schimbat şi io pampers-ul la blog că deja începea să pută. A trecut un an, 6 luni, două săptămâni, două zile, trei ore, zece minute, 85 de secunde, 4354 de sutimi de când n-am mai schimbat tema, aşa că, mă-nţelegeţi şi pe mine de ce am făcut-o. Nici io nu mai aveam tragere să intru pe blog la mine să scriu când vedeam aceeaşi temă îmbâcsită peste care a trecut recesiunea, darămite alţii. Din când în când, orice blogger trebuie să-şi mai schimbe tema, măcar din an în paşti, că se plictiseşte lumea de aceleaşi culori şi acelaşi design afişat.
Demult vroiam să fac pasul acesta, dar niciodată nu găseam motivaţia necesară să mă apuc de treabă, mai din lipsă de timp, mai din lipsă de chef. Încă nu e 100% finalizată, mai sunt pe ici-colo câteva chestii de pus la punct, de vorbit cu un designer creativ să deseneze un fundal mişto, un header şi să vedem ce preţuri are, căci dacă nu scoţi un ban din buzunar n-ai făcut nimic bun.
Blogul e camera ta virtuală, trebuie să-l întreţi ca pe propriul tău cămin, să ştergi praful, să dai cu aspiratorul, să ştergi geamurile, să uzi florile, să baţi covorul, să speli bibelourile, ca să-ţi primeşti vizitatorii într-un mediu curat şi decent.
Tema asta mi se pare super faină, aerisită, fresh şi pentru următorii trei ani cu asta vom ieşi în lumea 2.0.
E realizată de nişte băieţi creativi de la ThemeZee.com, în caz că vreţi să ştiţi de unde am procurat-o.
Păreri?
Sunt blogger şi sunt mândru de asta
Fac blogging de 3 ani şi-s tare mândru de asta. Am învăţat singur singurel cu ce se mănâncă sportul ăsta, i-am citit pe înţelepţii blogosferei româneşti din umbră, fără să-i deranjez cu întrebări la care găseam răspuns în două secunde pe sfântul google. Am urmărit sfaturile mai vechilor membri de pe forumul bloggerilor, am citit articole despre blogging, SEO/SEM, social media de pe site-urile din afară şi m-am documentat bine despre mediul în care mă joc. Pe la începuturile mele, sfârşitul anului 2007 şi începutul lui 2008, citeam de zor tot ce are legătură cu domeniul acesta şi pot spune că noţiunile de bază le ştiu, chestiile elementare le stăpânesc foarte bine. Am făcut şi greşeli, o grămadă, aş fi ipocrit să zic că nu, dar îmi place să cred că am învăţat din ele. Şi sunt ferm convins că am învăţat pentru că nu mai am gândirea aceea imatură de la început când totul mi se părea roz în jurul meu şi aveam impresia că imediat cum am început să scriu repede or să sară firmele cu banii de reclamă având impresia că oi fi io o mare vedetă.
Am învăţat că banii din blogging nu se fac în câteva luni, ci îţi trebuie câţiva ani în spate şi o notorietate puternică, notorietate pe care nu ţi-o construieşti doar aşa, stând la poveşti pe messenger şi dând trei like-uri pe facebook. Am învăţat să nu te bagi în seamă cu toată lumea prin online pentru că rişti să ajungi un fel de “casper, fantoma prietenoasă” şi nu e bine, vei fi luat drept băgăciosul blogosferei şi ţi se va duce dracului toată credibilitatea care o mai ai. Cei care mă ştiu, au observat la mine că sunt genul de tip mai retras, mai introvertit, dar asta nu înseamnă că sunt un anti-social convins. Eu merg pe ideea, vorbesc atunci când am ceva de spus, tac şi ascult mai mult şi intervin atunci când simt că subiectul discuţiei e pe felia mea, ca să zic aşa.
Dacă mă întreabă cineva cu ce mă ocup, le spun cu zâmbetul pe buze, sunt blogger. Am ajuns să recunosc asta în public fără să-mi fie jenă. De ce mi-ar fi totuşi? Cineva trebuie s-o facă şi pe asta, nu? Adică să stea şi să scrie ca un jurnalist fără diplmă, mai libertin şi mai aproape de cititor. Nu am treabă cu jurnaliştii, îi respect pentru tot ceea ce fac, ei îşi văd de treaba lor, eu de a mea, iar împreună dăm viaţă paginilor web, fiecare în stilul propriu.
Scriu despre ce-mi dictează sufletul, subiectele variază la mine, pot fi socio-politice, personale, întrebări existenţiale, dileme sau simple opinii. Când am vreo nemulţumire, scriu despre ea şi nu mă feresc să-mi spun părerea, chiar dacă uneori într-o versiune mai neortodoxă.
Dacă sunt întrebat de ce fac asta le răspuns senin, pentru că îmi place ceea ce fac. Îmi place să scriu, să mă exprim, să comunic cu lumea, să primesc răspunsuri la ceea ce scriu. Nu ştiu dacă asta voi face şi în viitor, să fiu sincer eu mi-aş dori să continui să fac blogging, pentru că îmi place la nebunie, dar asta rămâne de văzut. Niciodată nu ştii ce îţi rezervă viitorul, nu?
Sunt blogger, şi indiscutabil sunt mândru de asta.
Când te saturi de blog…
Există momente în viaţa oricărui blogger când se satură de blog, de wordpress, de articole, de ştiri, de taguri, seo, twitter, facebook şi alte minuni ale internetului modern. Momentele astea sunt puţine, dar când se ivesc ar vrea să-şi ia tălpăşiţa şi să se retragă într-o cabană la munte, izolat de civilizaţie şi fără niciun mijloc de tehnologie activ. Să fie numai el şi muntele în faţă, înconjurat de pădure. Multă pădure. Cât vezi cu ochii numai pădure să fie. Aer curat, un firicel de râu care susură lin, ciripitul păsărilor dimineaţa, al cucului seara. Orgasmic. Acum tocmai v-am descris vacanţa mea ideală, dar nu despre asta vreau să discut.
Când te saturi de blog prima reacţie ar fi să-l închizi, să-l arunci ca pe o jucărie veche într-o cutie pe care scrie oldies but goldies şi să uiţi de el, dar nu, nici nu se pune problema să faci asta, odată ce te-ai apucat de el te-a prins virusul trojan numit blogging şi nu-l mai poţi da jos nici cu toţi antiviruşii la un loc. Când te saturi de blog cauţi pe altcineva să-ţi scrie blogul, sau altfel spus, guest-posts rulz. Dacă până şi tu te-ai săturat să te citeşti, oare ce or crede alţii? Aşa că m-am hotărât să schimb un pic foaia pentru măcar o săptămână. Aşadar, declar deschisă uşa blogul meu, năvăliţi, dar nu uitaţi să vă ştergeţi pe picioare înainte să intraţi în casa mea. Atenţie la bibelouri! Scrieţi şi vă promovaţi aici pe tăpşanul meu, oferta este limitată. Dacă sunteţi bloggeri, primiţi link, dacă sunteţi facebookişti, twitterişti, primiţi link către pagina voastră, dacă sunteţi simpli cetăţeni pe pogonul virtual de pământ, primiţi multe felicitări de la mine şi comentarii de la alţii.
Posturile pot varia, de la politică la acceleraţia gravitaţională, la fotbal, la femei, la aventuri din România, amintiri din copilărie, despre pasiunile şi hobby-urile voastre, despre job-urile şi multe alte subiecte ce vă trec prin cap. Puteţi scrie şi posturi gen, de ce-l citesc pe papagalul ăsta de eVasile, că nu mă supăr, ba chiar o să mă amuz copios.
Trimiteţi textele voastre pe email la vasile.manu pe gmail. Sper că o să am ce să public, nu mă lăsaţi chiar aşa cu ochii-n soare.
Idei de promovare a blogului outdoor
Pe lângă că am fost virusat de către trojanul deosebit de periculos numit blogging, mi-am creat o filosofie după care încerc să mă ghidez în sportul ăsta ce-l practic cu mândrie de aproape 4 ani: atunci când ajungi să te recunoască lumea pe stradă pentru ce scrii, înseamnă că ai ajuns blogger adevărat! Până atunci eşti doar un mic suflet care dă viaţă unui blog recunoscut doar în cercurile mici. Nu am reuşit încă să ajung la nivelul în care să mă recunoască lumea pe stradă, dar tare mi-ar plăcea să se întâmple asta. Adică, dacă ar fi s-o luăm altfel, cui nu i-ar plăcea să fie recunoscut în public pentru ce scrie? Să fim serioşi, oricât de gigi durul te dai tu că nu te interesează promovarea, tot ţi-ar creşte niţel orgoliul când te-ar opri cineva şi ţi-ar zice, “te citesc zilnic, îmi place cum scrii…” Atunci simţi că munca pe care o prestezi zilnic pe blog nu e în zadar.
Drept pentru care am început să mă gândesc la anumite strategii de a scoate blogul pe străzile Clujului, să măresc cercul, ca să zic aşa. Să devin mai cunoscut pe plan local, mai influent, nu doar în spaţiul online, că în online m-am săturat să fiu cunoscut, vreau să ajung să am şi parte de ceva notorietate în offline, dacă tot îmi storc creierii să scriu ceva pe aici.
Caut idei de promovare a blogului outdoor. Cred că un banner la intrarea în Cora, Polus şi Iulius ar rezolva problema, lol :)) Nu am de gând să mă apuc să împart fluturaşi pe stradă şi nici să lipesc afişe prin Haşdeu, vreau ceva senzaţional care să creeze un boom general, un spike de trafic de ‘jde mii de unici. Mă gândesc la asta.
