De acum încolo voi contabiliza cu link în blogroll doar blogurile pe care le-am urmărit de mai mult timp şi care mă atrag cu o scriitură de calitate.

1. Questioare.com – Blogul e scris de o tânără din Ploieşti, Ana, dar e atâta de bine scris încât am ajuns să-l citesc zilnic. E printre primele şi singurele bloguri feminine pe care chiar revin cu plăcere în fiecare zi şi îl apreciez. Mai mult, e singurul blog scris de o femeie pe care nu mă tentează să o trimit la cratiţă :D.

2. Răzvan Pascu – Cel mai bun blogger de turism şi unul din cele mai bine scrise bloguri din acest domeniu. L-am descoperit târziu, dar scrie din aprilie 2009. Ce îmi place la el e că şi-a transformat blogul într-un jurnal de călătorie, adică scrie din ce a văzut nu din cărţi şi articole de pe net, şi a văzut multe ţări la viaţa lui. Unul din lucrurile pe care îl invidiez.

3. Tvdece – i-am mai avut adăugaţi o dată, dar ţin să o mai fac o dată şi de data asta cu precizările de rigoare: oamenii astia doi (ca sunt doi care scriu pe acest blog, pentru cei care nu stiu) te pot face sa zambesti in cea mai melancolica si trista zi pe care o poti avea. Atat am avut de spus, vă las să-i descoperiţi singuri.

4. Robi Katai – Unul din cele mai bine scrise bloguri pe zona de marketing şi advertising. Dacă va continua tot aşa îi prevăd un viitor strălucit lui Robi în spaţiul blogosferic.

Până la următoarea serie de bloguri pe care le găsesc, aceştia sunt chiriaşii care locuiesc pe gratis în blogroll-ul meu.

Îmi dau link-urile pe twitter şi pe facebook, atât, nicăieri altundeva. Nici măcar pe google plus. Pe twitter am o strategie binedefinită pe care o folosesc, iar pe facebook am pagina blogului pentru că nu vreau să-mi aglomerez pagina personală cu link-uri de pe blog, din respect pentru prietenii mei de acolo.

Şi uite aşa, cu strategiile astea de promovare am ajuns la un nesperat page rank 4 pe evasile.com, şi asta fără nicio cerere de link exchange, seo spam şi alte măgării specifice mediului online, totul numai pe conţinut şi nicio şmecherie.

Dar mă uit la oamenii din clubul bloggerilor de pe facebook cum aleargă după trafic, şi nu numai cei de acolo. Astfel de persoane le gasesti peste tot in spatiul 2.0, pe toate reţelele sociale, forumuri, alte bloguri, agregatoare, directoare, oriunde de unde pot veni nişte vizitatori în plus. Unii dau 3-4 link-uri pe zi, da’ de mai vine un unic şi de acolo ori de dincolo. Ştiu cât e de greu să te faci remarcat în blogosfera asta mare, dar trebuie să aveţi şi răbdare cu blogul, e cel mai important lucru. Dacă n-ai răbdare să-ţi grească blogul de la sine putere, ţi-ai greşit meseria! Orice blog/site în online trebuie crescut cu atenţie şi răbdare multă şi, dacă ai de gând să intri si tu in jocul asta trebuie sa stii ca, banii, traficul şi notorietate nu vin de azi pe mâine. Adică azi îţi faci blogul şi mâine ai trei mailuri cu cereri de advertoriale pe bani şi o invitaţie într-o emisiune la televizor. Aşa nu ne jucam.

Vorba aia, când alergi prea repede după trafic, ai mare grijă să nu te împiedici şi să te juleşti, ca dupa aia tot pe tine o sa te doara, nu pe mine :D.

V-am mai spus că m-am confruntat și mă confrunt în continuare cu oameni care nu realizează cât mult bine îți poate aduce un blog, un cont de twitter sau facebook, și se întreabă, mai în glumă, mai în serios, ce să fac io cu blogul, sau, de ce am io nevoie, un neica nimeni, de blog, că blogul e de vedete și alte asemenea inepții. Degeaba te apuci să-i enumeri beneficiile deținerii unui blog, că nu ai ce discuta cu el/ea. Mai întâi e vorba de exprimarea unei opinii, socializare, legarea de noi prietenii, primirea unui feedback la opiniile pe care le faci publice, promovarea diverselor proiecte personale, posibilitatea de a excela pe o nișă neexploatată încă, și nu numai, creșterea notorietății, a brandului personal, schimbarea impresiilor și, dacă ai răbdare și ești perseverent, în timp poți ajunge și la beneficii de ordin financiar. Dar asta doar dacă stai în banca ta online, îți vezi de treaburile tale și nu te angajezi într-o dispută cu nimeni.

Lucrurile astea le-am învățat și eu la rândul meu și învăț în continuare pentru că, nemărginite sunt căile social media.

Când faci blogging de 2-3 ani ajungi inevitabil să pui niţel suflet în ce scrii, mă rog, postările la caterincă le excludem din discuţie, dar rămân celelalte pentru care te chinui ceva până să le aduci într-o fază finală. Nu e uşor să scrii un text pornind de la o idee banală, ai de scornit mult, uneori de aberat, alteori de adunat informaţii, îţi ia cam minim o jumătate de oră un articol destul de complex, care nu e de 5 rânduri, dar după ce dai publish satisfacţia e mare când vezi că un om a lăsat un comentariu, şi mai mare când vezi doi, trei oameni care au făcut asta, şi realizezi că însemni ceva când vezi că postarea ta a strâns peste 50 de vizualizări. Cu toate că sunt un uituc de felul meu şi am pierdut de-a lungul celor câţiva ani de blog sute de idei de subiecte, asta nu m-a oprit să continui ceea ce am început.

Ca să adaptez un banc cunoscut care se potriveşte de minune aici: După autobuze, femei şi idei să nu alergi niciodată, întotdeauna vin altele.

La întrebarea “de ce nu-ţi faci blog?” cu care i-am obosit pe mulţi cunoscuţi, eternul răspuns pe care îl primesc tot timpul este, “şi ce să fac eu cu blogul, ce să scriu io, la ce-mi foloseşte”. Întrebările sunt de-un scepticism atroce şi mă surprind aceşti oameni care nu realizează că prin blog îţi poţi îmbogăţi vocabularul, construi un brand personal puternic cu ajutorul căruia poţi vinde mai uşor în viitor (deci câştiga nişte bani), îţi faci relaţii, legi nişte prietenii, primeşti feedback la opiniile şi ideile ce le expui pe blog şi dacă mă mai gândesc vă mai înşir o serie de beneficii pe care ţi le aduce blogul.

Prin intermediul blogului ajungi fără doar şi poate să cunoşti oameni faini, iar asta doar dacă alegi să nu stai anonim, să scoţi capul din spatele monitorului şi să începi să te afişezi pe la evenimentele organizate de comunitate, care sunt multe al dracului. Nu e de ajuns doar să-ţi faci blogul şi să începi să scrii diverse pe el, trebuie să pui un pic umărul la treabă. E pentru binele tău 2.0 să ai o prezenţă constantă pe la evenimente. Ştiu, e uşor să dăm din gură pe internet, nu faci febră musculară, ca să zic aşa, dar dacă vrei să ajungi departe, trebuie să faci efortul ăsta minuscul. Practic, la ora actuală, nu cred că mai există oraş în care să nu existe o comunitate online, comunitate activă care începe să se mişte, să organizeze diverse evenimente plăcute, să scoată lumea din online în offline.

Ia te uită, o postare care a pornit practic din nimic a ajuns să aibă peste 500 de cuvinte. This is what I’m talking about!

Premiul e unul mai gustos, zic eu, un demisec Sauvignon Blanc din 2000, numai bun de băut la rece pe vremea asta toridă de afară. Ştiu că v-aţi fi aşteptat la un premiu mai serios, gen o plazmă, un laptop sau un telefon de ultimă generaţie, dar nu v-aţi găsit omul potrivit, poate altădată o să-mi permit să dau şi premii din astea avantajoase. Azi vă cinstesc cu un demisec, mâine poate cu altceva, cine ştie ce ne rezervă viitorul…

Ce trebuie să faceţi? Nimic mai simplu, lăsaţi un comentariu cu o poezie compusă de voi, amuzantă, despre mine şi care să mă facă să râd, ştiţi că eu sunt un om cu un simţ al umorului foarte ridicat care nu mă supăr deloc foarte uşor – profitaţi de asta, acum până se poate! Ideea concursului mi-a venit după ce am văzut că cineva nu a avut de lucru şi s-a gândit să bage #vasilemanufacts pe twitter. Nu are cum să mă enerveze deloc isprava asta, chiar mă onorează, şi le mulţumesc pentru asta, nu m-aş fi aşteptat să fiu sincer.

Aşadar, cea mai amuzantă poezie despre mine cel din online (că de cel din offline nu prea ştiţi voi nimic :D) ia sticla asta de vin. Poezie, cu rimă, nu poveste de adormit ţâncii, să mă facă să râd cu lacrimi. Să vedem ce puteţi. Termen limită: 1 iulie 23:59! Dacă sunteţi din Cluj aveţi onoarea să vă predau personal premiul :P

PS: logic că nu trebuie să fie neapărat o poezie despre mine, dar musai să fie creaţie proprie.