Ideea e că simt eu aşa în sufleţelul meu că încep să-mi epuizez tot materialul pentru blog (ştiu că nu se poate întâmpla aşa ceva, dar aşa simt eu în momentul de faţă. nu e lipsa de inspiraţe) şi aş vrea să ştiu şi părerea voastră, dragi cititori, vizitatori, spammeri şi restul care mai ajungeţi pe aici din greşeală. Ce ar trebui să mai scriu pe evasile.com? Pe ce subiecte să mă mai axez? Cum să scriu ca să fiţi voi pe deplin mulţumiţi iar când închideţi acest blog să spuneţi satisfăcut/ă, “uite am citit o chestie foarte mişto pe net la un gog pe blog”?

Am scris destul de mult până acum, în aproape trei ani de există a acestui umil site, şi cred că a venit momentul şi s-ar cuveni totuşi să întreb şi audienţa, cititorii fideli, aceia puţini care se obosesc să intre aici la mine mai mult din milă, ce ar mai vrea să citească aici?

Până acum am tot scris despre tot felul, despre politică, fotbal, femei, păreri personale despre ce s-a mai întâmplat interesant în frumoasa noastră ţară, dar parcă simt un pic nevoie să mai diversific subiectele. Blogul rămâne în continuare unul generalist, dacă cumva vă gândeaţi că-l transform într-un blog nişat, n-am de gând să fac asta pentru că nu ăsta e scopul acestui blog. Vreau să scriu şi altceva de ce apare de obicei pe aici. Ce anume? Asta vă rog pe voi să-mi spuneţi.

Daţi-mi idei de subiecte interesante.

Pentru cei care intrati aici pe blog la mine doar pentru a o citi pe Laura, va dau o veste buna. De acum ea va avea propriul ei subdomeniu cu wordpress pe el.

laura.evasile.com – aici va putea fi gasita de acum incolo.

Ei bine, eu as fi vrut ca sa transfer toate posturile din categoria ei speciala de pe acest blog pe noul subdomeniu dar nici cum nu reusesc sa fac asta. Nu stiu cum se face, dati-mi in cap! Nu sunt atotstiutor intr-ale wordpress-ului.

Acum puteti sa uitati de mine, zic.

Imi fac datoria si intreb cititorii, aia putini pe care-i am, ce parere au de backroud-ul alb. Te fute la ochi, deranjeaza, nu poti citi, etc.? In functie de ce raspunsuri vin, eu sa actionez mai departe. Ideea e ca am reusit sa-mi fac nitel timp si sa pun in sfarsit un mic logo acolo sus, ca era prea sec si parca nu aveam identitate. Pe mine nu ma deranjeaza albul, chiar imi place si ma relaxeaza, dar poti stii ce ii in mintea omului? Nu poti, asa ca il intrebi…

Tu, cititorule, care esti, intampini dificultati in citirea acestui mirobolant blog, care este?

Ma g

Am ajuns la concluzia ca înca nu sunt pregatit sa întretin o vila pe domeniu propriu, asa ca m-am hotarât sa ma retrag la tara, în comuna Zice. Îmi e foarte greu sa renunt la ditamai casoiul meu luxos din buricul târgului, cu vedere panoramica spre lumea buna si sa ma mut într-o comuna de care n-o auzit nici Parisu’. O comuna de unde e mai greu sa te faci auzit de o mie de ori, dar vom trece si peste asta. Norocul meu a fost ca am prins o casuta la marginea satului, departe de calvar, iar adresa noi mele oaze de liniste va fi vasile.zice.ro.

3 atacuri într-o saptamâna au venit pe adresa mea de la destinatii ramase înca necunoscute. Am chemat un specialist care mi-a rezolvat problema de fiecare data, dar nu mai pot contina asa. Nu o sa stau în fiecare zi sa curat jegul dupa niste tâmpiti care n-au altceva mai bun de facut decât sa-mi ameninte casa. Putorile care si-au lasat urmele în casa mea au si o semnatura specifica, ea se numeste malware, un virus pe care ti-l introduce printr-o linie care contine un iframe. Nu stiu cine face asta si de ce, dar cred ca, mai mult ca sigur, e cineva care nu prea ma are la suflet. Din ce vad, el nu vrea decât sa se joace cu nervii mei. Îl anunt pe aceasta cale ca nu-i doresc decât sa aiba parte de o moarte lenta si dureroasa. Am zis. Si cu asta mi-am inaugurat primul post în familia Zice.

O sa revin la vila când oi dispune de atâta forta financiara care sa-mi garanteze un sistem de securitate baban (adica un server propriu). Pân’ atunci vom scrie de aici.

Va astept pe toti la un pahar de vorba pe noua mea prispa.

Later edit: Poate unii n-ati înteles nimic din textul asta, asa ca ma vad nevoit sa fac niste explicatii. Casa mea, despre care am vorbit, este de fapt blogul meu de pe evasile.com, care mi-a fost atacat de 3 ori de habar n-am cine. Asa ca m-am hotarât sa trec pe subdomeniu. În ultima vreme blogul a devenit mai mult un obiect de bibelou pentru mine, atunci de ce sa ma complic cu el?!

Astazi, 26 iulie 2009, se împlineste 1 an de când evasile.com ruleaza pe platforma wordpress în online-ul românesc. A trecut un an de la primul post pe acest blog, era un post în care porneam pe un nou drum, dupa câteva schimbari dese de domeniu pe care le-am operat. Au fost câteva schimbari, poate prea multe, dar toate aceste schimbari au fost simple greseli care mi-au periclitat evolutia mea în blogosfera. Asta e, am trecut peste, omul din greseli învata.

Evolutia mea în blogosfera
O sa încep de la domeniu propriu, nu o sa pun la socoteala lunile cât am avut blogul pe subdomeniu pentru ca n-are niciun rost, atunci a fost mai mult o joaca cu blogul, treaba (asa-zisa) serioasa a început de la domeniu propriu.

Primul domeniu pe care am avut blogul a fost bancheru.ro. O buna bucata de vreme m-am folosit de el foarte bine, pâna într-o zi când m-am decis sa renunt de tot la blogging. Motivul nu mai conteaza. Am evitat sa-l mai prelungesc si asa a fost închis. Au trecut câteva luni, timp în care ma rodea sa mai scriu ceva, undeva. N-am mai rezistat si mi-am facut din nou blog, tot pe domeniu propriu. De data aceasta am ales vmanu.ro. Ok, am scris si aici despre tot ce ma intereseaza, mi-am spus parerea, am dezbatut multe subiecte, totul mergea bine pâna într-o zi când, ca prostul, am uitat ca expira domeniul si n-am mai fost sa-l mai prelungesc. Evident ca a fost închis si am ramas iar fara un loc unde sa-mi arunc gândurile. Am cumparat bancheru.info si lucrurile mergeau din bine în foarte bine. Nici aici n-am avut prea multe zile. A fost de ajuns o cearta cu anumiti bloggeri, nu dam nume ca nu-i frumos, oricum se stiu ei, ca sa pun capat “carierei” mele de blogger. Dupa asta am zis ca nu mai pun mâna pe un blog cât traiesc. Nu m-am tinut de cuvânt nici de data asta si în doua-trei luni eram iar cu blog, asta pe care-l citesti tu acum.

Zi-mi orice, zi-mi ca-s prost, zi-mi ca-s cretin, dobitoc, asta e, suport orice. Recunosc, am fost un prost ca am facut atâtea schimbari, am fost un cretin mare ca nu mi-am vazut de treaba mea si le-am dat satisfactie unora. Am fost un dobitoc ca nu m-am gândit de doua ori înainte sa actionez. Asta e, ce mai pot face acum? Nimic, sa merg mai departe, sa fiu eu însumi si sa gândesc de 2 ori înainte sa fac ceva. Daca s-ar putea as vrea sa dau timpul înapoi si sa repar greselile, sa nu fi renuntat niciodata la bancheru.ro si sa-mi vad în continuare de treaba fara sa intru în toate polemicile cu anumiti bloggeri, dar nu se poate.

Si daca ar merge dupa mine, as da timpul înapoi pentru multe lucruri care nu au fost asa cum am vrut eu, dar asta e deja alt subiect despre care vom vorbi pe larg mai încolo.

Blogul tine locul unui cufar în care depozitez toate amintirile, experientele personale, întâmplarile prin care trec. Viata-i plina de lucruri neprevazute. Nu mi-am pus niciodata în plan sa scot milioane de lei din blog, nici sa devin super-extra cunoscut, sa apar prin presa, sa strâng sute de comentarii la un post. Mi-am propus sa fiu eu însumi si sa scriu exact asa cum simt. Eu zic ca am reusit.

Chiar si dupa atâtea schimbari si renuntari, am realizat ca odata început ceva îti e foarte greu sa renunti pentru ca te-ai atasat prea tare. Blogging-ul intra în sângele celui care se apuca de el si îi e foarte greu sa mai renunte.

Un jurnal pe internet, denumit si blog, poate fi scris de orice umanoid capabil sa formeze un cuv