Tag Archives: educatie
Vă îndemn să votaţi un proiect fain de educaţie – Aducativ!
Într-o ţară unde programa şcolară e stufoasă şi care mai mult oboseşte decât ajută, câţiva tineri s-au gândit să dea drumul unei platforme educaţionale online care ajută nu numai tinerii, ci şi şomerii să se specializeze pe un domeniu profesional, să înveţe lucruri noi şi să se angajeze mai uşor. Asta e povestea foarte pe scurt a proiectului Aducativ. Mai multe despre el, în brief-ul mai jos.
Misiune: Cresterea interesului romanilor pentru dezvoltare profesionala nonformala, in scopul cresterii sanselor de angajare dar nu numai. Idee: Platforma online dedicata pentru doua publicuri tinta: persoane interesate de educatie nonformala in cautarea unui job si companii in cautare de angajati pregatiti pe un anumit domeniu profesional. Platforma online are traininguri/cursuri specializate (oferite sub forma nonformala: videouri, prezentari, teme si proiecte etc.) pe domenii profesionale care pot fi accesate de catre participanti in urma unei inregistrari gratuite. Persoanele care parcurg trainigurile primesc bani in functie de evolutie si performante. Acestea au si sansa sa fie selectate si angajate de catre companii. Companiile platesc sa aiba acces la un numar de persoane specializate prin cadrul platformei pentru a le angaja. Banii companiilor vor fi impartiti cursantilor performanti (se va face un raport intre numarul de companii platitoare si numarul de cursanti rasplatiti). Din acesti bani se va lua un comision pentru costuri de intretinere si administrare platforma.
Nu vă cer eu prea multe, dar când o fac să ştiţi că ceea ce vă cer CHIAR MERITĂ şi nu o fac doar ca să mă dau eu deştept şi să arăt că nu îmi pasă decât de propriul ego. Aşa am ajuns să vă rog să votaţi un proiect fain de educaţie, care merită să prindă viaţă şi să-l vedem implementat cât mai curând. Înainte să-l votaţi, citiţi aici despre ce-i vorba, ca să ştiţi ce votaţi, iar apoi urmăriţi prezentarea de mai jos ca să vă convingeţi de misiunea lui. De asemenea, dacă aveţi facebook, like-uiţi şi pagina dedicată a proiectului.
După ce v-aţi familiarizat cu ideea proiectului, votaţi-o pe platforma restartedu.ro, unde puteţi să vă logaţi direct cu contul de facebook, ca să nu pierdeţi timpul cu înregistrarea.
Mentalitatea studentului român într-un sistem precar şi învechit
Noi, studenţii, cei implicaţi şi cei care au fost implicaţi cândva în mediul universitar românesc, avem o mentalitate din categoria “las-o bă că merge aşa”. De ce să ne ferim să recunoaştem că aşa gândim toţi. Vă sunt familiare vorbele de mai jos?
- Sfântul cinci să-l iau că îmi ajunge
- Nu-mi trebuie altă notă, cinciul să mi-l dea şi-s mulţumit
- Ai ştiut la examen? Am scris, acum om vedea dacă şi bine
- Ai învăţat ceva? Am citit ceva
Ce să înveţi din materii care nu au mai fost aduse la zi din 1800 toamna, predate de profesori care refuză cu încăpăţânare să se alinieze la tehnologia din ziua de azi şi să-ţi predea chestii interesante, actuale şi din care chiar să rămâi cu ceva. Să înveţi doar pentru un amărât de examen, a se înţelege toceşti mot-a-mot, căci e greu să înţelegi logic cea mai mare parte dintre aberaţiile din cursurile şi manualele scrise în evul mediu, când ştii că nu-ţi vor folosi la nimic în viaţă noţiunile respective.
Te demoralizezi total când te gândeşti că ai sute de slide-uri cu informaţie brută şi sute de pagini de cursuri de învăţat pentru un examen, dintr-o materie care e formată trei sferturi din nişte principii învechite, comuniste, realizate într-o perioadă demult apusă şi care nu se mai caută. Şi până la urmă tot încerci să înveţi ceva, nu de alta, dar decât să mergi botă la examen şi să dai foaia goală, mai bine te chinui şi reţii ceva din aberaţiile respective. Înveţi, că n-ai ce face, aşa învechite cum sunt materiile, din ele se predă şi asta cer profesorii la examen. Din astea au învăţat ei, asta ştiu, cu astea sunt la curent, pentru ei e greu să se alinieze la noile tehnologii, mai ales că mare parte dintre ei au ajuns la vârsta pensionării.
Şi atunci să nu ne mai mirăm că studenţii gândesc minimal şi vor doar să treacă decât să ia o notă bună, când o să se ofere alternative de învăţat decente, informaţie structurată, lucruri actuale şi în ton cu tehnologia secolului 21, poate că se va învăţa mai cu spor şi tinerii vor fi mai dornici să acumuleze noi cunoştinţe.
Cum reacţionăm la nesimţire şi proasta creştere?
Un blogger a scris pe facebook un status în care declara foarte nonşalant cum i-a pus el la respect pe nişte puşti de 14 ani după ce a ieşit din sala de cinema. Pe motiv că, reţineţi, au comentat tot filmul şi l-au deranjat. Bănuiesc că n-a fost singur în sală, deci i-au deranjat şi pe alţii, dar, ca un adevărat erou al bunului simţ s-a sacrificat el pentru această cauză. Mai jos vedeţi exact ce a zis, luat cu copy paste:
La cinema, trei pusti de 13-14 ani galagiosi, au comentat tot filmul, de vreo doua ori m-am intors si le-am spus ca-i bat daca nu se potolesc. Ei, nimic. Dupa film, le-am dat feed-back-ul putin asteptat. Cateva palme la doi dintre ei (incepusera sa dea vina unul pe altul), iar celui de-al treilea i-am spus ca e urat modul in care creste. Nu stiu ce m-a apucat.
Am stat puţin şi m-am gândit dacă să scriu sau să nu scriu despre subiect, dar am zis, la naiba, e blogul meu şi scriu ce vreau pe el. Sunt părerile şi opiniile mele aici, eu plătesc chiria, am tot dreptul să spun ce simt.
Când vine vorba de violenţă eu sunt ultima persoană cu care să vorbeşti despre asta. Sunt un tip pacifist şi extrem de calm, adică nu mă enervez prea des şi încerc să ignor cât pot de mult ceea ce nu-mi place, mai exact nesimţirea, disrespectul, lipsa bunului simţ şi proasta creştere, dar asta nu înseamnă că dacă mă ataci fizic stau şi mă uit la tine, staţi liniştiţi, nu-i nici chiar aşa :)). Nu-mi place bătaia, dar dacă mă calci pe coadă rău de tot, pot să-ţi răspund cu aceeaşi monedă. Bun, trecem peste asta. Nu încurajez deloc violenţa, chiar urăsc oamenii care răspund cu violenţă atunci când nu le convine ceva, dar aş vrea să ştiu, voi cum aţi fi răspuns la nesimţirea şi proasta creştere a puştilor respectivi dacă aţi fi fost voi în loc? Pentru că, degeaba tot vorbim noi aici şi încercăm să demonstrăm cât de mult a greşit omul, să vorbeşti în sala de cinema, deranjându-i pe alţii care au venit să urmărească un film, nu să asculte analiza lui făcută de un neica nimeni, te califică automat în grupul celor prost-crescuţi. Fără supărare dacă se simte cineva ofensat de afirmaţiile mele, dar am impresia că atunci când nu primeşti o educaţie bună acasă de la părinţi tinzi să ieşi aşa în societate. Pe principiul, dacă părinţii nu te învaţă că e bine să te descalţi când intri în casa unui străin sau să-l întrebi politicos dacă poţi intra încălţat, iar tu intri ca boul cu bocancii plini de noroi pe mocheta omului fără să-i zici nimic, denotă faptul că-ţi lipsesc cei 7 ani de-a casă.
Revenim la subiectul iniţial. Şi a pornit o întreagă polemică în comentariile de pe facebook şi pe twitter pe această temă. Unii l-au luat pe “dacă părinţii nu-i educă trebuie să o facă cineva” în braţe şi au fost de acord cu gestul, iar alţii, mai realişti de altfel, s-au suit în barca celor “nu ne facem singuri dreptate şi mai ales cu pumnul, ce suntem în evul mediu?”. Părerile sunt împărţite ca de fiecare dată. Unii sunt pro, alţii contra, iar ceilalţi, cum sunt eu, stau cu popcornul în mână şi se uită la spectacol. Fiecare se bate în argumente care mai de care mai interesante, ca şi cum ar fi fost ei cei afectaţi de acest gest.
Doar că vin eu şi spun că uneori am impresia că oamenii tind să dramatizeze din orice. Vezi cazul Băsescu şi copilul, când dintr-o mică atingere s-a transformat într-un adevărat KO. La fel cred că e şi în cazul de faţă, îmi rezerv dreptul de a crede acest lucru, că cele două palme nu au fost tocmai palme. Nu cred că i-a lovit pe puşti ci i-a luat după cap şi le-a dat un sfat părintesc, de genul ce vedem prin filme când un copil face o boacănă şi-l ia tacsu de după gât şi-i explică unde a greşit. Am îndoieli că povestea e veridică, mai ales când vine de la un om care nu e recunoscut ca fiind un tip violent ci genul de om mai pacifist şi calm. Nu l-am cunoscut, dar bănuiesc că aşa e, nu ştiu care e limita omului la care îi sare ţandăra şi reacţionează violent. N-am de unde ştii dacă promoterul cititului urban nu e vreun om iute de mânie şi fioros în realitate, asta o ştiu doar cei care l-au cunoscut personal.
Cum aş fi procedat eu?
Dacă aş fi văzut că nu-mi răspunde la rugăminţi să înceteze, m-aş fi dus frumos la cei care se ocupă cu ordinea la cinema şi i-aş fi rugat să facă ceva în sensul ăsta. Pentru că, să fim serioşi, nimănui nu-i place să audă pe cineva în timpul unui film chicotind şi hlizindu-se pe toată durata filmului.
Părerea mea.
Soluţia ideală pentru combaterea fumatului în şcoli
Nu, nu merge cu planşe, prezentări cu “de ce nu e bine să fumezi” sau afişe, astea-s bullshit-uri şi timp irosit de pomană. Vă chinuiţi degeaba şi nu faceţi decât să vă râdă puştimea în nas. Nici măcar cu amenzi nu merge, pentru că, are tata şi mama bani. Soluţia ideală pentru a combate fumatul în şcoală e munca în folosul şcolii. Fumezi? Ia dă-i tu cu mopul niţel pe coridoare. A, îţi place să speli coridoare şi continui să fumezi, nu-i bai, trecem la baie, unde toaletele abia aşteaptă să fie lustruite. Cu periuţa de dinţi. Cui îi pasă că te murdăreşti, că-ţi strici manichiura şi ajungi de râsul şcolii, data viitoare lasă ţigara şi pune mâna pe carte. Parol.
Să vezi cum nu le mai arde tinerilor de fumat în incinta şcolii, că ştiu că dau de greu dacă pun ţigara în gură şi nu dă bine la imagine. Momentan merge treaba la un liceu din Gorj, trei zile nu sunt primiţi la ore, dar obligaţi să fie la şcoală pentru diverse activităţi extraşcolare şi curăţenie. N-ar strica ca această metodă să fie aplicată la nivel naţional.
Şi n-ar strica nici ca părinţii să-i pună niţel la muncă. Fumezi? Bagă 3 săptămâni de spălat vase, 2 săptămâni de şters buda cu periuţa de dinţi şi o lună dus gunoiul. Ştiu că sunt urâte şi groaznice, cel puţin partea cu periuţa de dinţ la budă, asta-i şi ideea, să simtă pe pielea lor ce înseamnă să fumezi. Că dacă cu vorba bună nu înţeleg, poate vor înţelege cu munca că ţigările le fac mai mult rău decât bine. Şi apoi să vezi tu cum nu le mai arde de vicii şi ţigări. Numai un pic trebuie să pui piciorul în prag, ca şi părinte ori director de şcoală, numai un pic!
