Tag Archives: editorial
Liga tiganiilor
Fotbalul românesc creaza câte o tragedie în 34 de acte în fiecare sezon. Nu fotbalul în sine ca sport, ci personajele din el îl fac sa arate ca o piesa de teatru, oamenii care fac parte din fenomen, caci de-ar fi sa vorbim de cât de frumos ar putea fii fotbalul pe la noi am da-o într-un basm din acela de se termina cu sintagma “si-am încalecat pe-o capsuna/si v-am spus o mare minciuna”.
În fiecare editie de campionat avem parte de scandaluri. Nu exista sezon care sa nu fie umbrit de suspiciunile de blat. Cazul Valiza, Bricheta, Timisoara, Dinamo, Steaua, Becali dupa gratii, arbitrii dupa gratii, DNA, Arges, Penescu, coruptie, sunt doar câteva caracteristici ale sportului acela în care 22 de insi alearga dupa o basica timp de 90 min.
Sezonul 2008-2009 nu e cu nimic mai prejos de realitate. Am avut scandaluri berechet, poate mai multe decât am putea duce. Dincolo de asta, sa nu uitam totusi cine e campioana tarii, minunea din Baragan, Unirea Urziceni. O echipa muncitoare condusa de un antrenor profesionist, care a evitat jocurile de culise, scandalurile de rasunet si partea urâta a campionatului.
Toata lumea se cearta cu Federatia, de la Iancu de Timisoara si pâna la Mititelu cel viteaz, la Dinamo lucrurile nu sunt deloc roz, Turcu – acest actionar pitic – îl face troaca de porci pe Rednic ori de câte ori are ocazia, Rednic nu se lasa nici el. Cred ca acest Turcu a uitat ca si el a cules din roadele titlului pe care “domn’ profesor” îl aducea în Stefan cel Mare. Borcea nu mai stie pe unde sa se ascunda de rusine, iar pe jucatori îi doare-n… de echipa, pe unii, nu generalizam. Atâta timp cât banul vine, ce mai conteaza detaliile? Un campionat pierdut, mare lucru. Pentru suporteri e mare, ca nu jucatorii suporta criticile si ironiile celorlalti suporteri. N-am vazut asa ceva, oameni fara pic de rusine, nesimtiti din cap pâna-n picioare, striga si se cearta ca la usa cortului la televizor. Zici ca suntem evul mediu.
Între timp nasul Sandu se tine cu dintii de postul de presedinte. Zilele sale sunt numarate la FRF, se simte!
O tiganie tipic româneasca.
Reconstructia
Ati observat ca de la o vreme în fotbalul românesc apare tot mai des invocat fenomenul reconstructia echipei. La noi cum nu merge un pic echipa cum apar big bossi si cer o reconstructie, iar când echipa merge, tot trebuie reconstructie ca nu merge asa cum vreau ei. “Avem nevoie de o reconstructie”, cam asa suna majoritatea declaratilor.
Daca toate ar merge cum vor patronii, echipele ar trebui sa se ridice la nivelul Barcelonei, Realului sau Manchester. Dar cum diferenta dintre fotbalul românesc si cel spaniol sau englez e ca de la Pamânt la Pluto, noi ramânem doar cu reconstructiile iar ei cu spectacolul si fotbalul adevarat.
Trece un sezon, hop si o reconstructie. Asta în cel mai bun caz, s-ar putea ca o reconstructie sa vina la fel de usor si dupa 5 etape, si în intersezon si la sfârsitul lui. Daca echipa nu ocupa locul dorit de conducere/suporteri si nu joaca precum granzii Europei amintiti mai sus, vine reconstructia. Îi dam pe toti afara, schimbam antrenorii ca sosetele, aducem alti jucatori, de cele mai multe ori la fel de slab pregatiti ca si cei pe care tocmai i-au dat afara sau au fost transferati pe sume exorbitante. Jucatorul e slab, noi nu mai avem nevoie de el, vrem doar sa scapam de el, dar îl cotam ca cel mai bun jucator din campionat.
Lupul îsi schimba parul, dar naravul ba. No asa îi si aici, se face câte o reconstructie generala o data pe an, poate de 2-3 ori daca în conducere se afla un patron precum Gigi. Se schimba totul doar pe dinafara, de ochii lumii, dar pe dinauntru ramân parazitii. Dam cu lavabilul numai peste jeg si ne dam mari în fata vecinilor ca ne-am renovat si noi casa.
O reconstructie la o echipa ar trebui sa însemne schimbarea totala, de mentalitate, zic. Conducerile echipelor nu realizeaza ce înseamna cu adevarat o reconstructie adevarata. Ei merg în continuare pe aceeasi idee proasta: cumparam o duzina de jucatori cu 3 lei de prin ligile din Kazakstan si ne rugam doar-doar sa fie unul bun printre ei care sa-si merite banii. De cele mai multe ori apare câte unul care are o sclipire de geniu în 2-3 meciuri si dupa aceea intra într-un con prelungit de umbra. Nu se mai aude nimic de el dpdv al evolutiilor pe teren, iar conducerea ramâne doar cu acele 2-3 meciuri în care a demonstrat ceva. Jucatori din astia sunt multi în fotbalul românesc, prea putini reusesc sa-si mentina evolutiile bune dintr-un meci. Cele mai multe exemple de rebuturi din astea cred ca gasim la Dinamo. Vezi Torje, Bostina, Blay, Ze Kalanga.
Deci o reconstructie buna a unei echipe nu presupune doar o schimbare de antrenor si dat afara 3 rebuturi si adusi alti 5. M-ati înteles?
Calculele
Ca de obicei finalul unui sezon fotbalistic este precedat de multe analize, dezbateri, discutii si multe multe calcule. Se fac calcule peste calcule, cine promoveaza. cine mai prinde un loc de cupa europeana, cine evolueaza la matineu în sezonul viitor. 3 puncte din meciu acela, 1 punct din celalalt, daca pierde cu echipa aia si câstiga cu cealalta are o sansa în plus doar daca o alta contracandidata nu câstiga, daca face un egal si câstiga un meci iarasi are sanse pentru ca (,) contracandidata s-ar putea sa nu câstige meciul, meci care teoretic e simplu, dar practic orice se poate întâmpla.
O putem lungii la nesfârsit cu analizele si calculele, dar cert e ca aceste calcule, în fotbalul românesc, ajung sa se decida de cele mai multe ori în afara terenului de joc, cu mult înaintea startului partidei. O valiza, niste acadele în format european, câteva mii de verzituri, o spaga mica acolo, un anunt bomba, venit din partea unei echipe care dezamageste pe toate planurile, de fuziune cu echipa momentului în Liga 1 care are cele mai mari sanse la titlu.
Euro-antrenor-parlamentar
Gigi Becali a preluat el însusi frâiele Stelei dupa al 2-lea descalecat al lui Marius Lacatus, de data aceasta definitiv. Acesta si-a intrat serios în drepturi înca de astazi si a decretat silenzio-stampa la echipa, a impus o disciplina riguroasa, a promovat un tânar de 19 ani care este golgeter la Steaua II si a supervizat de pe margine antrenamentul echipei. Pe foaia de joc figureaza ca antrenor acelasi Pedrazzini care încalzeste de fiecare data scaunul viitorilor antrenori. Pâna la finalul sezonului, toate deciziile vor veni din loja.
Sa ne temem de deciziile antrenorului Gigi Becali?
Daca stam un pic si ne gândim, Gigi Becali de fapt nu e atât de prost precum pare. Se da el în spectacol la televizor, dar asta nu înseamna ca nu are idei bune.
Ok, eu sunt dinamovist, dar începe sa ma sperie ce face Gigi cu echipa, si nu în sensul rau. Cu toate ca multor suporteri stelisti nu prea le vine bine când se gândesc ca Gigi face echipa, si au tot dreptul sa gândeasca asa pentru ca Becali a facut mai mult rau decât bine acestei echipe. Faptul ca a aruncat banii multi pe jucatori mediocrii îl arunca în gura criticilor.
Acum Gigi e alt om, arestul l-a schimbat, scandalurile l-au schimbat, acum gândeste altfel. Nu mai arunca banii pe gard, nu mai scoate milioane de euro pentru jucatori fara nume si fara valoare. Gigi arata ca are cap si promoveaza tineri, Vlad Rusu (19 ani, golgeter cu 14 goluri la Steaua II) e primul dintre ei. Încet încet Steaua se schimba.
De ce e bine sa mergi pe jucatori tineri, din propria pepiniera?
Pentru ca jucatorii crescuti de un club au cele mai mari sanse sa devina o glorie sub culorile echipei la care au intrat în fotbal. Tinerii se cauta, tinerii sunt de perspectiva, tinerii sunt viitorul unei echipe de fotbal. Vezi Arsenal care a ajuns pâna în finala Ligii Campionilor cu jucatori proprii, si ce jucatori! Asta vrea Gigi Becali. Cel putin asta vad eu ca vrea sa faca.
Un exemplu concret. Ma uit la “U” Cluj si la CFR Cluj. Ce jucatori a dat “U” fotbalului mare si ce jucatori a dat CFR? “U” i-a dat pe Dorin Goga (FC Timisoara), Razvan Cocis, Emil Jula, si mai sunt si altii cu siguranta. Toti crescuti de “U”, acum undeva acolo sus în fotbal. Nici daca stau câteva ore sa ma gândesc tot nu reusesc sa gasesc macar un jucator relativ destul de cunoscut pe care l-a crescut CFR si l-a dat fotbalului.
Daca Steaua reuseste sa câstige ultimele 3 etape, Gigi va deveni Sir Gigi Becali pentru ca va fi doar meritul lui. Sunt convins ca va peste nas multora daca echipa va prinde Europa League la final.
Culisele fotbalului romanesc
Se dă un meci de fotbal din prima ligă de la noi. Se aleg două echipe, una este Dinamo şi cealaltă este FC Vaslui. Patronul echipei a 2-a se numeşte Adrian Porumboiu şi este, cică, un fost mare arbitru internaţional. Acesta posedă influenţe mari pe la arbitrii români. Influenţe atât de puternice încât într-un sezon trecut a fost în stare să fure locul de Cupa Uefa Intertoto unei echipe care a muncit pentru el, Oţelul din Galaţi – şi a făcut-o. Totul pentru ca echipa lui să ajungă acolo, nu a contat cum şi prin ce mijloace, important e să fim şi noi acolo să ne vadă lumea.
Să nu mai punem la socoteală şi zecile de meciuri în care echipa dânsului a beneficiat de un ajutor nesperat de la un cavaler al fluierului, cum, pentru că el are influenţă, el e din breaslă, el poate pună o pilă, două, trei, unui novice într-ale fluieratului, el îl poate desfiinţa pe novicele care-l arbitrează dacă ceva nu-i convine. De ce? Pentru că el are influenţă. Şi influenţa asta se numeşte hoţie, furt, blat, şmecherii, butoane.
Dar când acest influenţator-butonist are în faţă pe Dinamo, lucrurile se schimbă radical. De ce? Pentru că Dinamo joacă fotbal, e drept că nu tot timpul joacă, dar o face şi-şi merită locul cu prisosinţă, Dinamo are cel mai bun atac din Liga 1, Dinamo-l are în poartă pe cel mai bun portar pe care-l are România la ora actuală, Dinamo are şi apărare, mai slabuţă ce-i drept, dar e cam printre primele. Toate astea schimbă total lucrurile, iar butoanele domnului Porumboiu nu funcţionează în faţa unui Borcea care-şi doreşte din toată inima să vadă pe Dinamo la masa bogaţilor, în Liga Campionilor.
Toţi patronii şi conducătorii de club trag la răspundere pe toată lumea, doar pe jucătorii şi echipa lor nu. Arbitrii. Terenul de joc. Suporterii. Toţi sunt vinovaţi de eşecul echipei lor, numai echipa nu e devină.
- Cum să fie devină jucătorii mei, ei au jucat fotbal, s-au dăruit, au dominat tot meciul, şi au pierdut. Cine e devină? Alţi, dar nu noi. Noi am fost sfinţi, noi suntem cei mai buni, noi jucăm tot timpul pe teren.
Culisele fotbalului românesc. Multe butoane, puţini care ştiu să le folosească, zero fotbal.
