eVasile.com » editorial

Acelaşi Niculescu, zero omogenitate

Vasile Manu — Sun, 18 Dec 2011 20:55:03 +0000

Ultimul meci din acest an pe Cluj Arena s-a încheiat într-o notă tristă pentru suflarea şepcilor, jucătorii nu le-au făcut un cadou prea frumos de sărbători suporterilor, aşa cum probabil aţi observat din live-text-ul pe care l-am realizat de la masa presei, ca un reporter-blogger muncitor ce sunt. Doar un doi la doi frăţeşte cu “lanterna roşie”, CS Mioveni, echipă pregătită de fostul tehnician de pe malul Someşului, Marian Pană. Ambele goluri au fost reuşite de eternul Claudiu, iar acest lucru mă face să concluzionez că Universitatea se bazează exagerat de mult pe execuţiile de geniu ale lui şi nu e ok pentru un club cu pretenţii la cupele europene şi cu obiectivul stabilit pentru locurile 1-5. Dacă nu era Claudiu pe teren, Mioveniul ne trimitea la colindat cu zero puncte în straiţă. Ei au venit la Cluj pentru un punct şi l-au obţinut, dar totuşi rămân la părerea că ai noştri s-au bătut singuri, când puteau tranşa lejer partida, cam cum îl tranşează românii pe Ghiţă de Ignat în decembrie.

Am văzut o echipă a Universităţii lipsită de omogenitate şi cu mari probleme la construcţie. Şablonul din meciul acesta a fost acelaşi cu cel din partida cu Oţelul (1-1) şi Vaslui (0-1), tot de pe teren propriu. Ţinem de minge, încercăm să construim în jumătatea adversă, dar lipsesc golurile şi ocaziile. Iar asta spune multe despre felul cum jucăm, în sensul că nu arătăm nimic.

Nervii suporterilor au fost întinşi la maxim, fie din cauza deciziilor arbitrului Cojocaru, a fragmentărilor acestuia, a tragerilor de timp ale adversarilor, a deciziilor ciudate ale lui Badea şi a apatiei jucătorilor care îmbracă tricoul alb-negru, dar mai ales a gestului nesimţit a lui Machado, care şi-a permis să le arate suporterilor degetul mijlociu în momentul când a fost schimbat în finalul primei reprize. Cu asta cred că brazilianul nostru şi-a pus cenuşă în cap şi s-a zis cu susţinere din partea peluzei. Pe ce că unii l-au surprins colindând cluburile clujene pe la 3-4 dimineaţa, a avut tupeul să le arate m**e suporterilor.

Scandările nu foarte ortodoxe adresate lui Machado în faţa intrării principale după meci, demisia lui Badea strigată de către suporteri şi clasicele scandări: “Mercenarii, mercenarii”, “Nu meritaţi, nu meritaţi, la U să jucaţi”, “Mergem peste tot cu voi şi vă bateţi joc de noi”, sunt absolut normale într-o perioadă în care haosul şi incertitudinea plutesc deasupra celui mai iubit club din Transilvania.

Chit că realmente am îngheţat, dar dragostea pentru “U” mi-a ţinut de cald.

Fotbalism in stare pura si un spam nesimtit

Vasile Manu — Mon, 12 Oct 2009 19:00:36 +0000

Pe cât îmi place mie fotbalul şi pe cât m-aş strădui mai tare să scriu articole mişto despre ceea ce-mi place mai mult, nu o să reuşesc niciodată să scriu ca şi băiatul acesta, Mihai Botărel, care scrie un Fotbalism de toată frumuseţea. Adică scrie pe un blog despre fotbal într-un stil extrem de captivant, care te atrage. Talentul lui i-a adus un spaţiu pe site-ul şi blogul sport.ro.

Descoperind blogul acesta, aproape că am uitat de spamul nesimţit pe care-l primesc de la sport.ro zilnic, fără să mă fi abonat vreodată la vreun newsletter de-al lor. Tot ce am făcut a fost să las vreo două comentarii la nişte ştiri, iar de atunci a început tăvălugul sport.ro în inboxul meu. Eu tot şterg, dar ele tot apar, apar şi iar apar. Şi, culmea, link-ul de dezabonare de la sfârşitul mesajului e pus acolo doar de formă şi pentru prostit fraieri pentru că nu funcţioneşte, deci sunt blestemat să le suport jegul şi prostul gust.

N-am găsit nicio pagină de contact pe site-ul lor grandios şi nicio adresă unde să trimit un e-mail, aşa numai, să le bat un pic obrazul.

Paralela: Hagi si Maradona

Vasile Manu — Thu, 10 Sep 2009 08:48:01 +0000

Diego Armando Maradona şi Gică Hagi sunt ca două drepte paralele, de aceeaşi lungime şi formă şi între ei există un mare egal. Amândoi încearcă să demonstreze că următoarea frază nu li se potriveşte: “un bun jucător, nu e neapărat un bun antrenor”, dar tot ce demonstrează e încăpăţânarea de a nu recunoaşte că în antrenorat nu vor realiza ce au realizat ca jucători. Pur şi simplu ei nu au skillul necesar de a se ridica ca antrenor la nivelul care au fost ca jucători.

Pe un antrenor îl salvează rezultatele şi jocul echipei, dacă jocul nu merge, atunci se vede valoarea antrenorului. Rezultatele Argentinei din grupa de calificare pentru mondialul din Africa de Sud nu-l ajută deloc pe selecţionerulMaradona, care e la un pas să aducă dezastrul pentru fotbalul argentinian. Ratarea mondialului ar trebui să fie ultimul lucru la care să se gândească Diego.

Hagi a fost cam în aceeaşi postură, ca antrenor, pe la echipele la care a trecut. Steaua, Timişoara, Galatasaray şi naţionala. Nu a rupt gura târgului cu rezultate prea convingătoare, dar a fost mai mereu scuzat de toată lumea pe motivul că: E, Hagi mă, regele! Şi dacă e Hagi asta înseamnă că trebuie să fie bătut în cuie pe postul de antrenor? Aşa şi cu Maradona.

Azi e meci mare, dragi tovarasi

Vasile Manu — Sun, 30 Aug 2009 12:32:38 +0000

Derby-ul celor mai comuniste echipe, Steaua si Dinamo. Meciul care ajunge în toate colturile tarii, la urechile tuturor. Pâna si ultimul cioban din vârful muntelui stie când e Steaua-Dinamo. Sa nu mai pun la socoteala ca sunt 99% sanse ca ciobanul respectiv sa fie stelist. Toti sunt stelisti, jumatate de tara e stelista. De ce? Pentru cupa campionilor europeni din ’86, pentru ca la echipa juca regele Hagi, Popescu, Lacatus, nume cu rezonanta în fotbalul si românesc. Si pentru ca echipa se afla pe mâna ceausestilor, lucru care-i aducea mai multe avantaje, mai multe decât cred unii. Iar cum echipa mergea bine, câstiga meciuri si lua titluri pe banda rulanta, prin diverse “mijloace”, românul a devenit brusc stelist. Era o chestie de turma pe vremea aceea.
“Cu cine ti, taica? – Cu Steaua normal. – De ce? – Pentru ca-i cea mai buna, nu-i alta mai buna ca Steaua. În familie tati sântem stelisti. Ne place Steaua ca câstiga meciuri, si cupe, si campionate, si ajunge în Europa.” Doamne feri de ziceai ceva urât de Steaua unui stelist. “- Auzi, ma, iara ati câstigat cu arbitru’! – Ce face? Fugi ma de aici… învatati fotbal si apoi mai vorbim.” Bine, el stia ca arbitrul a tinut cu ei, cum altfel… când meciul era câstigat de Steaua dinainte sa înceapa. Rezolva tov. Valentin tot, si daca nu el, intra mai-marele tov. Nicu pe fir. Suporterul stelist nu recunoaste nimic. Cum era sa recunoasca asa ceva? Vezi Doamne era o crima. Steaua avantajata de arbitrii? Doamne fereste, niciodata.

Si daca am vorbit pâna acum de Steaua, sa mergem un pic si în Groapa, acolo unde lucruri stau cam la fel. Ce, credeti ca Dinamo n-a avut pârghii bune? Ohh, si înca ce bune. Ministerul de Interne nu dormea pe atunci. Se zice ca Dinamo ar fi fost multipla-campioana nationala la butoane si manete… mai tare ca rivalii. Dar eu ma îndoiesc de acest lucru. Nu prea-mi vine a crede ca Steaua putea fi detronata din fotoliul de lider al smenurilor pe atunci. Sunt cam la egalitate.

Astazi am ajuns la al 121-lea meci, and counting…. S-au schimbat multe. “Împuscatul” nu mai e, butoanele s-au stricat, manetele nu mai merg, pârghiile nu mai fac fata. Provincia a luat fata Capitalei. Si asa va fi mult timp de acum încolo. Steaua si Dinamo nu mai sunt ce-au fost, aia-i sigur, dar astazi sunt sigur ca vom avea ce vedea, din punct de vedere fotbalistic.

Sunt prea multe orgolii la mijloc. Dinamo vine dupa un meci absolut fenomenal la Liberec, Steaua reinventata de Bergodi. Ne asteapta un duel pe viata si pe moarte între cele mai iubite echipe din tara. Sa fie fotbal!

Messia de pe Bernabeu

Vasile Manu — Mon, 06 Jul 2009 21:15:41 +0000

Imaginea aceasta spune totul despre cum a fost primit cel mai scump jucator din istoria fotbalului la cea mai galonata echipa din Europa. Jucatorul de 1 miliard de euro a devenit oficial “galactic”, alaturi de un alt magician cu balonul rotund, Kaka.

Stau si ma întreb, oare mega-prezentarea aceasta a lui Ronaldo nu e un pic cam exagerata, chiar si pentru un fotbalist care a ridicat Old Trafford-ul în picioare atunci când era la balon? Sa nu pierdem din discutii totusi un lucru: Cristiano ramâne un tânar portughez care are mai multe calitati pe terenul de fotbal decât orice alt fotbalist din lumea larga. Un simplu fotbalist, descoperit de un antrenor cu ochi buni, vazut la vremea aceea ca un viitor talent, a ajuns sa uimeasca globul cu felul lui de a conduce mingea.

Talentul acesta si-a demonstrat clasa pe teren în toate meciurile în care a fost folosit, a ridicat tribune întregi cu zeci de mii de supoteri în picioare la fazele sale, a uimit o lume întreaga cu tehnica lui si cel mai important, a jucat fotbal, ceea ce multi nu stiu cu ce se manânca.

Acum talentul a devenit Messia fotbalului, cel mai scump jucator din lume si a carui clauza echivaleaza cu valoarea a 3 campionate românesti. Un Messia care va putea fi gasit pentru urmatorii 6 ani in Madrid – pe Santiago Bernabeu.

Eu zic ca-si merita fiecare banut.

Credit foto: Prosport