Să fi romantic în ziua de azi nu e tocmai uşor, în primul rând pentru că îţi trebuie bani, nu poţi face nimic fără bani în secolul 21, iar în al doilea rând pentru că nu mai ai resursele pe care le aveau părinţii noştri înainte de 1989. Nu mai există boemia aceea specifică vremurilor romantice de atunci.

Romantismul în anul 2011 incearca sa se adapteze rigoriilor tehnologice specifice vremii, socializarea se face mai mult online şi mai puţin offline, cuplurile se formează plin cluburi, iar scrisorile clasice au fost înlocuite de banalul SMS. Din punctul meu de vedere, nu contează vremurile în care trăim atâta timp cât există romantism. Nu contează prin ce mijloace e aplicat, atâta timp cât este aplicat. Important este să nu uităm că in fiecare dintre noi există o farama de romantism.

Nu mai putem da timpul înapoi şi nici nu mai are rost să rememorăm ce frumos era pe vremuri, ce putem face însă este să acţionăm în consecinţă şi să ne conformăm vremurilor de astăzi. Hai să fim serioşi pentru două minute minute şi să medităm asupra unei idei: Cum putem fi romantici in secolul 21?

Primul lucru la care ma gandesc eu este o intalnire la o cofetarie, cu o savarina sau cremes in fata (le zic pe astea pentru ca sunt preferatele mele, dar voi puteti alege orice). Chiar, de cand n-ati mai iesit la o cofetarie? Tot cluburi, birturi si crasme aveti in cap :)) Nu excludem din discutie nici o seara la cinema, o plimbare nocturna in parc sau, daca bugetul va permite, o masa rezervata la un restaurant de lux.

 Acest articol face parte din campania Danone Cremosso, Blog Juan, unde va invit sa ma votati. Va multumesc anticipat!

Când am trecut pe lângă el am simţit cum mi-a transmis o felie din emoţia lui, lucru ce m-a făcut să realizez un fapt care m-a întristat profund: suntem atât de ocupaţi şi stresaţi de corvoada cheltuielilor încât nu mai găsim o fereastră liberă în timpul nostru preţios ca să facem un lucru atât de mic, dar care contează enorm, un lucru din suflet, cum ar fi cumpărarea unui buchet de flori partenerei. Ba nu avem bani, ba nu avem timp, băgăm tot felul de motive prin care să ne scuzăm. Păcat.

Am ajuns să cumpărăm flori din obligaţie şi atât. De 1 martie, 8 martie, zile de naştere, onomastică, Valentine’s day, Dragobete şi atât. În afara acestor zile în care ne simţim cu musca pe căciulă dacă nu facem sacrificiul suprem de a comanda flori femeilor din viaţa noastră, nici nu ne trece prin gând să ne abatem din drum pe la o florărie. Iar la finalul unei astfel de zile nu ne putem abţine fără să ne plângem că iar am dat o căruţă de bani pe ea. O dată pe an facem asta şi atunci simţim nevoia să o dăm de gard. Dacă e vorba de lene şi de lipsa timpului liber, există oricând o florărie online care vă aduce buchetul acasă şi problema e rezolvată.

Iertaţi-mă dacă sunt prea romantic. Mi se mai întâmplă şi mie câteodată.

Am şi eu o întrebare pentru reprezentanţii sexului tare ce ajung pe aici, când a fost ultima dată când i-aţi cumpărat un buchet de flori? De curiozitate, nu altceva…

Fără să am această intenţie de la început, m-am gândit să mă înscriu şi eu în concursul lui Blogatu. 

2. Pe stadion. Bă, eşti nebun! Cum să-ţi dai întâlnire cu prietena pe stadion? Ai băut ceva înainte să te gandești la asta? Păi ţi se duce dracului tot romantismul din aer când încep tribunele să-i umple arbitrului frigiderul cu carne. Şi aici există un true story, căci eu nu vorbesc pe invenţii :D Sunt destui “romantici incurabili” care şi-ar duce jumătatea la meci, ştiind foarte bine că aceasta nu are nicio înclinaţie spre vreun sport.

3. În parcul de copii. Poate cel mai nepotrivit loc pentru o întalnire. Ştim cu toţii că domnișoarele au o sensibilitate pentru prichindei, așa că, dacă nu vrei să o pierzi atunci cand ești cu ea la o presupusă întalnire, încearcă să eviţi parcurile pe unde zburdă în voie prunci mici. În momentul când ai ajuns cu ea lângă nişte copii atenţia ei se mută către micuţi. Vai ce drăguţi sunt, vai cât îs de frumoşi, vai, săracul, cum a căzul el şi s-a julit, vai, cat de mult îmi doresc un copil, tu îți dorești copii, cați?, fetiță sau băiețel?. Și începe un adevărat asalt de drăgălășenie asupra ta și nu poți face altceva decat să privești neputincios, că altă soluție n-ai. Am ieşit acum două luni cu o fată într-un părculeţ de copii (o simplă discuție civilizată între doi oameni), fără să realizez pericolul în care intru, ne-am dus frumos, ne-am aşezat pe băncuţă şi am stat la poveşti, facultate, relaţii, alea-alea, irelevant acest lucru. N-a trecut nici o oră că ni s-a dus dracului toată conversaţia cand au început să roiască nişte prichindei mici în jurul nostru. Pană atunci toate bune și frumoase, pană i s-a activat coarda aia sensibilă la copii şi toată atenţia s-a dus către pitici. Io dădeam din gură pe fundal, ea dădea din cap aproband tot ce zic, dar nu cred că a înţeles mare lucru din ce vorbeam io. În timpul ăsta cred că puteam să zic orice că nu mă asculta, inclusiv că am divorțat de două ori, am 2 copii cu prima soție și sunt însurat acum cu a treia şi am 3 guri de hrănit acasă, 2 credite bancare și un logan luat în leasing . În fine, grijă mare unde staţionaţi dacă vă gândiţi să ieşiţi la plimbare cu ea, evită parcurile dacă nu vrei să o pierzi pe drum. Acest post nu e valabil pentru oamenii însurați.

Amuzant mai e spamul în ziua de azi.

(click pentru mărire)

În timpul curăţeniei de sâmbătă dimineaţa, eram cu geamul deschis larg şi, la câteva minute după ce se urcă un alai de nuntă în maşini pentru a porni spre biserică, pe fondul sonor al claxoanelor fireşte, aud o ceartă. Scot capul pe fereastră să văd cine ce mai are de împărţit în liniştitul cartier unde-mi duc existenţa. Un cuplu (care de astăzi nu mai sunt un cuplu, dar ajungem şi acolo) poartă o discuţie aprinsă. El în maşină (nu mă pricep la maşini, dar era una mică cu două uşi) şi ea lângă maşină, venise de la plajă, judecând după ţinuta de plajă. Aceasta vroia să-şi ia ceva din maşina lui şi tot îi cerea să-i tragă scaunul din faţă să-şi ia ceva-ul de pe bancheta din spate, iar el o ţinea una şi bună ca să se urce în maşină şi să continue discuţia aprinsă altundeva, departe de ochii curioşilor.

Nu am auzit exact ce zicea el, dar am auzit vag ce-i reproşa ea lui, şi citez din memorie: “nu pot să-mi fac niciun plan cu tine… eşti tot timpul plecat… nu mai pot să trăiesc aşa…”. După acest episod şi judecând iarăşi după modul cum a plecat în trombă el, sigur nu a fost foarte fericit dânsul (surprins pe cameră, colea mai jos), relaţia lor s-a sfârşit, sunt convins de asta.

Ce învăţăm din acest episod? Mai uşor cu planurile pe termen lung, nu vă mai aventuraţi în relaţii până ce nu cunoaşteţi mai bine persoana pe care o vreţi alături şi nu vă grăbiţi să vă schimbaţi statusul relaţiei la in a relationship with… pentru că puteţi să ajungeţi să-l schimbaţi din nou la single după scurt timp. Iar când zic să cunoşti persoana pe care o vrei alături nu mă refer la a-i şti numele, numărul de telefon, adresa, data naşterii şi numărul de la chiloţi/sutien. Contează să înveţi să-ţi dai seama ce-i în sufletul ei/lui, cum gândeşte, ce-i place, să-i înveţi personalitatea, etc. Să cunoşti persoana din interior, nu doar din exterior, ca să zic altfel, şi să foloseşti tot ce afli despre el/ea în avantajul tău pentru a nu ajunge în ipostaza jenanta de care cui i-a dat papucii.

Nu am de unde ştii de la ce a pornit problema lor, pot doar să presupun. Ea a vrut ceva serios, el poate nu, sau invers. El nu i-a acordat destulă atenţie, ea s-a simţit singură. El a avut altele pe cap şi nu i-a acordat destulă atenţie. Şi exemple mai sunt câteva, dar o să mă opresc aici, oricum aţi prins ideea :))