Tag Archives: dragoste
Seară specială de Dragobete la Muzeul Farmaciei
Dragi clujeni,
Pe 24 februarie 2012, de Dragobete, a doua sărbătoare dedicată dragostei şi iubirii – versiunea românească a Sf. Valentin – sunteţi invitaţi să petreceţi o seară frumoasă în unul din cele mai fascinante muzee din Transilvania şi singurul de acest gen din România, Muzeul de Istorie a Farmaciei. Între orele 18 şi 23 veţi avea parte de un program special dedicat acestei zile, în care, pe lângă turul clasic de care veţi avea parte, veţi primi şi reţeta tipărită a Elixirului Dragostei. Nu, nu vorbim de un basm cu prinţi şi prinţese, chiar există aşa ceva – în arhiva muzeului s-a păstrat reţeta unor preparate pe care clujenii le cumpărau cu mult timp în urmă pentru a avea noroc în dragoste sau pentru a face pe cineva să îi iubească. Secretul nu poate fi dezvăluit decât celor care calcă pragul muzeului în seara magică. Ceea ce trebuie să ştiţi este că mica poţiune este foarte uşor de realizat şi oricine o va putea pregăti acasă.
Veţi afla numai lucruri interesante povestite atât de frumos de către ghidul Radu Crişan încât ai impresia că pentru câteva minute te-ai întors în timp cu câteva sute de ani: despre istoria de 400 de ani a casei Hintz, praful de mumie, despre camera specială a alchimistului şi despre altele nu vă zic, mergeţi acolo şi convingeţi-vă singuri, iar dacă nu merită, să nu-mi spuneţi mie pe nume.
În plus, trupa OM îi vor încânta pe toţi cei care vor trece pragul muzeului cu un recital de muzică. Mai trebuie să le mulţumim pentru susţinerea acestui eveniment celor de la Artvinium, Cramele Recaş, Perpetuum şi agenţiei PR & More.
Biletul de intrare este şi el unul special: 3 leuţi.
De Valentine’s Day există oameni şi oameni
Azi e Valentine’s Day pentru unii, o sărbătoare preluată de la americani şi devenită trend şi la noi, o zi ca oricare alta pentru restul, majoritatea cetăţenilor. Unii vor să îşi facă prietena fericită astăzi, se pregătesc serios pentru asta şi chiar strâng bani cu câteva săptămâni, luni înainte, plănuiesc, organizează, se zbat şi se agită ca totul să iasă perfect. Alţii în schimb, cei pentru care ziua de astăzi nu reprezintă altceva decât o altă cifră trecută în calendar, se oripilează de excesul de siropoşenie, de love is in the air , de inimioare roşii şi alte asemenea, plus că, mai fac şi glume pe seama primilor care plănuiesc o zi perfectă de 14 februarie. De ce?
De ce simt unii nevoia să le distrugă ziua acestora cu imbecilităţi de genul, ai nevoie de o zi în care să o faci fericită, eu o fac în fiecare zi. Poate că şi el o face fericită în fiecare zi, la fel ca tine, dar vrea ca astăzi să fie o zi mai specială, o zi mai specială de care să-şi aducă amândoi aminte, o zi care să întărească şi mai mult încrederea şi dragostea dintre ei. Cui îi pasă că e o sărbătoare preluată de la americani?
Există oameni si oameni, unii vor ca de Valentine’s Day să aibă o zi specială, alţii vor de Dragobete acest lucru, alţii pur şi simplu nu vor nimic şi pentru ei fiecare zi e una specială alături de persoana iubită, dar n-ar trebui să-i blameze, critice şi ia peste picior pe cei din prima categorie. Pentru că, în fond şi la urma urmei, scopul final este să iubim, să dăruim şi să primim iubire, să întărim legătura care ne uneşte de persoana iubită şi contează mai puţin că unii fac din 14 februarie o zi memorabilă, iar alţii nu. Atât.
Happy Valentine’s Day, dragilor…
foto
Să nu uităm să fim romantici, indiferent de vremurile în care trăim
Imi place sa cred ca sunt romantic si nu ma port cu o femeie ca ultimul taran scapat la oras, cel putin fetele cu care am fost au avut numai cuvinte de lauda la adresa mea. Nu sunt io exagerat de Don Juan, nici la capitolul frumusete nu excelez, trebuie sa recunosc, asa sincer cum sunt, nu oi fi io tocmai un Brad Pitt de Cluj, dar incerc sa ma comport onorabil si decent atunci cand sunt in compania unei domnisoare. Nu sunt deloc indraznet, nu imi place sa ma bag in seama inutil, consider ca nu indrazneala si insistenta te pot aduce mai aproape de o fata, ci felul cum gandesti si cum te comporti.
Să fi romantic în ziua de azi nu e tocmai uşor, în primul rând pentru că îţi trebuie bani, nu poţi face nimic fără bani în secolul 21, iar în al doilea rând pentru că nu mai ai resursele pe care le aveau părinţii noştri înainte de 1989. Nu mai există boemia aceea specifică vremurilor romantice de atunci.
Romantismul în anul 2011 incearca sa se adapteze rigoriilor tehnologice specifice vremii, socializarea se face mai mult online şi mai puţin offline, cuplurile se formează plin cluburi, iar scrisorile clasice au fost înlocuite de banalul SMS. Din punctul meu de vedere, nu contează vremurile în care trăim atâta timp cât există romantism. Nu contează prin ce mijloace e aplicat, atâta timp cât este aplicat. Important este să nu uităm că in fiecare dintre noi există o farama de romantism.
Nu mai putem da timpul înapoi şi nici nu mai are rost să rememorăm ce frumos era pe vremuri, ce putem face însă este să acţionăm în consecinţă şi să ne conformăm vremurilor de astăzi. Hai să fim serioşi pentru două minute minute şi să medităm asupra unei idei: Cum putem fi romantici in secolul 21?
Primul lucru la care ma gandesc eu este o intalnire la o cofetarie, cu o savarina sau cremes in fata (le zic pe astea pentru ca sunt preferatele mele, dar voi puteti alege orice). Chiar, de cand n-ati mai iesit la o cofetarie? Tot cluburi, birturi si crasme aveti in cap :)) Nu excludem din discutie nici o seara la cinema, o plimbare nocturna in parc sau, daca bugetul va permite, o masa rezervata la un restaurant de lux.
Acest articol face parte din campania Danone Cremosso, Blog Juan, unde va invit sa ma votati. Va multumesc anticipat!
Cu o floare toţi suntem datori, indiferent de vârstă
Astăzi am văzut un bătrânel care m-a emoţionat puternic. Cu o mână se sprijinea în baston şi cu cealaltă ţinea un trandafir de-un roşu puternic. Era legat cu o panglică frumos aranjată, galbenă. Probabil a costat ceva, floriile în ziua de azi nu mai sunt câţiva lei, dar o vorbă veche din popor spune că, fericirea şi dragostea nu pot fi cumpărate, valoarea sentimentală nu poate fi cumpărată. Mă rog, e o vorbă adaptată de mine, dar se potriveşte perfect la ce vreau să exprim aici. L-am urmărit pe bătrânel până ce a luat colţul şi nu l-am mai zărit. Ţinea cu foarte mare grijă firul de trandafir (da, era doar unul, n-avea săracul bani de un buchet mai mare) ca nu cumva să se strice, iar, din când în când, se oprea să se uite la el. Zâmbea. Se vedea pe faţa lui că era încântat şi emoţionat în acelaşi timp. Probabil soţia lui îl aştepta acasă, cu masa pusă, fără să ştie ce i-a pregătit bărbatul lângă care şi-a petrecut o bună parte din viaţă.
Când am trecut pe lângă el am simţit cum mi-a transmis o felie din emoţia lui, lucru ce m-a făcut să realizez un fapt care m-a întristat profund: suntem atât de ocupaţi şi stresaţi de corvoada cheltuielilor încât nu mai găsim o fereastră liberă în timpul nostru preţios ca să facem un lucru atât de mic, dar care contează enorm, un lucru din suflet, cum ar fi cumpărarea unui buchet de flori partenerei. Ba nu avem bani, ba nu avem timp, băgăm tot felul de motive prin care să ne scuzăm. Păcat.
Am ajuns să cumpărăm flori din obligaţie şi atât. De 1 martie, 8 martie, zile de naştere, onomastică, Valentine’s day, Dragobete şi atât. În afara acestor zile în care ne simţim cu musca pe căciulă dacă nu facem sacrificiul suprem de a comanda flori femeilor din viaţa noastră, nici nu ne trece prin gând să ne abatem din drum pe la o florărie. Iar la finalul unei astfel de zile nu ne putem abţine fără să ne plângem că iar am dat o căruţă de bani pe ea. O dată pe an facem asta şi atunci simţim nevoia să o dăm de gard. Dacă e vorba de lene şi de lipsa timpului liber, există oricând o florărie online care vă aduce buchetul acasă şi problema e rezolvată.
Iertaţi-mă dacă sunt prea romantic. Mi se mai întâmplă şi mie câteodată.
Am şi eu o întrebare pentru reprezentanţii sexului tare ce ajung pe aici, când a fost ultima dată când i-aţi cumpărat un buchet de flori? De curiozitate, nu altceva…
Fără să am această intenţie de la început, m-am gândit să mă înscriu şi eu în concursul lui Blogatu.
Locuri nepotrivite pentru o întâlnire romantică
1. La o shaormă în centru, pe-o bancă. Asta nu e întâlnire romantică sub nicio formă, dar asta cred că ştiţi cu toţii. Îmi aduc aminte că îmi zicea cineva mai demult, tare demult, să tot fie 2 ani şi ceva, cum şi-a dus el prietena în oraş, urma să fie o întâlnire romantică, dar ea nu ştia. Întâlnirea romantică s-a consumat pe o bancă pe Eroilor, la o shaormă. Fail.
2. Pe stadion. Bă, eşti nebun! Cum să-ţi dai întâlnire cu prietena pe stadion? Ai băut ceva înainte să te gandești la asta? Păi ţi se duce dracului tot romantismul din aer când încep tribunele să-i umple arbitrului frigiderul cu carne. Şi aici există un true story, căci eu nu vorbesc pe invenţii :D Sunt destui “romantici incurabili” care şi-ar duce jumătatea la meci, ştiind foarte bine că aceasta nu are nicio înclinaţie spre vreun sport.
3. În parcul de copii. Poate cel mai nepotrivit loc pentru o întalnire. Ştim cu toţii că domnișoarele au o sensibilitate pentru prichindei, așa că, dacă nu vrei să o pierzi atunci cand ești cu ea la o presupusă întalnire, încearcă să eviţi parcurile pe unde zburdă în voie prunci mici. În momentul când ai ajuns cu ea lângă nişte copii atenţia ei se mută către micuţi. Vai ce drăguţi sunt, vai cât îs de frumoşi, vai, săracul, cum a căzul el şi s-a julit, vai, cat de mult îmi doresc un copil, tu îți dorești copii, cați?, fetiță sau băiețel?. Și începe un adevărat asalt de drăgălășenie asupra ta și nu poți face altceva decat să privești neputincios, că altă soluție n-ai. Am ieşit acum două luni cu o fată într-un părculeţ de copii (o simplă discuție civilizată între doi oameni), fără să realizez pericolul în care intru, ne-am dus frumos, ne-am aşezat pe băncuţă şi am stat la poveşti, facultate, relaţii, alea-alea, irelevant acest lucru. N-a trecut nici o oră că ni s-a dus dracului toată conversaţia cand au început să roiască nişte prichindei mici în jurul nostru. Pană atunci toate bune și frumoase, pană i s-a activat coarda aia sensibilă la copii şi toată atenţia s-a dus către pitici. Io dădeam din gură pe fundal, ea dădea din cap aproband tot ce zic, dar nu cred că a înţeles mare lucru din ce vorbeam io. În timpul ăsta cred că puteam să zic orice că nu mă asculta, inclusiv că am divorțat de două ori, am 2 copii cu prima soție și sunt însurat acum cu a treia şi am 3 guri de hrănit acasă, 2 credite bancare și un logan luat în leasing . În fine, grijă mare unde staţionaţi dacă vă gândiţi să ieşiţi la plimbare cu ea, evită parcurile dacă nu vrei să o pierzi pe drum. Acest post nu e valabil pentru oamenii însurați.
