Tag Archives: Dinamo
Ce minte pot avea suporterii români…
Presupun că aţi văzut meciul de aseară. Finala cupei României dintre Steaua – Dinamo, câştigată de stelişti cu 2-1, asta în caz că aţi fost prea mahmuri sau somnoroşi la ora aceea. Dacă l-aţi văzut înseamnă că aţi văzut şi faza în care Torje aproape că a dat cu capul de o fumigenă aprinsă, aruncată în teren de nişte cretini. Iar dacă nu s-ar fi ferit, Gabi ar fi luat-o în plin, provocându-i nişte arsuri destul de urâte. Plus că a mai pierdut şi un tempo la faza aceea, nereuşind să dea o centrare bună. Şi, ce-i mai trist este că, faptul s-a consumat în tribuna unde erau suporterii dinamovişti (sau nu?), ceea ce mi se pare mult mai regretabil.
Ce minte pot avea suporterii ăştia ai noştri, unii dintre ei, nu generalizăm că nu sunt toţi la fel, când fac asemenea lucruri? Cât de idiot tre’ să fi să arunci cu fumigena înspre jucători existând riscul să-l nenoroceşti pe unul pe viaţă, care are ghinionul să joace pentru echipa adversă?
Fumigenele sunt faine, fac o atmosferă de Copacabana, dar nu în mâna idioţilor care le folosesc să dea foc la scaune şi să le arunce după jucători. Păcat că se distruge fenomenul ultras din cauza unor neanderthalieni.
U Craiova a câştigat eventul, nu? :D
Despre Universitatea Craiova se vor scrie kilometri de hârtie şi se vor umple gigabytes de memorie pe hard. Anul 2011 va rămâne în istoria clubului drept anul în care echipa a luat eventul în Divizia A. Normal că glumesc, dar la cât se discută despre Univ. Craiova şi s-a discutat, cineva care n-ar ştii ce se întâmplă în fotbalul românesc ar zice că e campioana ţării. Cred că în ultima vreme s-a vorbit mai mult de Craiova decât de campioana Oţelul.
Finala Cupei de aseară a fost decisă tot de un oltean, Bărboianu, care numai el ştie ce a vrut să facă la faza aia de şi-a învins propriul portar. O fi vrut s-o dea în out şi i-a intrat golul, neintenţionat fireşte. Mai este şi varianta în care o mână divină i-a ghidat piciorul spre gol, dar cine mai stă să creeze scenarii, faptu-i consumat oricum.
Olăroiu nu rămâne la Steaua. Zău, credea cineva că o va face? Cine ar fi atâta de prost să lase banii de la arabi pentru caterinca din Divizia A? Se zvoneşte că Andone ar urma să plece de la Dinamo pentru neîndeplinirea obiectivului – cupa. Aici nu se procedează corect. Nea’ Ando e cel mai în măsură să antreneze echipa la ora actuală, şi să nu uităm câte titluri a luat cu Dinamo în carieră ca antrenor. Până aseară era neînvins în finala cupei României, iar aseară a fost o întâmplare că a pierdut, golul fiind decis de un autogol, plus câteva penalty-uri nedate de Avram, unul la Nicoliţă în prima repriză şi unul la henţul lui Emeghara din careu la ultima fază a meciului.
Marius Avram a făcut praf meciul aseară şi să nu-mi spuneţi că a fost pus pe merit să arbitreze cupa de către tacsu că nu cred aşa ceva. Nu are ce căuta într-un asemenea meci, aici era bun un Tudor sau Balaj, dar nu băiatul-lui-tata.
Mi-a părut rău pentru Torje şi văzându-l cum plânge la final m-am gândit că băiatul ăsta chiar şi-a dorit enorm de mult să ia cupa şi a demonstrat asta pe teren, spre deosebire de alte loaze ca Moţi sau Kone care doar au semnat condica la intrarea pe teren şi nimic mai mult.
Nimic nu urăsc în fotbal mai mult ca şi Steaua. Îmi repugnă clubul ăsta, din toate punctele de vedere, şi nu mi-a picat bine să-i văd cu cupa ridicată deasupra capului.
O promisiune
Dacă Dinamo câştigă titlul sezonul ăsta şi ajunge în grupele Champions League promit că mă duc la unu-două meciuri, indiferent unde se vor juca, că se joacă la Bucureşti sau sub Chietrişica (Piatra Neamţ). Nu promit că mă voi duce la toate meciurile, că nu ştiu cum oi sta cu facultatea, dar la 1-2 tot ajung. Promit.
Şi asta aşa, doar să aud imnul ăla celebru. Că nici nu mai ştiu de când se pregăteşte Dinamo pentru Champions League. Anu’ ăsta trebe să ajungem acolo. Musai.
Şi să rămână “U” CLUJ pe prima scenă a fotbalului românesc şi nu mai cer nimic de la viaţă. Astea două dacă se întâmplă io îs cel mai fericit om din Univers, să ajungă câinii în Ligă şi să rămână Şepcile Roşii în Liga 1.
Bulanul lui Kapetanos şi indolenţa Prinţului
Aseară m-am uitat la meciul Unirea Urziceni vs Steaua, o partidă faină cu un joc cursiv, ritmat şi cu multe faze de poartă. Trec peste faptul că m-am bucurat teribil la 2-1 pentru Urziceni, nu pentru că aş fi eu mare suporter al Unirii ci pentru că nu-l suport pe omul care păstoreşte clubul din Ghencea. Şi mă bucur enorm când văd cum i se taie din avânt lui Becali după meciuri. El, marele viteaz înainte de meci, declarând: batem 2,3,4,5 – 0, nu există să pierdem, noi suntem Steaua şi Steaua nu pierde niciodată. Arogant cum îl ştim, se desumflă imediat când echipa lui joacă mult sub aşteptări iar rezultatul nu este nici pe aproape cel visat de el.
Aseară, Kapetanos a fost din nou omul potrivit la locul potrivit, pentru a nu ştiu câta oară, salvând un punct miraculos pe arena Tineretului din Urziceni. Dacă ne uităm pe statistici câte meciuri a salvat Kape de când e la Steaua, ajungem la concluzia că 3 sferturi din punctele Stelei din acest campionat le-a făcut grecul, cu golurile sale din ultima secundă de joc. Bulan? Categoric, altceva nu poate fi. Să dai gol în ultimul minut din 10 meciuri mi se pare că îţi trebuie mult noroc pentru asta. Grecul are o evoluţie mediocră până prin minutul 80, dar vine cu golul salvator exact când nimeni nu mai spera.
În comparaţie cu “prinţul” Adrian Cristea de la Dinamo, Kape se lipeşte de gol. Grecul n-are tehnica lui Cristea asta-i clar, dar are ceva ce “prinţul” nu are: NOROC. Se lipeşte mingea de el exact când trebuie şi marcă golul când ţi lumea mai dragă. “Prinţul” o fi el tehnic, dar e indolent şi crede că dacă e preferatul lui Borcea nu mai trebuie să joace fotbal.
Bulanul lui Kapetanos îl aduce în inimile suporterilor şi în graţiile conducerii, în schimb, indolenţa “prinţului” îl duce direct acolo unde nu-şi doreşte niciun fotbalist să ajungă: ţinta criticilor suporterilor, conducerii şi tuturor oamenilor de fotbal de pe la noi.
Reţeta succesului la Dinamo
S-a terminat meciul International Ct. de Argeş – Dinamo cu victoria câinilor, scor 1-3. De două ori Andrei Cristea şi o dată Marius Alexe pentru Dinamo, în timp ce pentru Inter a marcat Bogdan Apostu. Nu vreau să comentez meciul pentru că n-are sens, dar ce vreau să zic e că acum pe banca lui Dinamo stau trei oameni. Ţălnar, Prunea şi Ganea. Ţălnar e oficial trecut pe foaie ca antrenor, dar toţi trei dau indicaţii. Toţi sunt cu mâinile sus gesticulând în timpul meciului. Şi dacă-l mai punem la socoteală şi pe Dinu, care nu stă pe bancă dar e un fel de supervizor pentru Ţălnar atunci se fac patru oameni care dau indicaţii la Dinamo. Fiecare vede jocul altfel, greu de crezut că toţi 4 gândesc la fel. Mă mir că încă n-a debarcat nici unul, semn că se înţeleg destul de bine.
Nu ştiu cum se simt jucătorii într-un meci când primesc indicaţii din 3 părţi, dar din moment ce echipa câştigă înseamnă că merge treaba.
Să fie oare reţeta succesului? Unde-s doi puterea creşte, dar unde-s trei e şi mai bine.
