Ce am văzut aseară în derby-ul antologic “U” Cluj vs CFR amplifică şi mai mult dezamăgirea unei campioane mincinoase. Am văzut o execuţie în direct în adevăratul sens al cuvântului. Nu ştiu ce s-a întâmplat, nu ştiu cum s-a întâmplat, dar ştiu că ceva s-a întâmplat, simt că ceva a fost necurat la mijloc, un mic aranjament, acolo. Nu e posibil ca după o primă repriză perfectă a Universităţii să vină una lamentabilă, dezamăgitoare, cu un joc de curtea şcolii. Nu se poate să conduci cu 2-0, să domini prima repriză şi în partea a doua să cazi psihic şi să pierzi cu 2-3. E prea de tot. E mult prea mult de îndurat, e o umilinţă prea mare pe care a trebuit să o suportăm aseară. Să fim din nou umiliţi de acest jucător fără caracter Ricardo Cadu a doua oară la noi acasă. Eliminarea lui Cristea o punem sub semnul întrebării – a primit două cartonaşe galbene la două faze în care s-a comportat ca un jucător de curtea şcolii, asta după ce a contribuit decisiv la ambele goluri. Ce o fi fost în mintea lui, numai Dumnezeu ştie. De la acea eliminare a pornit declinul echipei, “U” s-a retras mult, CFR a presat tot mai mult, tot mai mult. Andone trebuia să dea un nou suflu la mjloc aşa că l-a introdus pe Mureşan, care a şi înscris cu o torpilă de la marginea careului din lovitură liberă. Universitatea era în corzi. A venit şi golul lui Sougou care a adus liniştea în vulcanul Cluj Arena, 2-2. Accidentarea lui Tony a venit cum nu se poate mai prost, iar introducerea lui Drăghici nu a adus nicio schimbare – Drăghici nu a câştigat niciun duel cu fundaşii adverşi, Grozav a fost coborât mult spre mijloc, iar toată ofensiva a stat într-un jucător lent – Octavian Drăghici. Nu vreau să acuz pe nimeni de vreun aranjament, dar căderea asta a Universităţii în repriza a doua mi se pare mult prea suspectă. Se prea poate să fie doar o cădere psihică, un accident, iar CFR să fi câştigat meciul onorabil şi corect, însă nu trebuie să uităm că ne aflăm în România unde aranjamentele fac parte din peisaj. Şi vorbim totuşi despre CFR.

A venit şi lovitura de graţie cu 5-6 minute înainte de final – o lovitură de pedeaspă foarte uşor acordată, iar Cadu a înscris golul care a declanşat fiesta în peluza vişinie. Reluarea arată o simulare grosolană a lui Kapetanos, jucător recunoscut pentru astfel de tertipuri. Inima Şepcilor Roşii a încetat să mai bată pentru câteva minute bune. Jucătorii s-au prăbuşit pe teren în lacrimi, suporterii au părăsit arena dezamăgiţi şi umiliţi încă o dată.

Probabil că acum îmi va reproşa cineva că nu sunt obiectiv, eu vă zic să deschideţi bine ochii. Fiţi realişti, oameni buni, nu mai fiţi naivi şi creduli, fotbal corect nu se mai joacă în România, iar CFR o demonstrează din plin. Păcat. Mare păcat.

Pe teren se joacă de la o poartă la cealaltă. Cristea aleargă mai mult ca de obicei, face şi faza defensivă şi a recuperat câteva mingi utile, una dintre ele este o deposedare perfectă la Sougou, care scăpase spre poartă. Grozav şi Morar încearcă să găsească culoare şi breşe în apărarea oaspeţilor – fără rezultat. Jocul a curs frumos în cele 27 de minute cât s-a jucat fotbal.

Şi a început nebunia. Tudor acordă o lovitură de pedeapsă pentru o cădere în careu a lui Mureşan, iar Cadu înscrie pentru 1-0. Nu se dă penalty pentru aşa ceva nicăieri în lume, orice arbitru ar fi lăsat jocul să continue. Mureşan a luftat pur şi simplu, şi-a dat cu stângu-n dreptu cum se zice, iar Cristea, care era în spatele lui,  nu l-a atins deloc, dar Tudor a dictat punctul cu var. După executarea loviturii de la 11 metri ştim cu toţii ce s-a întâmplat. Portughezul aleargă să se bucure ostentativ în faţa galeriei adverse, aruncând şi câteva înjurături, moment în care Mircea Bornescu s-a repezit la el aplicându-i o corecţie fizică. Nici Bornescu nu e cu toate ţiglele pe casă, nu trebuia să reacţioneze aşa, dar Cadu e cretin rău. Şi în plus, nu e prima dată când atacă suporterii lui “U”. Individul venit din Portugalia să facă bani din fotbal in Romania nu e la prima ispravă de acest gen, a mai băgat în trecut zâzanie înaintea unor meciuri “U” vs CFR, atacând verbal galeria. Omul ăsta chiar vrea să ajungă să nu mai iasă din casă fără protecţie.

Tudor le-a arătat celor doi cartonaşul roşu şi meciul părea că revine la normal. Dar nu a fost aşa. Pe drumul spre vestiare, pe tunelul de acces mai exact, Cadu este lovit de doi oficiali ai lui “U”, maseurul si un alt oficial, moment în care ambele bănci tehnice au zbughit-o spre tunel pentru a linisti spiritele. Când s-au reîntors pe teren, Andone a decis retragerea echipei de pe teren, la indemnele lui Tudor. Se vede clar pe filmare cum Tudor ii face semn lui Ando sa scoata echipa de pe teren. “U”-istii au ramas pe loc pentru ca nimeni nu le-a zis sa iasa de pe teren. Decizia comisiei va fi probabil: meciul se va relua din minutul 27 cu cei doi jucatori, Cadu şi Bornescu, suspendaţi. Nu văd de ce ar trebui ca CFR să câştige la masa verde asa cum se vehiculeaza, aşa ceva e exclus să se întâmple.

Dileme

1. Observatorul partidei, Alexandru Boc, a replicat că a Tudor suspendat meciul pentru că altfel trebuia să elimine 5-6 jucători de la ambele echipe şi oricum nu se mai putea juca. Care erau acei jucători? Din ce am văzut eu şi toată lumea prezentă, în afară de cei doi, nici un alt jucător nu a mai sărit la bătaie. Toţi încercau să-i despartă şi probabil în meleul de jucători care s-a format, Tudor a avut impresia că şi alţii au mai dat un pumn, doi. Dubioasă decizie.

2. Premeditare sau nu? E ciudat cum s-a întâmplat totul şi îmi pare că Tudor a premeditat totul ca să se ajungă aici – Cadu a fost doar un pion. Probabil s-a terminat intenţionat in acest fel pentru ca meciul să ajungă pe masa comisiilor şi în funcţie de ce rezultat va avea nevoie ca să câştige titlul, CFR să primească o decizie favorabilă. Scenariu ştiinţifico-fantastic.

3. Raportul lui Tudor e favorabil CFR-ului. Păi da cum dracu să nu fie. Tudor are ochi de şoim, poate vedea prin pereţi, el era pe teren, dar a scris despre ce s-a întâmplat pe tunelul de acces la vestiare. S-a terminat cu imaculatul şi corectul Tudor – cel mai bun arbitru român pe naiba.

4. Cadu s-a dus intenţionat în faţa galeriei pentru a primi un obiect în cap ca să câştige CFR la masa verde si sa-si asigure lejer titlul. Sunt absolut convins că nimic nu a fost întâmplător. CFR a mai recurs în trecut la astfel de tertipuri pentru a câştiga meciuri. De ce nu ar face-o şi acum? Echipa asta pur şi simplu nu ştie să câştige pe teren, cand nu o ajută o decizie greşită a arbitrului, o ajuta o decizie favorabilă lor a comisiilor.

NU mai daţi vina pe suporteri, la meciul de ieri au fost din nou la înălţime. Ambele galerii şi-au încurajat frenetic echipa, fără incidente, civilizat. Un derby care insa mie unul mi-a lasat un gust amar, o partida antologica pentru sportul local care trebuia sa fie frumoasa si din care cea mai buna sa castige pe teren a fost umbrita de cateva incidente nedorite.

Meciurile dintre Universitatea şi CFR 1907 sunt ceva aparte în oraşul de pe Someş – o partidă care opreşte timpul în loc pentru 90 de minute şi tot oraşul paralizează complet. Din Gheorgheni şi până-n Gruia, din Grigorescu şi până-n Mărăşti, din Mănăştur până-n Iris, toţi clujenii sunt cu gândul la acest meci în ziua Z. Un adevărat duel al orgoliilor care împarte Clujul în două, cei care ţin cu CFR şi cei care ţin cu Universitatea.

Tiberiu Fărcaş şi Bogdan Stanciu au muncit împreună şi au pus pe hârtie istoria acestui derby, o carte care nu trebuie să lipsească din biblioteca nici unui clujean, indiferent că susţine pe CFR sau pe “U”.

Lansarea volumului “Cluj contra Cluj. Istoria celui mai vechi derbi local din România” va avea loc luni, 7 mai, de la ora 17:30 la Hotel-restaurant Napoca.

Aşa per ansamblu meciul a fost bun, cu faze de poartă, puţine ce-i drept, dar nu ne putem aştepta la prea multe când ambele echipe vin după o reprezentaţie în europa league. A fost şi atmosferă în tribune, ca la un adevărat derby de altfel. Despre arbitru n-am ce comenta, au fost evident câteva erori de arbitraj în câteva faze care ar fi schimbat mai mult ca sigur soarta jocului şi a tabelei, dar n-are rost să dăm vina pe arbitrii din cauza neputinţei echipei noastre. Oricum arbitrajul din acest meci mă duce cu gândul la faptul că arbitrii români nu sunt cu nimic mai prejos de străini.

Tamaş, autorului golului, a fost omul potrivit la locul potrivit. Normal că puteam să mai marcăm, dar am preferat să ţinem de minge şi de rezultat, tipic românesc. Asta e, mai bine 3 puncte decât 1 sau 0. În astfel de meciuri nu prea poţi avea pretenţii la scoruri mari, e greu. Adversarii nu sunt legaţi la picioare.

Am mai dovedit o dată că SE POATE! Dinamo a mai dat peste nas încă o dată gurilor rele care nu-i dădeau nici o şansă în meciul acesta, la fel ca şi cel de la Liberec.

Si daca am vorbit pâna acum de Steaua, sa mergem un pic si în Groapa, acolo unde lucruri stau cam la fel. Ce, credeti ca Dinamo n-a avut pârghii bune? Ohh, si înca ce bune. Ministerul de Interne nu dormea pe atunci. Se zice ca Dinamo ar fi fost multipla-campioana nationala la butoane si manete… mai tare ca rivalii. Dar eu ma îndoiesc de acest lucru. Nu prea-mi vine a crede ca Steaua putea fi detronata din fotoliul de lider al smenurilor pe atunci. Sunt cam la egalitate.

Astazi am ajuns la al 121-lea meci, and counting…. S-au schimbat multe. “Împuscatul” nu mai e, butoanele s-au stricat, manetele nu mai merg, pârghiile nu mai fac fata. Provincia a luat fata Capitalei. Si asa va fi mult timp de acum încolo. Steaua si Dinamo nu mai sunt ce-au fost, aia-i sigur, dar astazi sunt sigur ca vom avea ce vedea, din punct de vedere fotbalistic.

Sunt prea multe orgolii la mijloc. Dinamo vine dupa un meci absolut fenomenal la Liberec, Steaua reinventata de Bergodi. Ne asteapta un duel pe viata si pe moarte între cele mai iubite echipe din tara. Sa fie fotbal!