Devine deja un obicei. Batem Steaua în Ghencea. I-am bătut când şi-au inaugurat noua tabelă, i-am bătut şi astăzi, şi probabil îi vom mai bate mult timp de acum încolo. Îi batem tot în momente din acestea când la echipă începuse să se aşeze lucrurile. Poate că Steluţa a trecut de Upjest, Motherwell sau Saint Patrick la pas, dar nici una din aceste echipe nu se compară cu Dinamo. Dinamo are totuşi experienţă, un lot bine închegat cu jucători care au jucat împreună de mult timp. Nu poţi emite pretenţii la nuş ce victorie la scor când echipa ta abia a fost preluată de un nou antrenor, jocul începuse să se lege, iar mânjii începeau să-şi arate colţii, n-ai cum să ai pretenţii în cazul ăsta. Ce mândru era Gigi de cum se prezintă echipa după cele 3 meciuri cu anonimii ăia din Europa şi alte 4 în campionat. Până când în faţă le-a ieşit Dinamo şi i-a readus cu picioarele pe pământ. Doar 0-1, din păcate. Cu Dinamo nu merge ca şi cu Upjest, Motherwell şi Sfinţii ăia, măi băieţi.

Aşa per ansamblu meciul a fost bun, cu faze de poartă, puţine ce-i drept, dar nu ne putem aştepta la prea multe când ambele echipe vin după o reprezentaţie în europa league. A fost şi atmosferă în tribune, ca la un adevărat derby de altfel. Despre arbitru n-am ce comenta, au fost evident câteva erori de arbitraj în câteva faze care ar fi schimbat mai mult ca sigur soarta jocului şi a tabelei, dar n-are rost să dăm vina pe arbitrii din cauza neputinţei echipei noastre. Oricum arbitrajul din acest meci mă duce cu gândul la faptul că arbitrii români nu sunt cu nimic mai prejos de străini.

Tamaş, autorului golului, a fost omul potrivit la locul potrivit. Normal că puteam să mai marcăm, dar am preferat să ţinem de minge şi de rezultat, tipic românesc. Asta e, mai bine 3 puncte decât 1 sau 0. În astfel de meciuri nu prea poţi avea pretenţii la scoruri mari, e greu. Adversarii nu sunt legaţi la picioare.

Am mai dovedit o dată că SE POATE! Dinamo a mai dat peste nas încă o dată gurilor rele care nu-i dădeau nici o şansă în meciul acesta, la fel ca şi cel de la Liberec.

Acum când clipele de euforie din tabara dinamovista au atins apogeul si am aflat cu cine vom juca în grupe, ar trebui sa revenim cu picioarele pe pamânt si sa ne concentram pe meciul de duminica din Ghencea, cu Steaua. Sa nu ne facem de râs acum dupa ce am realizat ceva atât de frumos. Ceva care va ramâne adânc întiparit în mintea microbistilor si în istoria clubului din sos. Stefan cel Mare.

Meciul cu Steaua trebuie tratat mai ceva ca cel cu Slovan, pentru ca o înfrângere cu Steaua echivaleaza cu 10 calificari ratate în fata lui Slovan. Nu, nu exagerez deloc, asa si este. Steaua-Dinamo este unicul derby al fotbalului românesc, acest el-clasico al României care strânge în fata televizorului toata suflarea României, indiferent de vârsta, sex sau etnie.

Calificarea în grupe reprezinta cea mai mare performanta, nu doar din istoria clubului, ci si a fotbalului românesc, cea mai mare, pentru ca a fost realizata în conditii speciale. Aceasta calificare e ca un castel de nisip realizat cu multa migala pe un teren înclinat. Sa nu stricam ceva la care am asudat din greu si pentru care ne-am dat sufletul.

În Ghencea trebuie sa mergem mai motivati, mai determinati, mai bine-pregatiti decât eram înaintea meciului de la Liberec. Un meci cu Steaua nu se compara nici cu 10 meciuri ca si cel de aseara.

Sunt absolut convins ca meciul de duminica va arata ca un adevarat derby Steaua-Dinamo. Ce au aratat amândoua echipele în ultimele meciuri îmi da încredere ca derby-ul va fi mai spectaculos si mai bogat în faze de poarta decât precedenta partida dintre cele doua.