Posts Tagged ‘derby’

Iar am stins lumina pe Ghencea

Devine deja un obicei. Batem Steaua în Ghencea. I-am bătut când şi-au inaugurat noua tabelă, i-am bătut şi astăzi, şi probabil îi vom mai bate mult timp de acum încolo. Îi batem tot în momente din acestea când la echipă începuse să se aşeze lucrurile. Poate că Steluţa a trecut de Upjest, Motherwell sau Saint Patrick la pas, dar nici una din aceste echipe nu se compară cu Dinamo. Dinamo are totuşi experienţă, un lot bine închegat cu jucători care au jucat împreună de mult timp. Nu poţi emite pretenţii la nuş ce victorie la scor când echipa ta abia a fost preluată de un nou antrenor, jocul începuse să se lege, iar mânjii începeau să-şi arate colţii, n-ai cum să ai pretenţii în cazul ăsta. Ce mândru era Gigi de cum se prezintă echipa după cele 3 meciuri cu anonimii ăia din Europa şi alte 4 în campionat. Până când în faţă le-a ieşit Dinamo şi i-a readus cu picioarele pe pământ. Doar 0-1, din păcate. Cu Dinamo nu merge ca şi cu Upjest, Motherwell şi Sfinţii ăia, măi băieţi.

Aşa per ansamblu meciul a fost bun, cu faze de poartă, puţine ce-i drept, dar nu ne putem aştepta la prea multe când ambele echipe vin după o reprezentaţie în europa league. A fost şi atmosferă în tribune, ca la un adevărat derby de altfel. Despre arbitru n-am ce comenta, au fost evident câteva erori de arbitraj în câteva faze care ar fi schimbat mai mult ca sigur soarta jocului şi a tabelei, dar n-are rost să dăm vina pe arbitrii din cauza neputinţei echipei noastre. Oricum arbitrajul din acest meci mă duce cu gândul la faptul că arbitrii români nu sunt cu nimic mai prejos de străini.

Tamaş, autorului golului, a fost omul potrivit la locul potrivit. Normal că puteam să mai marcăm, dar am preferat să ţinem de minge şi de rezultat, tipic românesc. Asta e, mai bine 3 puncte decât 1 sau 0. În astfel de meciuri nu prea poţi avea pretenţii la scoruri mari, e greu. Adversarii nu sunt legaţi la picioare.

Am mai dovedit o dată că SE POATE! Dinamo a mai dat peste nas încă o dată gurilor rele care nu-i dădeau nici o şansă în meciul acesta, la fel ca şi cel de la Liberec.

Azi e meci mare, dragi tovarasi

Derby-ul celor mai comuniste echipe, Steaua si Dinamo. Meciul care ajunge în toate colturile tarii, la urechile tuturor. Pâna si ultimul cioban din vârful muntelui stie când e Steaua-Dinamo. Sa nu mai pun la socoteala ca sunt 99% sanse ca ciobanul respectiv sa fie stelist. Toti sunt stelisti, jumatate de tara e stelista. De ce? Pentru cupa campionilor europeni din ’86, pentru ca la echipa juca regele Hagi, Popescu, Lacatus, nume cu rezonanta în fotbalul si românesc. Si pentru ca echipa se afla pe mâna ceausestilor, lucru care-i aducea mai multe avantaje, mai multe decât cred unii. Iar cum echipa mergea bine, câstiga meciuri si lua titluri pe banda rulanta, prin diverse “mijloace”, românul a devenit brusc stelist. Era o chestie de turma pe vremea aceea.
“Cu cine ti, taica? – Cu Steaua normal. – De ce? – Pentru ca-i cea mai buna, nu-i alta mai buna ca Steaua. În familie tati sântem stelisti. Ne place Steaua ca câstiga meciuri, si cupe, si campionate, si ajunge în Europa.” Doamne feri de ziceai ceva urât de Steaua unui stelist. “- Auzi, ma, iara ati câstigat cu arbitru’! – Ce face? Fugi ma de aici… învatati fotbal si apoi mai vorbim.” Bine, el stia ca arbitrul a tinut cu ei, cum altfel… când meciul era câstigat de Steaua dinainte sa înceapa. Rezolva tov. Valentin tot, si daca nu el, intra mai-marele tov. Nicu pe fir. Suporterul stelist nu recunoaste nimic. Cum era sa recunoasca asa ceva? Vezi Doamne era o crima. Steaua avantajata de arbitrii? Doamne fereste, niciodata.

Si daca am vorbit pâna acum de Steaua, sa mergem un pic si în Groapa, acolo unde lucruri stau cam la fel. Ce, credeti ca Dinamo n-a avut pârghii bune? Ohh, si înca ce bune. Ministerul de Interne nu dormea pe atunci. Se zice ca Dinamo ar fi fost multipla-campioana nationala la butoane si manete… mai tare ca rivalii. Dar eu ma îndoiesc de acest lucru. Nu prea-mi vine a crede ca Steaua putea fi detronata din fotoliul de lider al smenurilor pe atunci. Sunt cam la egalitate.

Astazi am ajuns la al 121-lea meci, and counting…. S-au schimbat multe. “Împuscatul” nu mai e, butoanele s-au stricat, manetele nu mai merg, pârghiile nu mai fac fata. Provincia a luat fata Capitalei. Si asa va fi mult timp de acum încolo. Steaua si Dinamo nu mai sunt ce-au fost, aia-i sigur, dar astazi sunt sigur ca vom avea ce vedea, din punct de vedere fotbalistic.

Sunt prea multe orgolii la mijloc. Dinamo vine dupa un meci absolut fenomenal la Liberec, Steaua reinventata de Bergodi. Ne asteapta un duel pe viata si pe moarte între cele mai iubite echipe din tara. Sa fie fotbal!

Sa nu ne facem de râs

Acum când clipele de euforie din tabara dinamovista au atins apogeul si am aflat cu cine vom juca în grupe, ar trebui sa revenim cu picioarele pe pamânt si sa ne concentram pe meciul de duminica din Ghencea, cu Steaua. Sa nu ne facem de râs acum dupa ce am realizat ceva atât de frumos. Ceva care va ramâne adânc întiparit în mintea microbistilor si în istoria clubului din sos. Stefan cel Mare.

Meciul cu Steaua trebuie tratat mai ceva ca cel cu Slovan, pentru ca o înfrângere cu Steaua echivaleaza cu 10 calificari ratate în fata lui Slovan. Nu, nu exagerez deloc, asa si este. Steaua-Dinamo este unicul derby al fotbalului românesc, acest el-clasico al României care strânge în fata televizorului toata suflarea României, indiferent de vârsta, sex sau etnie.

Calificarea în grupe reprezinta cea mai mare performanta, nu doar din istoria clubului, ci si a fotbalului românesc, cea mai mare, pentru ca a fost realizata în conditii speciale. Aceasta calificare e ca un castel de nisip realizat cu multa migala pe un teren înclinat. Sa nu stricam ceva la care am asudat din greu si pentru care ne-am dat sufletul.

În Ghencea trebuie sa mergem mai motivati, mai determinati, mai bine-pregatiti decât eram înaintea meciului de la Liberec. Un meci cu Steaua nu se compara nici cu 10 meciuri ca si cel de aseara.

Sunt absolut convins ca meciul de duminica va arata ca un adevarat derby Steaua-Dinamo. Ce au aratat amândoua echipele în ultimele meciuri îmi da încredere ca derby-ul va fi mai spectaculos si mai bogat în faze de poarta decât precedenta partida dintre cele doua.

Mândru ca-s dinamovist

Aseara s-a consumat unicul derby al fotbalului românesc, Dinamo-Steaua. Cu noroc Dinamo a scos un punct pe final de partida dupa reusita lui Adrian Cristea.

Sunt un dinamovist adevarat, m-am nascut cu albul în sânge si nimeni nu ma poate schimba. Traiesc la intensitate maxima orice meci, mai ales cel cu Steaua. Chiar daca jocul din seara trecuta nu a prea impresionat si unii jucatori nu au dat ce au putut în acest meci dupa cum ar fi trebuit, dar acestai fotbalul, nu poate fi totul perfect. Când zic de unii jucatori care nu au jucat la capacitatiile maxime ma refer la, Gabi Bostina, Izvoranu, Tamas. care totusi a jucat într-un picior cu Steaua fiind accidentat si ultimul Adrian Cristea, care desii a marcat golul egalizator jocul sau nu a fost prea stralucit.

Pentru Dinamo a contat si lipsa lui Zicu, Bratu sau Pulhac, jucatori de baza care pot face oricând diferenta într-un meci. Ca sa fiu realist, trebuie sa recunosc ca Steaua a fost peste Dinamo în unele momente, începutul meciului a fost controlat autoritar de ros-albastrii si doar nesansa lor a facut ca scorul sa nu fie mai mare. Laude pentru Banel care a jucat exceptional ca de fiecare data, este  genul de jucator care da totul pe teren si dupa parerea mea poate oricând sa joace la cel mai înalt nivel în fotbalul mare. Danciulescu nu a fost nici el în apele sale în acest meci, iar Marius Niculae s-a zbatut ca un leu în cusca pentru orice minge, se vede sufletul de dinamovist adevarat. De Lobont ce pot sa mai zic, din nou salvatore de la echipa.

În concluzie DINAMO e lider în continuare, trecem peste frustrarile de rigoare ale spurcatiilor si ironiile acestora si ne vedem în continuare de treaba.

E drept ca Dinamo nu joaca mai nimic de câteva etape încoace, dar totusi sunt pe primul loc, gânditi-va ce se întâmpla când joaca bine. ;) Hai Dinamo!