Tag Archives: cumparaturi
Românismul de joi
Azi în supermarket-ul Profi din Grigorescu era mega ofertă la portocale la găleată, că atunci când am intrat să-mi fac ultimele cumpărături pentru Crăciun cu greu mi-am croit drum prin meleul de oameni ce s-a format în faţa coşului cu portocale. Unii au reperat acţiunea şi în Kaufland, alţii zic că a fost şi anul trecut, eu n-am mai prins-o, la Profi de unde îmi fac eu cumpărăturile n-a mai fost. Ideea e asta: cu 6 lei îţi cumpărai portocalele şi primeai găleata gratis. Evident, înghesuială mare, moncher, as usual, de ziceai că unii n-au mai văzut portocale de când sunt. Tipic românesc. Păcat că n-am apucat să fac fac o poză cum se înghesuia tot poporul. Şi, ce-i şi mai amuzant, sau trist, nu ştiu cum s-o iau, unii au intrat fix pentru portocalele la găleată, semn că veştile circulă repede în bloc, la telefon sau prin orice alte căi de comunicare. Parcă-mi şi imaginez discuţii pe scara blocului:
- Unde ai fost, vecină?
- Ia, să-mi cumpăr portocale la găleată. Cu 6 lei îţi umpli găleata pe care o primeşti gratis.
- Amu mă duc şi io să-mi cumpăr…
Deasupra coşului cu portocale scria negru pe alb, nu luaţi mai multe decât intră în găleată, dar credeţi că s-a putut abţine cineva să nu-şi umple găleata până ce dă pe afară? Bineînţeles că nu, doar ce credeaţi? Şi până să ajungă la casă, mai pierdea câte o portocală pe drum. Românul tot român rămâne…
Cumparaturi online: haine?
Sunt o gramada de magazine online care vand haine, de tot felul, de la incaltaminte si pana la caciuli, unele la preturi bune, nu neg asta, altele la preturi extrem de piperate pentru buzunarul nostru, de la 150 de lei in sus. Ei bine, dilema mea de astazi la acest capitol este, cumpara sau a cumparat cineva vreodata haine online? Ma roade curiozitatea asta de duminica. Eu unul, nu am facut-o si nu stiu daca o voi face in viitorul apropiat, din simplul fapt pentru ca inca nu vad un motiv bun care sa ma convinga sa fac asta. De ce mi-as cumpara haine de pe net cand le gasesc la hipermarche sau in piata Marasti, poate la preturi mai rezonabile, fara sa fiu nevoit sa platesc comisioane si alte taxe postale? Singurele obiectele vestimantare la care ma uit si am si cumparat sunt tricourile inscriptionate cu mesaje funny, ca astea nu le gasesc prin magazine cu aceeasi inscriptie, acelasi mesaj.
Am cumparat gadget-uri de pe net si lucruri pe care nu le gasesc intr-un magazin clasic, dar nu inteleg de ce as cumpara o bucata de carpa pe care o gasesc oriunde in oras, serios acum? Ah, ca nu e fix culoarea aia, ca nu arata la fel, ca nu e dintr-un material anume, ete fleosc, pentru mine astea nu sunt motive care sa ma faca sa ma apuc de shopping online. Parerea mea. A, dar e de firma, frate, ar zice cineva acolo in spate, de asta sunt asa scumpe! Bine, ma, sa fie de firma daca tu zici, dar dupa logica mea, purtatul hainelor de firma in public nu incalzeste pe nimeni si nu te schimba deloc, cat timp nu ai nimic in carcasa caruia ii spui tu creier poti sa-l ai pe Vuiton in brate si pe Dolce and Gabbana pe tine. Va tine cumva si de foame o camasa de firma, un tricou D&G sau o un trening Puma ori Nike? Ma indoiesc. A nu se intelege gresit, nu am nimic de reprosat comertului electronic, nici cu vreun magazin online si nici ma imbrac numai de la second hand, zic doar ca nu as fi genul sa arunc chiar asa usor banii pe gard, de exemplu 130 lei pentru o camasa eleganta, probabil cu fir de aur la banii astia, ca n-am fost scapat in cap cand am fost mic si ultima data cand am verificat nu-mi curgea petrolul la robinet.
credit foto
Ornamente de Crăciun
Umblând în perioada asta destul de des prin supermarketurile Clujului în căutare de diverse bucate pentru masa de Crăciun, observ multe obiceiuri care mă fac să-mi pun întrebări şi să mă gândesc dacă am io o problemă sau nu la felul cum gândesc. Unul dintre ele este obiceiul pe care-l au anumiţi oameni de a cumpăra în fiecare an ornamente de pom. Nu ştiu să vă zic dacă ăsta e un obicei întâlnit numai pe meleagurile noastre pentru că nu am petrecut încă nici un Crăciun în altă ţară, dar sunt sigur că nu dă pe nimeni banii afară din casă ca să-şi permită să arunce în ianuarie ornamentele de pom şi să cumpere altele noi în decembrie. Nici de unică folosinţă nu sunt, deci care-i faza?
Să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu cine le cumpără, sunt un falnic susţinător al celebrei vorbe, fiecare face ce vrea pe banii lui, dar ideea pe care nu o înţeleg este de ce în fiecare an vezi înghesuială în supermarket-uri la sectorul cu globuri, globuleţe, beteală, brazi artificiali şi alte brizbrizuri de sezon?
N-am mai cumpărat vreun ornament de mai bine de 10 ani pentru că avem un dulap întreg de podoabe de iarnă. Globuri de diferite culori, metri întregi de beteală, instalaţie şi alte cele pe care le scoatem în Ajun şi le punem înapoi în ianuarie.
Românisme la cumpărături
Suntem un popor de mâncăcioşi, asta-i clar. Nu o spun eu ci o spun supermarket-urile care l-a fiecare sfârşit de săptămână primesc mii de clienţi. Poate chiar sute de mii de suflete lasă câteva milioane bune în fiecare weekend. Culmea, aglomeraţia dintr-un supermarket nu e la raionul de haine sau maşini de spălat ori televizoare ci tocmai la cărnuri, lactate şi zarzavaturi. Şi ne mai întrebăm de unde are românul bani? Păi românul nu are bani de electrocasnice, haine şi diverse obiecte de uz casnic, dar are întotdeauna bani pentru mâncare. Mulţi bani. Să fie tot timpul frigiderul plin, asta contează cel mai mult! Nu contează restanţele de câteva milioane la întreţinere şi ratele la bancă, mâncare să fie. D’ale gurii să avem. Pentru un televizor sau un frigider, românul strânge banii de 10 ani şi atunci subtil îl caută pe cel mai ieftin, ca să-i rămână, fireşte, bani pentru mâncare.
Un prim românism clasic la cumpărături. Cu două zile înainte de una din sărbătorile religioase importante toate marile magazine devin arhipline, toată lumea se calcă în picioare şi se bat unii de alţii pentru o halcă de carne la reducere şi un cozonac la ofertă. Cred că e lege ca în fiecare an tot românu’ să-şi lase cumpărăturile pe ultima sută de metri, în speţă ultimele două zile. Motivul cel mai plauzibil este acela că, programul oamenilor este foarte încărcat. Nimeni nu-şi mai permite în ziua de azi să lipsească o zi de la servici sau să plece mai repede, mai ales pe praful asta, aşa că, cumpărăturile pentru sărbători rămân pe ultima zi. De unde şi aglomeraţia tipică perioadei.
Un alt românism la cumpărături. Aţi observat că de fiecare dată când lumea dă năvală în hipermarket-uri absolut toţi simt nevoie să se plimbe cu căruciorul printre raioane? Pe un spaţiu de un metru şi un chibrit 10 oameni împing suav un cărucior, dând peste picioarele restul muritorilor care au făcut greşeala să-şi lase “mercedesul” plin cu merinde la intrarea pe interval. Am impresia că pentru unii, duşmanul numărul 1 este efortul şi dacă duc un produs în mână câţiva metri până la cărucior le va pica tare rău la organism; e mai lejer să încurci lumea, nu? Sau unii se tem să nu le fure duşmanii vreun produs preţios luat de la ofertă? Sigur că da, vă imaginaţi câţi oameni dornici de a fura din căruciorul altuia dintr-un supermarket sunt în ţara asta, mai ales să lase mai mulţi bani la casă decât a estimat că va lăsa încă de acasă? Sunt foarte mulţi asemenea oameni, nici pe un deget nu încap toţi.
Frica de online
Nu de puţine ori m-am confruntat cu persoane îndoielnice când a venit vorba de a-şi da datele pe internet. Un nume, o adresa, un număr de telefon, un CNP, la un anumit concurs care se desfăşura pe un site sau pur şi simplu pentru că regulamentul cerea datele respective la înregistrare. Chiar şi cu toate explicaţiile mele bazate pe încredere tot au rămas urme de scepticism. “Trimiţi bani acolo şi vezi produsele la paştile cailor. Dai bani pe net, eşti nebun? Nu-mi dau mă datele pe net” Şi lista poate continua.
De 5 ani de când explorez meridianele internetului am cam învăţat ce e sigur şi ce nu pe internet, ce site-uri sunt de încredere, ce date personale se caută cel mai mult, aşa că eu nu mai am îndoieli la capitolul ăsta. La început şi eu eram sceptic când a trebuit să-mi scriu numele din buletin pe un site, dar după un timp am observat că n-are nici dracu treabă cu mine şi am realizat că nu e niciun pericol în asta. Dar sunt mulţi care nu sunt ca mine. Mulţi sceptici care nu şi-ar pune numele pe un site nici picurat cu ceară, darămite adresa, numărul de telefon sau CNP-ul. Ce să mai vorbim de cumpărături online, plătit facturi online sau livrat bani online. Internetul nu inspiră siguranţă, încă, pentru majoritatea consumatorilor de web. Vor mai trece doi-trei-patru ani până ce webul va fi mai de încredere şi cam tot atâţia ani până ce va dispărea frica de online, în România.
Ce îi culmea e că, doar pe pământ românesc există, în anul 2010, nesiguranţă când vine vorba de internet. Nu ştiu dacă sunt, cel puţin eu n-am auzit încă, străinezi la care să le fie frică să-şi pună datele pe net. Ei îşi cumpără bilete de avion, plătesc taxe şi impozite, fac cumpărături cu ajutorul netului şi câte şi mai câte, şi noi ne temem să dăm cu subsemnatul pe dragoste.ro, de exemplu. Numai noi suntem mai cu moţ. Şi nu vorbesc deloc de ăştia bătrâni, cunoaştem toţi câtă încredere au părinţii noştrii în internet, în sensul că nici vorbă, mă refer la ăştia tineri, care se presupune că ar trebui să fie mai în temă cu tehnologia web 2.0 şi să creadă mai mult în siguranţa pe net. Nimeni nu-ţi ia casa, maşina, telefonul sau bani din cont, decât dacă eşti atâta de prost încât să le dai PINUL. NU o să vezi niciodată pe un site că îţi cere pinul de la card atunci când trebuie să plăteşti pentru un produs. Doar pui numele tău, numărul de card, ibanul şi ai făcut plata. Firma respectivă îţi trage automat preţul cât valorează produsul şi după 2-3 zile îl ai acasă. Nimeni nu-ţi ia de pe card mai mult decât trebuie, să ştiţi asta. Ce poate fi mai uşor decât să stai în vârful patului şi să-ţi faci cumpărăturile cu laptopul în braţe? Astea sunt deja de domeniul SF-ului, cumpărături pe net. Mai avem mult până departe, să ajungem la stadiul ăla.
Ca o concluzie finală. Nu va mai impacientaţi când trebuie să daţi un nume, adresa şi CNP-ul pe un site, iar când faceţi cumpărături online citiţi naibii politica de confidenţialitate că deaia e pusă acolo şi vă veţi convinge că nu e dracul aşa de gol precum pare.
