1. vdc e sa stai de craciun in casa sa bei si sa fumezi si prietenul sa-ti strice sarbatorile…din cauza lui sa nu te mai lase taica’tu sa iesi din casa….sa plangi ca proasta si sa bei…si lui sa nu-i pese….sat-ti distruga viata….e genial?…ca sa nu mai zic ca taica’tu te obliga sa stai cu el….fff tare nu?

2. viata de cacat e sa stai in ajunu craciunului,sa bei si sa-ti faci laba la poze nud pentru ca prietena nu mai vrea sa stie de tine

3. vdc sa mergi la cumparaturi …toate bune…momentan….dupa care sa ajungi acasa…sa descoperi ca ai pierdut nu-mi imaginez cum restu de bani…scandal facut de mama…nu erau nici banii ei…etc…sa afli mai tarziu ca tre sa-ti vina acasa beat tatal cu frati-miu dupa el…au fost pe la rude si nu s-a putut abtine sa nu bea….si acum sa nu-ti mai ramana decat sa faci bradu singura plangand ca ultimu cacat…pt fratimiu il mai fac ca daca era dupa mn il lasam asa…frumoase sarbatori…aaa….asta fiind doar una din blestematele zile

4. VDC inseamna sa fi suspect de cancer.

5. Am 18 ani jumate, traiesc intr-o casa cu 2 camere, 4 persoane, fara baie si apa calda, ne incalzim la soba, fac baie in copaie de 2 ori pe saptamana, sunt timid si nu am avut vreodata o prietena, sufar de anxietate sociala, stau toata ziua la calculator. Acasa a, certuri mai tot timpul. Nu am prieteni, doar niste colegi care ma considera roata lor de rezerva. Si cu toate astea nu prea imi vine sa spun ca am o VDC. Adica se poate si mai rau nu?

Nu toti suntem la fel de norocosi.

In ziua de azi la colindat se merge in haita, cu colegii de scoala, pe la familiile fiecaruia. Se sta cateva minute pe la fiecare si se porneste la urmatorul, si tot asa. Prea putini copii de scoala primara mai colinda, parintii nu vor sa-si lasa odraslele sa colinde nici macar in blocul unde locuiesc pe motiv ca e periculos afara. Cat de periculos poate fi in curtea interioara a blocului intrand dintr-o scara intr-alta in blocul unde toata lumea te cunoaste de cand erai in carucior? In generala am fost cu clasa la colindat in fiecare an, mergeam pe la fiecare, colindam, mancam prajituri, beam suc, le admiram bradul, aruncam si un ochi sub el sa vedem daca le-a venit mosul si plecam. Era fain ca toti eram din acelasi cartier si stateam aproape unii langa altii. Ce telefon mobil, ce alcool, ce internet?

Si banii. Toata lumea numai la bani se gandeste, chiar si copii cand merg la colindat. Asa rau am ajuns. E drept ca sunt vremuri grele, dar chiar si traditia colindatului trebuie sa insemne numai bani? Aseara, dupa ce au terminat colinda, vorba vine colinda ca era mai mult o lalaiala sonora, i-am servit cu prajituri, au pus amandoi capul in pamant si au refuzat. Am luat banii si am dat sa le impart, imediat au zambit si mi-au urat numai de bine. De unde ce concluzie sa trag, ca daca nu le dadeam bani imi blestemau pana si ziua cand m-am nascut?

Mama imi zicea: “tu mai ti minte cand mergeai tu la colindat cati copii veneau?”. Din pacate da, tin. Dar nu pot tot eu sa merg la colindat, am crescut, nu mai sunt copilul de altadata. Cine credeti ca primeste un cal batran ca mine la colindat? Colinda e pentru cei mici.

Asa cum zice VisUrat: Bine ca ne pastreaza tiganii traditiile. Ma rog, ei pastreaza tot de unde poate veni un ban cinstit fara prea mult efort. Pfoaa si cand ma gandesc ca vine revelionul… iar se umple piata de “cafenii” cu “hai baiatu’ nu-ti dau un pachet de petarzi”.

Tuturor cititorilor, cititoarelor, vizitatorilor, care sunteti fideli acestui blog sau ati aterizat din greseala aici va doresc un Craciun plin de fericire si bunastare alaturi de cei dragi! Si daca puteti, nu bagati in voi ca spartii ca nu-i fain sa ajungeti la spital in sfanta zi de sarbatoare. Stiu ca odata pe an e Craciunul, dar asta nu inseamna ca trebuie sa uscati tot din frigider. Mai cu masura.

Un singur lucru regret, ca ninsoarea aia faina care a cazut saptamanile trecute n-a mai tinut pana astazi. Soarele e sus pe cer, zapada incepe sa se topeasca, dar de saptamana viitoare am auzit ca se raceste din nou si vin ninsorile, sa dea Domnu’.

Ne auzim mai tarziu.

De ce prima oara e groaznic? Pentru ca ai de carat multe si marunte, pungi pline de carnuri, sucuri, dulciuri, fructe, etc. Cumperi aia, cumperi cealalta, privesti ingrozit cum se umple cosul si te gandesti ca trebuie sa le hamalesti pe toate pana acasa, ca normal, nefiind posesor de carnet de conducere, n-ai masina. Te mai linistesti la gandul ca n-ai mult de mers, hipermarketul Cora, de unde te aprovizionezi, nefiind la mare distanta.

De ce a doua oara e nasol? Inevitabil, cand ajungi acasa, cu pungile pline de tot felul, constati ca n-ai luat ‘ce-i mai important’, nu tu constati, constata altcinva in locul tau (mama, nevasta, logodnica, etc.) Iar in jurul lui ‘ce-i mai important’ se invarte toata sarbatoarea. Fara el, masa de Craciun e pierduta, nu se poate face nimic! De fapt pe tine nu te intereseaza cat de important e ce s-a uitat de cumparat prima data, dar trebuie sa-i faci pe plac mamei/nevestei/prietenei, altfel va iesi cu scandal. Si mergi sa cumperi importanta piesa din puzzle-ul de pe masa de Craciun. Nimic nu e mai misto decat sa faci iar acel drum, pe jos, ca masina ai din parti, pana la magazinul ala mai mare, ca nu e bun sa cumperi piesa importanta de la magazinul de la coltul blocului ca e mai scump cu 50 de bani. Odata ajuns la supermarket esti intr-o dilema mare. Te scarpini in cap ca injineru si te duci acolo unde crezi tu ca s-ar gasi importanta piesa. Dar care de fapt nu e acolo, ci e in cealalta parte a magazinului. O iei la pas printre raioane, oameni grabiti si cozi interminabile la raionul de carne, impingand un cos gol. Ce poate fi mai relaxant? Ajungi la raionul unde (cica) se gaseste piesa importanta si incepi sa o cauti cu privirea. Nu o vezi. Te uiti si a doua oara, poate ai ratat-o de prima data. Tot nu o gasesti. Cauti un angajat responsabil de zona aia. Iar plimbare printre raioane pana gasesti responsabilul. Cand il gasesti pe responsabil si-l intrebi unde gasesti treaba aia, ajungi la concluzia ca ai vorbit cu un perete. Pe o ureche i-a intrat si pe alta i-a iesit, mai sa fie, responsabilul e mai aerian la locul de munca decat tu care ai venit la cumparaturi. Beton! Te pune sa astepti pana ce il cheama el pe manager, ca el e angajat mai nou si nu le stie cam pe toate. Si mai beton! Mai stai 10 minute pana vine menejerul , care, intr-un final, te redirectioneaza catre piesa importanta. O iei, o arunci in cos si fuga la casa sa platesti, ca daca mai stai mult in magazin or sa creada astia ca pui ceva la cale. Radiezi de fericire cand vezi fiecare casa de marcat cu o coada de cativa metri. Dupa ochiometrul tau, gasesti casa cea mai scurta si te asezi la ea. Lumea se uita atat de ciudat la tine si la ce ai in cos incat ai impresia ca l-au vazut pe Rege in carne si oase.

De ce a treia oara esti expert? Pentru ca prima data ai vazut care pe unde sunt, a doua oara te-ai familiarizat cu raioanele, iar la a treia oara e doar o chestiune de timp pana ce gasesti produsul pe care-l cauti. Sa-i zicem vreo 15 minute, cu tot cu statul la coada.

Este ceva pur romanesc sa trebuiasca sa mergi de vreo 3-4 ori la supermarket, asa ca nu ma mira nimic. Mereu uitam sa cumparam ceva. Bine, o femeie ar gasi un lucru important si daca ar cauta intr-un magazin de 3xHypermarket, dar cum datoria lor nu este sa mearga sa cumpere maruntisuri, asta trebuie s-o facem noi.

De doi ani incoace, preotul nostru drag nu asteapta sfarsitul anului si Boboteaza, asa cum era normal, si si-a anuntat prezenta in casele noastre a 2-a zi de Craciun, sa ne ia bani si sa-si mai faca o turla la biserica, aaa pardon, sa ne binecuvanteze casa. Afisul de mai sus a fost pus cu 4 zile inainte Craciunului, semn ca domn