Tag Archives: concursuri
Cu o floare toţi suntem datori, indiferent de vârstă
Astăzi am văzut un bătrânel care m-a emoţionat puternic. Cu o mână se sprijinea în baston şi cu cealaltă ţinea un trandafir de-un roşu puternic. Era legat cu o panglică frumos aranjată, galbenă. Probabil a costat ceva, floriile în ziua de azi nu mai sunt câţiva lei, dar o vorbă veche din popor spune că, fericirea şi dragostea nu pot fi cumpărate, valoarea sentimentală nu poate fi cumpărată. Mă rog, e o vorbă adaptată de mine, dar se potriveşte perfect la ce vreau să exprim aici. L-am urmărit pe bătrânel până ce a luat colţul şi nu l-am mai zărit. Ţinea cu foarte mare grijă firul de trandafir (da, era doar unul, n-avea săracul bani de un buchet mai mare) ca nu cumva să se strice, iar, din când în când, se oprea să se uite la el. Zâmbea. Se vedea pe faţa lui că era încântat şi emoţionat în acelaşi timp. Probabil soţia lui îl aştepta acasă, cu masa pusă, fără să ştie ce i-a pregătit bărbatul lângă care şi-a petrecut o bună parte din viaţă.
Când am trecut pe lângă el am simţit cum mi-a transmis o felie din emoţia lui, lucru ce m-a făcut să realizez un fapt care m-a întristat profund: suntem atât de ocupaţi şi stresaţi de corvoada cheltuielilor încât nu mai găsim o fereastră liberă în timpul nostru preţios ca să facem un lucru atât de mic, dar care contează enorm, un lucru din suflet, cum ar fi cumpărarea unui buchet de flori partenerei. Ba nu avem bani, ba nu avem timp, băgăm tot felul de motive prin care să ne scuzăm. Păcat.
Am ajuns să cumpărăm flori din obligaţie şi atât. De 1 martie, 8 martie, zile de naştere, onomastică, Valentine’s day, Dragobete şi atât. În afara acestor zile în care ne simţim cu musca pe căciulă dacă nu facem sacrificiul suprem de a comanda flori femeilor din viaţa noastră, nici nu ne trece prin gând să ne abatem din drum pe la o florărie. Iar la finalul unei astfel de zile nu ne putem abţine fără să ne plângem că iar am dat o căruţă de bani pe ea. O dată pe an facem asta şi atunci simţim nevoia să o dăm de gard. Dacă e vorba de lene şi de lipsa timpului liber, există oricând o florărie online care vă aduce buchetul acasă şi problema e rezolvată.
Iertaţi-mă dacă sunt prea romantic. Mi se mai întâmplă şi mie câteodată.
Am şi eu o întrebare pentru reprezentanţii sexului tare ce ajung pe aici, când a fost ultima dată când i-aţi cumpărat un buchet de flori? De curiozitate, nu altceva…
Fără să am această intenţie de la început, m-am gândit să mă înscriu şi eu în concursul lui Blogatu.
Nu mai particip la concursuri pe net
Am luat decizia definitiva si irevocabilă (pentru moment cel putin) de a NU mai participa la vreun concurs organizat pe internet, fie ca e de like-uri sau tragere la sorti. Nu pentru că aş avea ceva cu ele, Doamne fereste, sau cu cei care le organizează, din contra, chiar ma bucur ca au loc si ca in asa fel se misca treburile in online-ul asta, dar pentru că sunt atâta de ghinionist încât şi dacă mi-ai da premiul gratis mie personal tot nu ţi l-aş putea lua, m-am hotarat ca e mai bine sa nu mai particip deloc, ca mai castigat is. Ma jur, orice as face, ori la cate concursuri as participa n-as castiga nimic, pentru ca asa-s io construit, sa nu am noroc. Intotdeauna va interveni ceva care nu mă va lăsa să câştig, nu ştiu ce, ori nu as putea ridica premiul din diverse motive, ori s-ar descoperi ca nu am respectat regulamentul si am incalcat niste conditii, ceva tot s-ar afla numai sa nu castig. Asa sunt eu, un ghinionist incurabil.
Nu-mi ziceti din alea cu, de ce nu participi ca poate cine stie! Dragilor, am participat pana acum la peste o suta de concursuri online. M-am resemnat cu gandul ca nu voi castiga niciodata unul, asa ca ma las de sportul asta.
Ca sa castig io un concurs gratuit trebuie sa se alineze planetele de trei ori si sa calc in cacat de cel putin doua ori.
Vânătorul de concursuri
E prezent pe tot internetul, îl vezi pe fiecare site unde se desfășoară un concurs cu premii mari sau mici. Nu se poate să nu-l recunoști pentru că e unic. Poartă cu mândrie avatarul companiei la imaginea de profil. Jobul lui zilnic e să caute concursuri online. Vizată e orice firmă care oferă online niște premii prin intermediul unui concurs pe site-ul din dotare, o măslină, un telefon mobil, o gumă turbo, un robot de bucătărie, un bilet la vreun concert, nu contează ce, premiu să fie. Chiar dacă nu are nevoie de produsul pentru care participă el tot se zbate să-l câștige, pentru că nu există satisfacție mai mare decât câștigarea unui premiu, dacă se poate fără să fi depus prea mult efort.
Dacă-l întâlnești nu-l întreba de sănătate, întreabă-l dacă a mai câștigat vreun concurs recent și l-ai cucerit.
Nu știe el ce-i ăla facebook și la ce se folosește dar își face cont ca să lase un like și un comment cu părerea lui despre produsul firmei, iar părerea aceasta este tot timpul pozitivă, indiferent de concurs, nu există să aibă o părere negativă pentru că, știe el, nu mai câștigă dacă zice ceva de rău. Știe și că facebook-ul e ultima fiță în materie de concursuri și de aceea a intrat și el pe zona asta. Se înregistrează oriunde e nevoie doar pentru participarea la cocurs și uită de el dacă nu câștigă. Nu-l interesează ce se scrie pe site-ul respectiv și nici despre cei vorba, pe el îl interesează premiul. Citește printre rânduri, sare direct la “ce trebuie să fac” și acționează.
Când un blogger face un concurs în care dă un premiu mai serios pentru fidelizarea cititorilor săi, va apărea mai mult ca sigur și un vânător de concursuri care va vrea să ia premiul. Parcă au un radar oamenii ăștia care îi atenționează de fiecare dată când a început un concurs.
De multe ori se întâmplă ca unele concursuri să fie pe bază de cât mai multe like-uri/voturi, atunci vânătorul își ritualul: spamarea întregii liste messenger cu link-uri. Face spam în draci prin comentariile de pe bloguri și site-urile de știri, cu o nesimțire ieșită din comun. Orice numai ca să câștige. Orice ca să se vadă cu sacii-n căruță și cu premiu-n buzunar. Satisfacția e mare, premiile-s tentante, vânătorii de concursuri îs mulți.
Dacă vă uitați de exemplu pe pagina Heineken Romania, imposibil să nu-i găsiți.
Toți am participat la cel puțin un concurs de când viețuim online, mi se pare normal să-ți mai încerci norocul din când în când, nu toți sunt la fel de ghinioniști ca mine, dar ce mă frământă pe mine este ce viață pot avea vânătorii ăștia de concursuri de să ajungă să joace la toate concursurile posibile, de la bingo metropolis, loto și până la alea de pe facebook cu like-uri. Îi foamea chiar atât de mare?
Caut noroc şi nu găsesc…
Când zic că sunt cel mai mare ghinionist din Universul ăsta mare să ştiţi că nu vorbesc prostii. N-am câştigat în viaţa mea NIMIC, nimeni nu mi-a dat un capăt de aţă pe gratis, pentru tot a trebui să muncesc şi să trag din greu ca să obţin ceva. Soarta asta bat-o norocul nu mă lasă nici cum să mă bucur şi io de un câştig. Îs condamnat la muncă.
Am mai realizat un lucru, de fapt io o iau drept o confirmare a ceea ce ştiu deja, în timp ce mă ocupam de promovarea concursului de pe gsp în care m-am băgat cu speranţa că poate-poate o să câştig şi io batăr 100 lei fără să depun prea mult efort. Nu mă dau chiar banii afară din casă, da nici nu stau io în ăia 100 de lei, dar m-am agitat pentru concursul ăsta în speranţa că poate oi simţi şi io gustul victoriei măcar o dată-n viaţă. Să simt gustul dulce al victoriei, măcar o dată în viaţă. Am adunat ieri peste 150 de afişări (prieteni) şi deja mă şi vedeam cu banii în cont, numa’ că ce să vezi, când mă uit a doua zi pe lista de câştigători altul a luat banii. No futui, cum dracu a reuşit ăla să mă întreacă că la ce promovare agresivă am făcut pe twitter, facebook şi mess pe 3 iduri trebuia să câştig detaşat. Şi s-a întâmplat. Astăzi am zis că mai fac o încercare, dacă nici acuma nu iau apoi mă las de meserie şi renunţ la a mai participa la orice fel de concursuri online.
Şi îmi cer mii de scuze că v-am stresat cu linkurile şi spamul în ultimele două zile, asta e, mai facem si d-astea din când în când :))
Fără găzduire web nu există viaţă în online
La fel cum fără manele nunţile ar fi mai plicticoase. E cam acelaşi lucru.
Sunt trei ani de când mă dau blogger şi aproape şasă de când mă pot numi un locatar web 2.0. De fiecare dată când mă gândesc la treaba asta am impresia că a trecut o eternitate, că sunt de-o viaţă pe internet. Am acumulat destulă experienţă în online, am trecut demult de faza hi5 şi pe messenger mai stau când îmi aduc aminte că am şi acolo cont. De când am început să investesc nişte bani în online am avut destule aventuri cu găzduirea web. Bine, dacă ar fi să fim sinceri până la capăt, aventurile la găzduit nu sunt nici un sfert din aventurile la agăţat ori cele amoroase din trecutul meu extrem de tumultuos, dar despre astea cu altă ocazie. Acum încerc să selectez una din aventurile pe care le-am avut cu găzduirea. Şi mi-e foarte greu să fac asta fiindcă or fost al dracului de multe. Aşa să vă gândiţi, dacă eu n-am schimbat la platforme de hosting gratuit în decursul a trei ani de existenţă online atunci nu ştiu zău cine a făcut-o. Într-una din săptămâni a fost ziua şi platforma, într-o lună m-am înregistrat pe 15 site-uri de hosting free. Nu cred că este host pe care să nu-l fi încercat. Am fost foarte pasionat într-o vreme, ca să nu-i zic obsedat, aşa urăsc cuvântul ăsta, şi lansam câte un site pe zi. Între timp m-am liniştit de când am început să scot bani pentru găzduire.
Cum la început nu mi-am permis să scot bani din buzunar şi să-i investesc în online din motive lesne de înţeles, chiar dacă aveam har Domnului multe idei pentru diverse site-uri, şi încă mai am, am luat la rând toate platformele care ofereau hosting free, doar-doar oi găsi unul care să fie bun. Să găseşti un host ieftin şi bun în ziua de azi e ca şi cum ai găsi o femeie care să urască shopping-ul şi telenovelele, dacă înţelegeţi aluzia.
Am lipsit chiar şi o zi de la şcoală, pe când eram în liceu, din cauza că o mizerie de host din ăsta moca refuza să-mi dea baza de date de la un site. Am petrecut o zi întreagă încercând să dau export la baza de date, am trimis zeci de mailuri în acea zi administratorilor. Nu mi-au răspuns decât a doua zi. Orele treceau şi eu tot acasă eram, încercând să dibuiesc singur problema. La un moment dat am zis că-mi bag p… în ea de bază de date şi iau site-ul de la capăt, pe alt host. Aşa am şi făcut. Problema următoare era ce host să aleg de data aceasta, alternative mai aveam puţine. Am ales o platformă de găzduire gratuită nemţească, nu-i mai ştiu numele dar a mers brici în primele luni, fără întrerupere. M-am folosit de ea aproape 3 luni până a început să dea rateuri şi am schimbat-o.
Dacă aveţi de gând să vă faceţi site în viitorul apropiat nu vă încurcaţi cu host-uri gratuite. Mai bine daţi un ban pentru unul plătit şi nu o să aveţi probleme cu el. Decât să staţi tot timpul cu gândul că oricând vă poate pica site-ul, mai bine staţi confortabil în fotoliu urmărindu-vă traficul.
Prin acest articol particip la concursul “Aventuri la găzduit”. Detalii pe blogul Top Level Hosting.
