Tag Archives: concerte
Voi nu v-aţi săturat să-l tot auziţi pe Puya cântând?
În fiecare an sunt vreo câteva bâlciuri în Cluj, bâlciuri care poartă denumirea de festivalul berii aici la noi organizate pe platoul Sălii Sportului. Dincolo de faptul că nu mă mai atrag genul acesta de manifestaţii zgomotoase în aer liber, am constatat că există anumiţi cântăreţi care prestează de câteva ori pe an într-un oraş, la bâlciurile respective. Şi anume, îi menţionez aici: Puya, Paraziţii, Voltaj. Pe ăştia i-am văzut cel mai des, dar mai sunt şi alţii care-mi scapă acum. Pe absolut toate afişele care anunţă câte un concert în aer liber sau prin ceva crâşmă (club) din Cluj găseşti cel puţin un nume dintre cele menţionate, şi mă întreb, e chiar atât de mare foamea în muzica românească de trebuie să cânţi de mai multe ori în acelaşi oraş. Nu zic că o fi greşit, nu mă pricep, doar îmi dau şi eu cu părerea, dar nu e mai rentabil dacă ai susţine un singur concert pe an într-un oraş? Nu ştiu, zic şi eu, mi se pare mai profitabil şi mai indicat dacă lumea nu te vede atât de des. Vedeţi Bănică jr., pe care nu-l vezi în concerte prin ţară, dar de Crăciun e bătaie mare pe bilete la concertul lui de la Sala Palatului (sau unde l-o susţine) şi umplă o sală întreagă, iar preţurile la concertul lui nu sunt tocmai ieftine.
Nu mă înţelegeţi greşit, eu mi-s fan Voltaj de mic, le ştiu aproape toate piesele pe dinafară, numai că m-am săturat să-i văd aproape lunar sau o dată la două luni. E prea mult, sincer!
Era o vreme când era plăcut să mergi la festivalul berii, era o atmosferă drăguţă, beai o bere liniştit, mâncai un mic dacă-ţi era foame şi asculta-i o piesă bună (pe atunci artiştii veneau mai rar în Cluj în concerte şi era o mândrie să-i vezi, acum vin atât de des încât te plictiseşti.
Weekend-ul acesta ce vine are loc o mega-giga manifestaţie în aer liber – Transilvania Music Event (18-20 mai) pe platoul Sălii Sporturilor, 2 scene – 50 de concerte în două zile. Pe afiş apar, printre alţii, Puya, Guess Who, Grasu XXL, pe care ştiu sigur că i-am mai auzit anul acesta. Ca norocul că nu cântă Paraziţii sau Voltaj la TME, dar anul nu e gata, este timp să mai vină cel puţin o dată. O surpriză plăcută va fi BUG Mafia, pe care chiar nu i-am mai auzit demult, dar şi concurenţii de la Vocea României: Aminda şi Robert Patai. O să detaliez într-un alt articol motivele pentru care nu-mi mai prezintă interese genul acesta de bâlciuri în aer liber.
De ce iubesc Transilvania?
O întrebare grea la care putem răspunde în zeci, poate chiar sute de feluri. Odată ce ajungi în Transilvania, îţi doreşti să nu mai fi nevoit să pleci de aici. Locurile pitoreşti, oamenii primitori şi atmosfera sinonimă cu cea de “acasă” te atrag ca un magnet şi cu greu reuşeşti să te dezlipeşti de tot ceea ce reprezintă Transilvania, mai ales dacă eşti venit de pe alte meleaguri străine. Se ştie de mult timp că străinii atunci când ajung în Transilvania rămân fascinaţi de zonă, de peisaje şi de anumite aspecte care o definesc, gen mitul lui Dracula.
Personal, am vizitat Transilvania aproape-n lung şi-n lat, aş minţi dacă aş spune că în totalitate, dar am fost în multe zone şi vă pot spune că am găsit în fiecare loc acea căldură sufletească din partea oamenilor si armonie pe oriunde am ajuns, lucru ce cântăreşte decisiv în ceea ce priveşte brandul ţării. Întotdeauna am crezut şi voi crede în continuare acest lucru, indiferent câţi vor face în aşa fel încât să-mi demonstreze contrariul, că ardelenii sunt oameni de omenie.
Când zici Transilvania automat te gândeşti la Maramureş, fără doar şi poate locul cel mai tradiţionalist din România, acolo unde tradiţiile şi obiceiurile păstrate cu sfinţenie de generaţii întregi sunt o adevărată artă şi respectate mai ceva ca o religie.
Când zici Transilvania nu poţi să nu zici de Cluj-Napoca, oraş pe care aş fi făcut o greşeală imensă dacă nu-l aminteam aic, nu neapărat pentru că m-am născut aici, dar pentru că în ultimii ani urbea de pe Someş a fost la înălţime la toate capitolele, atât la cel sportiv, cât şi politic sau cultural. Festivale de film, concerte, meciuri de fotbal, evenimente socio-culturale ş.a.m.d. fac din Cluj să fie un adevărat punct zero în ceea ce priveşte dezvoltarea regională. Oarecum, în ultima vreme, Clujul a cam dat ora exactă în România, ca să zic aşa, cu toate mustrările pe care mi le voi atrage afirmând asta, şi, sincer vă spun, tare mult mă bucur că nu l-am părăsit şi nici prin cap nu-mi trece să o fac.
E greu să nu iubeşti Transilvania când ai la dispoziţie atâtea motive să o faci, dar te provoc pe tine, dragă cititorule, să-mi spui sincer, care sunt motivele pentru care TU iubeşti Transilvania, pentru că ştiu clar că în sufletul tău ai aşa o fascinaţie teribilă pentru aceste meleaguri, şi nu poţi să-mi negi asta pentru că eu voi refuza să te cred că nu e aşa cum zic io :).
Dragi clujeni, sau oricine care se află pe 14 februarie la Cluj, nu rataţi concertul din Piaţa Unirii care anunţă lansarea televiziunilor regionale Transilvania Live şi Transilvania Look, dar şi a platformei online de video-sharing Transilvania Tube. Ne vor cânta Andra, Voltaj, Fly Project, Dj Sava & Andreea.
Ziua 2: Cum fu la Grand Opening Cluj Arena?
Frigul, ploaia mocănească şi vremea de toamnă autentică i-au împiedicat pe mulţi oameni să zică pas spectacolului de a doua zi la Grand Opening Cluj Arena, drept urmare prezenţa a fost mult mai mică ca-n prima zi. Am ajuns până la urmă şi eu pe la ora 19 şi mi-am ocupat locul la tribuna a doua, partea de sus, zic într-un final pentru că la un moment dat eram gata, gata să spun şi eu pas, mai ales că răceala începe să-şi arate colţii din ce în ce mai tare. Dar am zis că poate cine ştie dacă o să-i mai prind pe Smokie vreodată pe o scenă aşa că să profit acum şi să le ascult două trei piese, să pot muri împăcat că i-am auzit live. Nu am stat până la finalul show-ului că frigul era prea pătrunzător şi a devenit mult prea insuportabil ca să-i mai fac faţă, deci n-am avut ocazia să ascult live piesa aia celebră cu fata aia despre care nu ştie nici dracu cine-i. Chiar, who the fuck is Alice? :))
Pe Smiley l-am ratat, dar am auzit că nu am pierdut nimic, prestaţia lui n-a fost tocmai peste aşteptări. Brenciu însă şi HB Orchestra au făcut un show. Au cântat piesele unor artişti celebri şi s-au distrat puţin cu publicul. Loredana Groza a încins atmosfera, vorba vine a încins-o, mai mult a plictisit-o. În afara de cea mai celebră piesă a ei, lele îi spune, care a mai stârnit un pic publicul, nu a rupt gura târgului. Mă rog, acum se poate să mă şi înşel, nefiind un om pasionat de muzică nu am cum să judec calitatea pieselor şi a prestaţiei. Mie nu mi-a plăcut, aia e. Părere personală. Au venit într-un final şi Smokie pe scenă, după ce s-au lăsat aşteptaţi îndeajuns de mult încât să stârnească fluierături în tribună. Le-a durat cam mult pregătirile tehnice, nici Scorpions nu s-au pregătit atâta :)) Nu am stat la toată prestaţia Smokie că n-am mai rezistat în curentul ăla de pe stadion. Apropo, pentru cei care n-aţi fost la concert şi dacă veţi vrea în viitorul apropiat să mergeţi pe Cluj Arena la vreo manifestaţie seara, mai ales în perioada asta a anului, îmbrăcaţi-vă serios că nu vă văd bine, bate un curent acolo de nu-i adevărat.
Lăsând glumele la o parte, mi-a plăcut atmosfera. Am văzut oameni de toate vârstele, fericiţi şi încântaţi de ce au văzut pe arenă. E un lucru bun, e încă un pas spre normalitate. Sper că vom vedea aceeşi normalitate şi la meciurile de fotbal.
Mulţumirile de rigoare merg către tovarăşul Dan Olteanu pentru invitaţie.
Nişte poze.
Ziua 1: Cum fu la Grand Opening Cluj Arena?
Ca orice blogger oficial la un eveniment partea cea mai grea e să scrie despre cum a fost la evenimentul respectiv, să rememoreze ce i-a plăcut, ce nu i-a plăcut, să trieze pozele, filmele şi să-şi publice impresiile.
Oh, well, oricât de greu mi-ar fi, să începem cu începutul.
După ce ne-am făcut încălzirea la Euphoria Biergarten, unde ne-am adunat toată trupa unii la o bere, alţii cu apă plată, alţii au halit ceva după lungul drum ce l-au făcut pân’ la Cluj, ne-am pornit spre stadion, unde ne aştepta multă lume la porţi. Ca o paranteză aici, nu am fost în Euphoria niciodată, nu-i chiar în drumul meu prin birturile clujene, dar îmi place cum e amenajat şi l-am trecut deja pe lista mea de promovare a turismului local prin alcoolizare :)) Am încheiat paranteza.
Am ajuns la stadion pe la 17 şi ceva, dracu mai ţine minte cât a fost ceasul exact. Ne-am pus la coadă ca tot omul de rând, chit că noi eram bloggeri oficiali şi nah, trebuia să ni se deschidă nişte uşi în faţa noastră, numa’ zic :D Am fost percheziţionaţi la intrare pentru a nu introduce aparate foto profi şi obiecte contondente cu care puteam provoca crime involuntare, ne-au însemnat cu o brăţară roşie şi am pătruns în incinta stadionului în vederea găsirii locului ideal spre a urmări concertul în bună regulă. Am găsit, într-un final, nişte locuri la tribuna a doua, inelul inferior, undeva pe rândul al treilea. Nu am avut cea mai bună vedere, în sensul că nu am avut ocazia să ne cadă o picătură din sudoarea lui Klaus Meine & Co. şi să nu mai trebuiască să ne spălăm doi ani de acum înainte, dar a fost ok, i-am văzut, asta-i important.
Ca un om care nu e pasionat de muzică, acesta a fost primul meu concert live văzut vreodată. Am văzut nişte dinozauri care ştiu să facă show, dinozaurii rock & roll-ului – Scorpions. Chiar dacă nu mai sunt la prima tinereţe oamenii ăştia, încă mai au ceva-ul acela specific cu care pot să electrizeze publicul şi să facă atmosferă. Acum că i-am văzut în acţiune pot dormi liniştit, am ce să le povestesc nepoţilor la gura sobei de Crăciun peste câţiva ani.
Cu ce am rămas după concert? Probabil cu o răceală de toată frumuseţea care începe să-şi arate colţii, cu o durere de gât (a cântat Voltaj în deschiderea Scorpions totuşi, trupa mea preferată la care îi ştiu aproape toată discografia. Se înţelege de ce am gâtul răguşit, nu?). Cuburi de gheaţă am ieşit din arenă, la propriu, în condiţiile în care eu eram îmbrăcat destul de bine, mi-am luat măsuri de precauţie că am ştiut ce mă aşteaptă, dar tot n-a fost de ajuns.
Am rămas cu un gust amar după huiduielile pe care le-a încasat Alin Tişe când a urcat pe scenă să zică două vorbe. Chiar nu-şi aveau rostul, şi mai ales către un om fără de care nu ne-am fi putut bucura de minunăţia asta de stadion şi de şansa de ai vedea pe Scorpions la Cluj. Eu am continuat să-l aplaud chiar şi când toată lumea-l huiduia. Atât.
În rest, lume foarte multă, semn că încă nu e totul pierdut în ţara asta şi oamenii mai ascultă şi muzică bună, organizatorii zic că au fost peste 40 de mii de suflete pe Cluj Arena în prima zi, iar eu zic să-i credem pe cuvânt că ei ştiu mai bine.
Au mai prestat pe lângă Voltaj şi Scorpions, Grigore Leşe împreună cu Grupul IZA, trupa Senzor, Semnal M şi Pacifica. Şi gazda evenimentului a fost clujeanul nostru, Constantin Trofin.
Singurul meu regret îi că n-am câştigat un abonament pe viaţă pe Cluj Arena, că tare bun mai era. Sau hai, m-aş fi mulţumit şi cu ăla pe cinci ani :))
Să vedem ce ne rezervă ziua a doua de concerte, care din păcate nu se anunţă prea ok dpdv meteorologic. Deci hai la Cluj Arena…
Restul bloggerilor oficiali care au scris despre Grand Opening Cluj Arena sunt: Robintel, KooKool, Jteph, Ioan Ivaşcu. L-am cunoscut oficial şi pe Zolty, iar mulţumirile pentru invitaţie merg la Dan Olteanu.
În continuare, câteva imagini despre cum a arătat Cluj Arena în prima zi de concert, ce a ieşit mai ok cu săpuniera mea. Filmările nu le pun că nu au ieşit aşa cum am vrut, le las doar pentru amintirea mea.
Cluj Arena, mândria locală realizată pentru comunitate
Cluj Arena este o confirmare a faptului că în Cluj se mai realizează ceva şi pentru comunitate nu doar pentru interesele unora sau altora. La fel cum Universitatea este echipa oraşului, la fel şi arena municipală este stadionul oamenilor, al celor care iubesc sportul mai mult sau mai puţin.
Este un monument de mândrie locală, care nu ar fi fost dus la bun sfârşit fără ambiţia lui Alin Tişe şi influenţa lui Emil Boc acolo la Bucureşti, cărora trebuie să le mulţumim din suflet că ne-au redat bucuria şi încrederea în autorităţile locale că atunci când se vrea, se poate face ceva măreţ.
Am rămas mai mult decât impresionat de cum arată, nu am cuvinte să descriu ce am simţit când am păşit în arenă aseară, la inaugurarea oficială, sunt prea multe de spus. Focurile de artificii au fost magistrale, s-au ridicat la nivelul arenei de 36 de milioane de euro, iar fiecare detaliu a fost atent pregătit. Drumul de acces se face în condiţii decente, spaţii largi pe aleile din jurul arenei, multe intrări care favorizează accesul facil şi în condiţii civilizate în şi din stadion, spaţii verzi, sonorizare foarte bună şi scaune foarte confortabile, sunt doar câteva din concluziile pe care le-am tras.
Chiar dacă la începutul lucrărilor eram ferm convins că arena va fi finalizată la timp, luptându-mă cu scepticii şi gurile rele care ziceau că nu se va face nimic, că se vor abandona lucrările la mijloc, că stadionul va rămâne o adunătura de moloz, aveam şi eu micile mele îndoieli legate de finalizarea lucrărilor, dar mă bucur că au fost doar îndoieli şi le-au dat peste nas scepticilor care strigau sus şi tare că nu face nimeni un stadion în 2 ani în România. Tare aş vrea să le fi văzut faţa acelor sceptici la inaugurare, probabil au uitat că erau convinşi că stadionul nu se va face, iar acum sunt super încântaţi de el.
Când am luat loc pe un scaun undeva pe inelul superior dinspre Someş, ultimul rând, şi mă uitam la arenă, aproape că nu-mi venea să cred unde mă aflu. Aveam impresia că trăiesc un vis frumos din care nu mai vroiam să mă trezesc. Un vis devenit realitate.
Un detaliu important care contează este că pe parcursul celor doi ani de lucrări intense, au participat la proiect doar firme româneşti: ACI Cluj, Con-A, Grup 4 Instalatii, Transilvania Constructii, DAS, Disco-Ţigănaş şi Bogart, lucru ce nu poate decât să ne bucure.
Pe 8-9 octombrie la concerte, iar pe 11 octombrie la meciul inaugural împotriva trupei lui Dan Petrescu şi Cristi Pojar, Kuban Krasnodar, vom fi pe arenă, bucurându-ne de spectacol într-un adevărat templu, iar pe 15 octombrie ne vedem la primul meci oficial, cu Braşovul în etapa 10. Dacă nu ţi-ai luat încă bilet la Grand Opening o poţi face online, pe hailaclujarena.ro, unde vezi toate detaliile de organizare.
Mi-am anunţat deja intenţia de a ocupa unul din posturile de blogger oficial Cluj Arena, pe care maestrul Dan Olteanu le dă pe blog, iar motive sunt destule. Cred că sunt destul de implicat în blogosfera sportivă cu sportcaffe.ro ca să nu mai am nevoie să dau alte detalii :D. Plus cei 1200 de urmăritori pe twitter, 400+ de prieteni pe facebook, iar blogul acesta care este printre cele mai citite din Cluj, evaluat undeva pe la 100-200 unici pe zi. Toate astea cred că mă califică pentru a fi blogger oficial pe Cluj Arena, dar acest lucru nu decid eu, ci juriul, aşa că să nu ne pripim.
Înainte să închei vă las cu câteva imagini surprinse aseară la inaugurare.
