Facebook câştigă teren în faţa site-urilor de socializare, iar asta se vede în statistici şi în numărul de utilizatori care creşte de la o zi la alta. Numărul acesta a ajuns la 375 de milioane. 375 milioane de suflete găzduieşte Facebook-ul la ora actuală. E un număr impresionant dacă stăm bine să ne gândim, am putea aduna câteva state de mărimea României în el şi tot ne-ar mai rămâne loc. Dar ce facem cu Hi5, care nu prea mai stârneşte interes, cu toate că au băgat şi ei tot felul de aplicaţii de pierdut timpul!? Ce să facem, nu facem nimic! Hai cinciul a murit, a ieşit din termenul de garanţie, la fel cum a murit şi conquiztadorul. Acum hi5 e raiul puştilor de generală cu ochelari de soare în casă, euroii lui mă-sa şi jeaca de piele a lui bunicu din anii ‘70, al pitzipoancelor fragede cu poze pe maşina de spălat automată. Cineva trebuie să ducă tradiţia mai departe. Acum când vechea gardă e pe la munci grele prin străinătăţuri, la cules de merinde doar nu la dat ordine.

Vechea gardă a cocălarilor şi a pitzi-urilor au abandonat jucăria haicinci şi sunt în căutarea unei alte activităţi cu care să-şi umple timpul petrecut online. Cum la miniclip au terminat cu chiu cu vai jocurile de puzzle şi de logică, pe bookblog n-au ce căuta că e multe litere şi scrie despre cărţi, ceea ce e foaaarte foaaarte boring, pă twitter e pe bază de follow/unfollow şi nimeni n-o să se încumete să-i urmărească, din simplul motiv că nu le înţelege nimeni limba, bloguri nu-şi fac că n-au ei ce scrie despre viaţa lor hiper-importantă, pe conquiztador nu se încumetă să intre că acolo e pe bază de cultură, aşa că, ce le mai rămâne: Facebook, tată! Au auzit ei că se vorbeşte la tv de feisbook asta şi cum e el miezul şi s-au convertit rapid la feisbookism.

Numai problema e că pe facebook trebuie numele lor adevărat de divă, ăla din boletin. Ce ne facem, fatăăăh?

Păi ce să ne făcem, măh?
- Io nu am de gând să renunţ la numele meu de cod cu printzzesa_doolshe numa’ că aşa vrea adminu’. Mi se rupe de regulile lu’ ăla. N-am venit io aci pe feisbook să respect reguli, io am venit să fiu admirată, că am ce arăta slavă domnului. Că m-o făcut mama o fetitza tunată şi bine dotată.

Destul cu convertirea la feisbookism a cocălarilor şi pitzipoancelor. O mai reiau o dată pe scurt, dacă n-aţi înţeles – “greii” hi5-ului, ăia care nu sunt la cules de merinde prin State, se mută pe feisbook iar pe haicinci rămân juniorii cocălăraşi şi pitzipongiţe, under 18.

ȘMENÁR, -Ă, șmenari, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. Escroc, autorul unei înșelăciuni, mai ales la schimbul ilegal de valută; bișnițar. 2. S.m. și f. (arg.) Șmecher, descurcăreț. Șmenarii și șmenarele din cartier.

baștan, baștani s.m. om bogat și influent; om de afaceri.

Era o vreme în care unii dintre ăştia mai tineri se credeau jupâni, baştani, mahări sau şmenari. Cât era ziua de lungă aceştia făceau legea prin cartierul unde-şi duceau traiul lor mizer. Majoritatea dintre indivizii care-şi zicea şmenar sau baştan ducea un trai îngrozitor. Era rupt în cur de sărac, n-avea bani să se pişe în centru, dar el era jupân, mare mahăr, baştan de baştan, şmenarul şmenarilor în perimetrul cartierului său. Dacă se întâmpla să meargă într-un alt cartier era un mieluşel tăcut, pus la respect de alţi jupâni, şmenari, baştani în cartierul lor. Fiecare făcea legea în cartierul său, în felul său, nici unul nu avea tupeul să facă, mă scuzaţi, pula mare în cartierul altuia. Toţi erau mucles când pătrundeau pe teren rival. Doar când mergeau în haită pe terenul rival săreau scântei şi se lăsa cu sânge.

Jupânul este tipul acela care se crede şmecher şi are impresia că totul i se cuvine. Tipul acela care e sărac lipit, trăieşte din salarul minim pe economie al lui taicăsu şi merge la şcoală pentru a face rost de bani de la tocilari pe care să-i dea ulterior pe ţigări, nicidecum să pună mâna pe carte să se prindă ceva de el. Şcoala e pentru fraieri, cetitul e grele şi cultura e inutilă. De ce să înveţi când poţi să fraiereşti şi să profiţi de pe urma celor slabi? Cam aşa gândeşte jupânul, sau mă rog, a gândit. Că n-am mai auzit demult folosit termenii aceştia şi nici n-am auzit de astfel de personaje vorbindu-se. Cartierul Mănăştur din Cluj era campion într-o vreme la capitolul ăsta, la mulţi şmecheraşi de cartier pe metru pătrat. Cred că s-au cam evaporat şi de acolo. Or fi pe la cules de căpşuni prin Spania, la ăştia mari mă refer, că puleţi din ăştia mici bătuţi de soartă există oriunde.

Acum toţi se numesc cocălari. Nu ei îşi spun aşa, ci alţii le atribuie eticheta de cocălar, fără voia lor evident. Ei nu au nevoie să-şi spună cumva, ei se ştiu între ei, se recunosc, au un salut specific, o vestimentaţie specifică, atitudine la fel. Se salută cu “Ce faci, coae?” Se îmbracă cu haine strălucitoare, imitaţii de D&G, Naic sau Cavali. Atitudine de gherţoi, limbaj de mahala, spirit de turmă. Cam astea sunt caractiristicile principale ale celui supranumit: cocălarus supremus.

N-am mai auzit demult de bande de cartier puse pe scandal, o fi şi din cauza că trăiesc într-un cartier unde nu se întâmplă nimic ever, sau se mai dă pe la şcoală în ziua de azi şi de-aia nu mai există, sau, după cum ziceam, or fi dând cu mătura şi târnăcopul prin Italia.

Se mai crede cineva jupân, başan, mahăr, şmenar sau şmecher, sau criza e prea mare ca să-ţi mai permiţi luxul să stai şi să freci belengherul?! Eu nu cred.

Sa ma lamureasca si pe mine cineva ce-i atât de interesant în a-ti pune poze pa net cu valuta lu’ mama sau tata, ca sa mor io de înteleg. Ce îi ase de interesant sa arati lumii grosimea portofelului lui tata? Eu nu cred ca banii prezentati mai sus sunt numai si numai ai celor care apar în poze! Slabe sanse sa fie asa, dar daca totusi sunt ai lor, înseamna ca au muncit vreo câtiva ani prin Spania la cules de oaresce merinde sau au dat din greu cu matura prin ceva hotel din Italia. Si pentru asta îi felicit pentru ca au de ce sa se laude cu ei, ca-s ai lor. Iar pentru astia care se lauda pa net cu banutii facuti din greu de mamica si taticu nu le doresc decât sa aiba si ei la rândul lor copii care sa faca la fel cu banii munciti din greu chiar de ei, asa cum au facut ei în trecut cu banii parintilor.

Poze luate de pe cocalari

La bac la geografie aveam un subiect la care trebuia sa scriu 2 asemanari si 2 deosebiri dintre un munte si alt munte. Asadar, pe acelasi principiu ne bazam cu cele doua poze de mai jos, sustrase miseleste de pe cocalari.com.