Tag Archives: cadouri
Cadouri pe care ne place să le primim tot timpul
Când vine vorba de cadouri unii ştiu să le aleagă bine, alţii mai puţin. Nu cred că trebuie să staţi mult pe gânduri când să-i spuneţi cuiva, aşa, mai pe şleau, că n-aţi primit chiar ceea ce aveaţi nevoie de la altcineva, că nimeni nu cred că i-a spus vreodată în faţă cuiva, prietene, n-aveam nevoie de ce mi-ai luat tu, te rog să-l duci înapoi şi să-mi cumperi altceva ce-mi doresc. Nu cred că a făcut nimeni aşa ceva niciodată. Maxim v-aţi plâns unui alt cunoscut că n-aţi primit tocmai ce aţi vrut, care de cele mai multe ori era prieten cu cel care v-a dat cadoul nedorit şi, din vorbă-n vorbă, a aflat şi el că n-aţi fost prea mulţumit de cadoul lui. Toţi am trecut o dată sau de două ori prin asta.
Doar că subiectul acestui articol sunt cadourile pe care ne place să le primim de fiecare dată când se iveşte ocazia. Sunt convins că toţi aveţi un anumit lucru pe care vreţi să-l primiţi mai tot timpul când vine vorba de cadouri. Unora le place să primească gadget-uri, altora haine. Unii se simt bine când primesc lucruri de artizanat, alţii bijuterii, alţii bibelouri, alţii diverse obiecte necesare căminului propriu. Toate astea le poţi afla studiind puţin persoana respectivă, gen, ce-i place să facă, ce hobby-uri are ş.a.m.d.
Mie, personal, îmi place să primesc cărţi. Adică cu ele mă simt împăcat când le primesc. Nu ştii ce să-mi iei de ziua mea de naştere sau de sărbători, ia-mi o carte şi o să fiu cel mai fericit de pe Pământ. Nu mă dau în vânt după gadget-uri, haine şi în general orice presupune cunoaşterea gustului persoanei. De cât să-mi cumperi ceva ce nu ştii că se află în preferinţele mele, mai bine ia-mi ceva ce ştii că-mi place, la mine o carte, poate la altcineva ceva gadget modern. Acum, evident, nu-mi lua o carte de bucate când ştii că singurul moment când mă apropii de aragaz este atunci când îmi fac cartofi prăjiţi, iar gătitul şi gastronomia nu sunt ceva care să mă atragă, prefer o carte de beletristică. Îmi plac romanele thriller. :) Acum, să nu credeţi că această regulă este general valabilă la toată lumea, fiecare aşteaptă să primească în dar altceva. Observaţi atent vreme de câteva săptămâni (cred că ar fi de ajuns) persoana înainte să daţi năvală prin magazine!
3 motive să nu-i iei prietenei un câine de buzunar
1. Când ajungi acasă din club în stare (avansată) de ebrietate există riscul să culegi resturile patrupedului de pe talpa bocancului tău. Ia ghici cine o să fie ăla care pică de vină! În orice caz tu nu vei fi “puiu’ mamii” pentru ea.
2. Tot la beţie, poţi confunda bietul animal cu o pernă. Te aşezi pe el şi îl culegi cu penseta a doua zi, iar daca ai suta de kile nici căcat de analiză nu mai rămâne din el.
3. Dacă animalul îşi găseşte culcuş într-un bocanc de al tău există 99% şanse să nu îl mai scoţi viu de acolo.
foto: dailypuppy.com
A inceput
Perioada aia faina din decembrie pe care io o denumesc simbolic efort financiar maxim. Perioada cadourilor. Incepe cu ziua de 5-6 decembrie si se termina cu ziua de 31 decembrie. Imposibil sa eviti perioada asta fara sa-ti seci portofelul de bani, n-ai cum. Si daca ai un familion mare atunci lucrurile stau din rau in foarte prost pentru tine. Io am terminat repede cu ele, dar tovarasul cu care am fost azi prin centru a avut viata grea. Eu cu tot cu ganditul si drumul intre magazine am facut vreo 2 ore, restul de 5 le-am umblat cu el, ca nah, trebuie cineva sa-l ajute la cele 8 cadouri, si mari si mici. El numai de 4 ori a trecut pe la bancomat sa scoata malai. La un moment dat imi era mila de bietu om, scotea 30 lei, scotea 40, scotea 50, iara 30 de lei, si tot asa. Toata distractia l-a lasat mai usor cu vreo 2 milioane. Familie numeroasa, nene.
In alea doua ore cat am zabovit de unul singur prin oras in cautarea cadourilor perfecte, am observat o chestie: nici un magazin nu ar face un gest sa mai lase din pret, chiar daca esti decis sa cumperi un anumit produs si odata ajuns in fata casei de marcat constati ca-ti lipseste 1 leu, iar fara leul respectiv nu poti sa iei ceva pentru ce ai venit. Degeaba tot incerci sa ii explici tipului din spatele tejghelei ca, “acuma pentru 1 leu nu pot cumpara asta, si am venit pana aici”, si cauti cumva sa-l convingi sa ti-o lase mai ieftin, el n-o sa para interesat deloc. N-ai un leu, nu cumperi! Scurt. Ce vroiam eu sa cumpar era 29 de lei si aveam doar 28 lei iar la ora 13:00 se inchidea magazinul. Ceasul arata in acel moment 12:40. Trebuia sa fiu superman ca sa ajung inainte si inapoi in 20 de minute, la traficul care era la amiaza. Cadoul ce trebuia sa-l cumpar nu era pentru mine. Bun, il sun pe tovaras si ii zic ca n-am cum sa iau aia fara un leu si umanul ala nu vrea s-o lase la 28. Asa ca de 20 de lei am pornit-o sa mai iau eu niste cadouri pentru ai mei, oricum imi era dator el fix cu 20 lei. Banii mei s-au dus demult, nu stiu cum si pe ce, dar s-au dus, si acum imi astept fericirea – ziua de salar. Au picat bine banii astia, pe criza asta.
Dupa doua ore de cumparaturi, vorba vine cumparaturi, nu luasem prea multe, dar m-am dus acasa cu cea mai mare punga de cadouri. N-am mai vazut una asa de mare, avea vreo 80 de centi in lungime. Atrageam priviri instant. Se uitau fetele la mine ca la un manechin cand vedeau ce punga cu crini imperiali desenati pe ea am. Sa nu mai zic ca in autobuz m-or barfit un grup de 3 tipe. Eu aud foarte bine ce se vorbeste in jurul meu, iar distanta era de vreo 2-3 metri, dar m-am prefacut ca nu dau atentie. Una dintre ele zicea ceva de genul: “uite-l tu pe asta ce punga mare are”. Da la care eu, in gandul meu, ai vrea tu sa primesti ce am eu in punga asta.
Am ajuns acasa, am lasat cadourile si dupa o jumatate de ora am luat-o iar la pas prin centru, de data asta cu tovarasul care avea de cumparat nu gluma, precum ziceam la inceput. Cand vedeam cum tot cumpara-cumpara, mie mi s-o facut mila de bani. Dar intr-un fel chiar ii fain sa fi familie mare, dar in astfel de cazuri, cadourile, e cam naspa.
Si cand ma gandesc ca mai este Craciunul – alti bani, alta distractie… Vorba aia: It’s just the beginning…
Sa cumparam cadouri cu cap
Astazi, fiind ziua de nastere a mamei mele, mi-am facut datoria de fiu si i-am cumparat cateva cadouri. Am incercat sa-i cumpar ceva fain, care sa-i foloseasca, numai ca, din doua cadouri cumparate, nici unul nu i-a placut. Adica, nu ca nu i-au placut, in sensul rau, doar ca nu erau ce avea ea nevoie. Asa ca, in loc de multe felicitari, m-am ales cu replica: asta-mi trebuia mie! Si a avut totalmente dreptate sa fie nemultumita pentru ca eu i-am luat ceva ce nu-i foloseste si ceva ce mai are deja printr-un sertar uitat. N-am avut ce zice, pentru ca am realizat ca am dat-o rau de tot
Tineretul nu mai e cea fost
Tineretul s-a schimbat foarte mult si odata cu el si moda cadourilor. În ziua de azi, tinerii nu-si mai doresc dulciuri, o bluza nou-nouta, o pereche de adidasi noi fiindca cei vechi aratau de parca a batut în lung si lat desertul Sahara, nici macar cartea nu mai stârneste interes. Acum la moda sunt cadourile care reprezinta un telefon nou cu mp3 player, bluetooth si alte minuni, componente pentru calculator, o placa video pe care sa mearga GTA4, un webcam nou care sa mearga fara întreruperi atunci când te arati vecinei de la patru (unii habar n-au ca întreruperile la webcam sunt din cauza netului slab) sau o tastatura din aia ultimul ragnet, fara fir, pentru a rula jocurile cât mai comod posibil.
Urmeaza majoratul. Gusturile se schimba, tinerii cresc si vor ceva mai mare. Proaspat majorii si vaccinatii tind mai departe. Scoala de soferi si obligatoriu o masina. Si cum unii parinti sunt obisnuiti sa le satisfaca toate dorintele odraslelor, nu mai conteaza ratele la banca si datoriile pe care le au, masina pentru “puiutul mamii” devine automat prioritatea numarul 1 în familie. – De unde sa ne mai împrumutam pentru o masina? – A, am gast. Îl mai stii pe Fane, ala de a fost la nunta noastra. Tipul ala bogat de are o companie de IT, zise mama catre tata. – Da, hai sa apelam la el. Cum sa nu-i cumparam o masina copilului nostru drag? Si-a luat bacul saracul cu meditatii de câteva milioane si i-am mai facut si o petrecere de majorat la cel mai scump restaurant din oras, macar atâta sa facem si noi pentru el. Sa-i facem un cadou frumos de sa-l tina minte, ca nu ajung milioanele care le cheltuim pe el.
Iar “puiutul mamii” ce face cu masina, îsi plimba mândra si pretenii prin cartier. Când vine vorba sa mearga cu ma-sa la Carrefour sa faca aprovizionarea se face ca ploua si baga tot felul de motive ridicole, trebuie sa merg la biblioteca sa învat pentru admiterea la facultate, stii cât vreau eu sa dau la facultatea aia. Si mama crede. În realitate el îsi plimba pretenii cu masina, pe bani munciti din greu. Ma-sa a luat autobuzul pâna la Carrefour si cara de zor pungile, singura. Ea stie ca “puiutul” ei e la biblioteca învatând din greu, dar el o calca prin oras. Câteodata “puiutul mamii” ajunge la televizor, la stirile de la ora 5.
Tata lucreaza si ore suplimentare, încercând sa obtina o marire de salariu la fabrica. Fane suna de zor pentru datorie. Mama si tata se mai împrumuta din alta parte pentru a plati datoria catre Fane. Problemele financiare se tin lant de familia X, dar “puiutul mamii” are mai mereu bani de buzunar pentru iesit în oras. Masina are plinul facut. Puiutului nu-i cade telefonul de la ureche si nu-i lipseste nimic. Când i se termina banii, vine la mamii si mai cere, fara rusine, iar mamii scoate 10 lei si îi da. Aia 10 lei care erau probabil banii de pâine.
Exemplul perfect de familie în România. Initial vroiam ca acest articol sa fie despre noua moda în materie de cadouri, dar am deviat de la subiect un pic mai mult si am ajuns la exemplul tipic de familie româneasca. Urmatorul articol va fi numai despre asta: cum s-au schimbat vremurile, s-au schimbat si dorintele tinerilor pentru ziua de nastere. Câteva le-am exemplificat aici, dar mai sunt câteva despre care as vrea sa vorbesc.
