A început prima etapă de votare pentru cel mai important eveniment din blogosfera românească, roblogfest. Evident că m-am înscris şi eu cu speranţa că o să prind măcar un loc pe podium, dar nu la enşpe categorii ci la una singură, cel mai popular blog. Pentru că dintre toate categoriile de anul acesta asta mi s-a părut cea mai potrivită pentru blogul meu. Trebuie să recunosc că aveam oareşce dubii dacă să mă înscriu sau nu, dar am făcut-o până la urmă pentru că mi se pare că e cea mai bună modalitate prin care să vezi cine îţi sunt cititori fideli şi cine nu, prieteni sau nu, amici sau nu.

Aşa că, dacă eşti un cititor fidel al blogului meu, am nevoie de ajutorul tău. Un vot mic pentru evasile.com la “cel mai popular” blog.

Tot ce trebuie să faci este să îţi faci un cont , iar după înregistrare mergi frumos cu userul şi parola pe pagina mea unde este un buton mare şi roz pe care scrie VOTEAZĂ. Îl acţionezi şi gata, ai făcut un lucru bun. Ca să ajungi pe pagina mea poţi da click aici sau pe bannerul din sidebar.

Prima etapă de votare ţine până pe 18 martie.

În cazul în care eşti genul de om care nu are încredere să-şi dea adresa de mail şi un nume pe unele site-uri, te asigur că datele de înregistrare sunt în siguranţă şi nimeni nu le foloseşte în scopuri rele.

Contez pe tine?

Eu unul m-am săturat să explic şi să mă cert pe tema asta pentru că, unii înţeleg altfel internetul decât mine. De ce să mă chinui eu să explic cuiva ce sunt alea bloguri, de ce scriu eu pe blog sau ce e ăla twitter şi de ce îmi pierd timpul scriind nişte aberaţii în 140 de caractere? De ce să fac asta, n-am niciun benefiu de pe urma unor astfel de explicaţii, mai degrabă nişte dureri de cap decât vreun benefiu! Cine n-a încercat ceva e şi normal să pună întrebări, e şi normal să fie curios să afle cu ce se mănâncă acel ceva. Mi se pare normal ca unul care n-a intrat niciodată pe twitter şi nu ştie la ce e util să se apuce să-l critice. Întâi critici şi apoi îl încerci. Aşa e natura omenească. Să te cerţi cu un astfel de om? Nici vorbă. Îl laşi să vorbească că odată tot s-a plictisi, când va vedea că nimeni nu-l ascultă.

Am obosit să fac de fiecare dată pe dicţionarul şi să zic ce e twitterul, ce e un blog, de ce scriu pe blog şi alte întrebări la fel de tâmpe, încercând să explic pe înţelesul începătorilor, când răspunsul se găseşte la un click distanţă mult mai bine explicat. Nu mai am nici chef şi nici răbdarea necesară să fac asta. Dacă voi nu aveţi atâta creier încât să judecaţi singuri atunci înseamnă că aveţi o problemă. Iar unealta aia magică de căutare numită “Google” la ce credeţi că se foloseşte, mă rog? Nu zic ca să mă laud sau să fac mişto de cineva, ci pur şi simplu pentru că m-am săturat de chestia asta. Puneţi-vă în locul meu, cum v-aţi fi simţit? Să fi întrebat aproape în fiecare zi de ce scrii pe blog şi de ce îţi pierzi vremea pe twitter, nu e tocmai plăcut. Fac asta pentru că-mi place şi pentru că, contrar aşteptărilor tale, mai fac şi nişte bani din chestia asta. Lămurit?

Am ajuns la concluzia că e mai bine să nu mă mai bag în discuţie cu astfel de persoane, nu face bine la sănătate

Aproape în fiecare zi mi se întâmplă asta, deci spuneţi, voi cum aţi reacţiona dacă aţi fi în locul meu şi vi s-ar pune tot felul de astfel de astfel de întrebări cretine?

Astăzi m-a luat gura pe dinainte, rar mi se întâmplă asta şi mai ales într-un autobuz. Nu obişnuiesc să intervin într-o conversaţie dintre doi oameni, dar astăzi nu m-am mai putut abţine. A fost unul din rarele momente în care vorbesc neîntrebat sau mă ia gura pe dinainte. Erau doi geeksi în autobuz, în spatele meu, vorbind despre, atenţie!, bloguri şi bani din blogging. Toată discuţia a pornit de la “am citit pe un blog…” şi s-a terminat cu “şti că se câştigă bani din blog”. Apoi unul dintre ei, am intuit că e cititor de bloguri, îl tot întreba pe celălalt dacă îl ştie pe zoso – cică ăsta e cel mai mare blogger, sau şti că Cabral (scz cacofonia) are blog, sau Bendeac, sau Tudor Chirilă, sau Badea. Nu ştiu cine erau pentru că m-am uitat la feţele lor şi nu-mi păreau deloc cunoscute, nici de pe twitter din ce urmăresc eu şi nici din blogosfera, probabil erau nişte geekşi pasionaţi de calculator care inevitabil ştiau de bloguri.

Discuţia pe tema banilor din blogging a continuat minute-n şir, eu fiind numai urechi. Tot auzind ce vorbesc ei, m-am pus într-o ipostază jenantă şi m-am întors la ei şi cu o voce tare am pus o întrebare: “Da de evasile.com aţi auzit?”. Evident că nici unul n-a auzit, dar în momentul acela vreo câteva perechi de ochi s-au întors către mine, întrebându-se probabil ce dracu mai vrea şi ăsta şi privindu-mă cu o faţă din aia de om care nu pricepe o iotă din ce se vorbeşte, asta ca să nu zic de animalul acela sacru care se uită la poartă nouă.

Ideea e că sunt mic. Sunt un blogger mic, dar probabil îmi va creşte traficul cu vreo câţiva unici după ce m-am băgat în seama ca musca-n lapte. Oare ar trebui să mă bag în seama mai des? Ce e foarte mişto e că blogurile încep să conteze mai mult în offline. Nu cred că mai sunt oameni care să nu ştie ce-i ăla blog, mă refer la generaţia din ziua de azi – tineretul.

Il stiti pe nenea ala care se agita ca un pepsi pe Antena 1, de la emisiunea Ti-o pui cu blondele… mintea?!

Am facut primul comision de c

Sunt un blogger trist. Mi-am dat seama de acest lucru săptămâna trecută, iar motivul este că în aproape 3 ani de blogging nu m-am remarcat cu nimic, nu tu un scandal (luaţi-o ca pe o glumă), nu tu un proiect mega-mondial care să rupă gura târgului, nu tu o participare la un eveniment blogosferic, absolut nimic care să mă aducă pe culmile zelistului. Fără tehnici care să mă ducă pe primele pagini în google pe diverse căutări, fără bolduri pe cuvinte cheie, fără posturi geniale care să fie remarcate.

De aproape 3 ani de când scriu pe un blog (se împlinesc 3 ani luna viitoare) nu am ieşit cu nimic în evidenţă. Şi asta începe să mă pună pe gânduri. Serios vorbesc, chiar am început să mă gândesc dacă mai merită sau nu să ţin un blog dacă însemnările mele sunt personale şi lipsite de noimă. Una dintre legile nescrise ale blogosferei zice cam aşa: “Ţii un blog doar dacă ai într-adevăr ceva de zis”. Îndoielile mele privind acest lucru încep să prindă contur. Nu prea cred că am ceva de zis, cel puţin nu atât încât să trebuiască să scriu pe blog.

Până acum majoritatea subiectelor abordate au fost personale. Am scris de plăcere, am încercat să-mi expun punctul de vedere cât mai clar şi precis, poate că uneori am deranjat cu gândirea mea pe unii, asta e, fiecare cu părerea lui, dar acest lucru nu mai poate continua. Ori fac ceva cum trebuie, ori mai bine-mi văd de treabă şi fac ceea ce mă pricep mai bine. Cititori fideli nu prea am, cred că pot să-i număr pe degetele de la o mână, deci nu o să-mi simtă nimeni lipsa. E drept că nu prea m-am ocupat cum trebuie de promovarea blogului, e şi asta o scuză.

Nu sunt legat de blog printr-un cordon ombilical, aşa că zilele astea o să mă decid ce fac cu blogul, continui să scriu la fel, îmi schimb stilul de abordare a subiectelor, mă axez pe un subiect de care să scriu cu plăcere sau pur şi simplu voi părăsi definitiv blogosfera şi-mi voi vedea de viaţă în continuare. Nimeni nu s-a născut blogger, la fel cum nu toată lumea s-a născut cu darul de a scrie.

Când am chef de citit bloguri deschid google reader. Am un numar relativ destul de mare de bloage pe care le urmaresc. Dar când stiu ca nu l-am mai deschis demult iar când îl voi deschide ma va întâmpina numarul acela rotund format din patru cifre, 1000+, ma descurajez si-mi piere tot cheful când vad cât am de citit. Uneori, varianta mark all as read merge cel mai bine în cazul de fata

Asa ca am inventat un nou termen, pe care-l aplic ori de câte ori îmi vine sa citesc niste a-list bloggeri de succes. Blog de browser. Tastarea manuala, în bara de adresa a browserului, a link-ului fiecarui blog în parte.

Bloguri care intra în programul “Blog de browser” sunt:

zoso.ro – pentru a vedea cine mai e prost, cine mai face spam, ce mai e nou prin online
arhiblog.ro – pentru comunitatea care dainuie în jurul blogului si pentru stilul amuzant de abordare a subiectelor
visurat.ro – pentru ca stie cum sa se faca auzit si înteles
dailycotcodac.ro – pentru umorul fin
bobbyvoicu.ro – pentru ca în august a scris cât pentru 3 luni
blogsport.ro – îmi place sa intru si sa citesc articolele de pe blogsport. fac asta destul de des în ultimul timp
dono.ro – pentru povestile cu iz de telenovela

FTW.ro – nu e blog, e mai mult un fel de Mecca al bloggerilor. Intru zilnic pentru a mai vedea ce se mai scrie prin blogosfera

Cam astea intra în programul “Blog de browser”, deocamdata.