Tag Archives: Blogosfera
Îmi vreau blogosfera înapoi!
Privesc cu regret spre o perioadă demult apusă în care blogosfera românească nu era plină de scandaluri, răfuieli personale, înjurături, acuzaţii de trafic făcut cu şmecherii, acea perioadă în care era o plăcere să citeşti bloguri, era o plăcere să interacţionezi cu lumea pe internet, era o plăcere să stai pe twitter fără să te enervezi, era o plăcere să pui un status pe facebook fără să fi criticat de cineva. Era o vreme când deschideam cu plăcere Google Reader pentru a mai citi un blog, două, trei, cât îmi permitea timpul. Nu am mai făcut-o de doi ani şi s-a aşternut praful pe el. De ce? Pentru că sunt foarte puţine bloguri care mai merită citite. Foarte. Atât de puţine încât le poţi reţine link-urile, nu ai nevoie de un reader pentru asta.
De când a apărut migraţia asta de branduri în blogosferă s-a stricat totul, iar cei care fac blogging curat, din pasiune, sunt tot mai puţini. Unii ar zice că e un lucru bun că tot mai multe companii aleg să investească în online, mai mulţi bani pentru noi. De acord şi nu prea. Aş fi ipocrit să spun că nu îmi plac banii şi nu savurez momentul când încasez nişte zeci/sute de euro încasaţi în urma unor advertoriale. Şi eu scriu articole publicitare, nu neg asta, dar îmi place să cred că am rămas echilibrat în ceea ce priveşte publicitatea pe acest blog. Adică nu am exagerat niciodată cu promovarea şi reclama. Un blogger ajuns pe culmile succesului nu trebuie să uite pentru ce articole, subiecte abordate, stil de scris a ajuns să fie citit. Nu trebuie să uităm de unde am pornit!
Într-o vreme, prin 2008-2009 îi citeam cu plăcere pe zoso, chinezu, visurat, arhi, încă o mai fac, dar s-a pierdut partea cu plăcerea. Intru, citesc, dar nu mai am satisfacţia aceea pe care o aveam la început. Apropo, aţi observat că toţi bloggerii scriau frumos, cursiv, aveau subiecte interesante la începuturile lor blogosferice? Până a intervenit banul şi au început să fie aroganţi, plini de sine, îngâmfaţi şi cu nasul pe sus. E o constatare personală. Am motivele mele pentru care nu mă mai atrag blogurile celor mai sus menţionaţi. Nu toţi bineînţeles, mai sunt şi excepţii de la regulă, dar cine sunt eu să vorbesc? Eu sunt un nimeni pentru ei, o cifră, un unic.
Nu îmi place goana asta după branduri în blogosferă şi mesajele de genul “haideţi să investiţi în online că aici e miezul”. Mi se pare că blogosfera s-a transformat într-un imens centru comercial, unde panourile publicitare au ajuns să fie blogurile. Nu toţi bloggerii fac asta bineînţeles, mai sunt şi oameni echilibraţi care nu acceptă să se vândă tuturor şi să-şi facă din blog un fel de Mecca a brandurilor. Nu e normal ce se întâmplă! Ajungem să ne batem joc de blogging, ne batem joc de blogosferă.
Mi-e dor de blogmeet-urile vechi, de prin 2008, am prins şi eu câteva aici în Cluj, puţine e altfel. Acelea în care ne strângeam o mână de oameni din online în jurul unei mese într-un pub şi discutam de bloguri, de trafic, de adsense (da, se discuta de adsense pe atunci :P) şi de alte lucruri faine din online-ul ăsta, loveam 2-3 beri, făceam schimb de link-uri, iar la final făceam socoteala care cât a consumat, ne promiteam că mai facem o întâlnire din asta, puneam banii pe masă, ne salutam respectuos şi ne vedeam de drum. Aia era, nu tu sponsorizări, nu tu dat pe twitter din 5 în 5 minute, nu tu htag-uri. Simplu, doar noi faţă în faţă la un pahar de vorbă. Acum dacă mergi la o întâlnire cu bloggeri eşti considerat pişcotar şi vândut, iar blogmeet-urile s-au transformat în adevărate sindrofii sponsorizate de o companie sau alta. Nici măcar nu se mai numesc blogmeet-uri, se numesc evenimente, campanii. Nimeni nu mai organizează un blogmeet fără să apeleze şi la un sponsor, că, vezi Doamne, dă bine la imagine dacă reuşeşti să convingi pe firma lui peşte prăjit să pună un fursec pe masă. Dă bine pe dracu!
Despre cohorta de băieţi simpatici şi cârcotaşi care se cred hateri altădată, că e mult de povestit şi despre ei. O să detaliez de ce cred eu că toată treaba asta cu haterii e bulă care se va sparge în curând. Şi ştiţi că eu le zic pe bune, sincer, tranşant, fără să mă feresc să scriu ce simt şi ce cred.
Tehnici de supravieţuire în blogging
În blogging ca şi în multe alte domenii trebuie să iei în calcul câteva variabile extrem de importante dacă vrei să supravieţuieşti. Dacă vrei să câştigi ceva de pe urma asta, fie de ordin material sau doar notorietate, ar trebui să te preocupe următoarele:
1. Vezi-ţi de treaba şi nu te băga în scandaluri – asta le-o zic tuturor care pornesc la drum în blogosferă. Cu scandalul nu rezolvi nimic, din scandaluri şi rahat doar Diaconescu şi Capatos fac bani, restul doar încearcă şi sfârşesc lamentabil. Nu pica în derizoriu. Scrie în continuare şi lumea te va aprecia şi mai mult în timp.
2. Nu copia de la alţii – e cea mai josnică acţiune la care poţi recurge. Mai bine îţi foloseşti timpul şi energia încercând să scrii un text cu capul tău, decât să ţi-l însuşeşti pe al altuia. Dacă nu ai inspiraţie într-o zi, două, o săptămână, decât să furi un text sau o idee de la alţii, mai bine nu scrii nimic.
3. Creativitate, creativitate, creativitate – încearcă să fii creativ, vino cu ceva nou, scrie texte amuzante care să-l destindă pe cititor sau texte care să-i dea de gândit celui care te citeşte. Tu nu eşti formator de opinie ca să vânezi ştiri, poartă-te ca un blogger, nu ca un gazetar.
4. Marketing-ul e tata lor – investeşte în brandul tău personal, fă marketing pe blogul tău. Nu ştii cu ce să începi, experimentează-le pe toate: facebook ads, adwords, bannere plătite, poate şi advertoriale. Încearcă puţin din fiecare şi vezi care dă rezultate mai bune.
5. Nu fi agresiv – cu promovarea, fireşte. Nu încerca să driblezi regulile făcând un spam mizerabil pe reţelele sociale. Nu-ţi arunca douajde link-uri într-o zi că vei sfârşi prin a nu mai avea cui să te promovezi.
Ştiu că probabil unii dintre voi, care sunteţi mai vechi în branşa asta, aţi mai auzit lucrurile astea, iar alţii le luaţi drept bullshit-uri, dar trebuie să vă gândiţi că poate unii vor găsi sfaturile astea utile.
PS: încă o postare scrisă de pe telefon. Bun aşa.
Spaţiu în blogroll pentru cine merită
Până acum am folosit blogroll-ul ca un sac fără fund în care adăugam bloguri în prostie, care cum îmi plăcea, în blogroll cu el fără să stau mult pe gânduri. Dacă citeam un articol şi îmi plăcea ce zice autorul/autoarea în el, nu mai conta nimic, adăugam blogul respectiv în blogroll în secunda doi. Mai ştergeam din ele din când în când, dar acum am făcut curăţenie generală şi am lăsat câteva link-uri acolo, iar lângă ele am adăugat încă patru pe care le-am urmărit evoluţia de ceva vreme, aproape de când au fost create.
De acum încolo voi contabiliza cu link în blogroll doar blogurile pe care le-am urmărit de mai mult timp şi care mă atrag cu o scriitură de calitate.
1. Questioare.com – Blogul e scris de o tânără din Ploieşti, Ana, dar e atâta de bine scris încât am ajuns să-l citesc zilnic. E printre primele şi singurele bloguri feminine pe care chiar revin cu plăcere în fiecare zi şi îl apreciez. Mai mult, e singurul blog scris de o femeie pe care nu mă tentează să o trimit la cratiţă :D.
2. Răzvan Pascu – Cel mai bun blogger de turism şi unul din cele mai bine scrise bloguri din acest domeniu. L-am descoperit târziu, dar scrie din aprilie 2009. Ce îmi place la el e că şi-a transformat blogul într-un jurnal de călătorie, adică scrie din ce a văzut nu din cărţi şi articole de pe net, şi a văzut multe ţări la viaţa lui. Unul din lucrurile pe care îl invidiez.
3. Tvdece – i-am mai avut adăugaţi o dată, dar ţin să o mai fac o dată şi de data asta cu precizările de rigoare: oamenii astia doi (ca sunt doi care scriu pe acest blog, pentru cei care nu stiu) te pot face sa zambesti in cea mai melancolica si trista zi pe care o poti avea. Atat am avut de spus, vă las să-i descoperiţi singuri.
4. Robi Katai – Unul din cele mai bine scrise bloguri pe zona de marketing şi advertising. Dacă va continua tot aşa îi prevăd un viitor strălucit lui Robi în spaţiul blogosferic.
Până la următoarea serie de bloguri pe care le găsesc, aceştia sunt chiriaşii care locuiesc pe gratis în blogroll-ul meu.
Blogul și prezența în social media, un adevărat stil de viață
Atunci când ajungi să faci blogging de mai mult de 2 ani înseamnă ceva, înseamnă că blogging-ul ți-a intrat oarecum în sânge, a devenit o rutină pentru tine activitatea prestată zilnic cu aceeași pasiune și ardoare pe blog. Poate am mai spus-o aici, nu mai rețin exact, dar o mai repet că nu cere de mâncare: când ești blogger cu ceva state vechi în branșa asta începi să vezi subiecte peste tot, iar asta nu înseamnă decât că evoluția ta în blogosfera se află pe o pantă crescătoare. Blogging-ul a devenit un must-do pentru cei mai mulți dintre noi, ăștia ciudățeii care activăm în zona de online, iar între două treburi prin oraș, plătit două facturi și achitat o rată la bancă, mai scrii o postare pe blog, te mai conectezi pe twitter de pe telefon sau mai bagi o postare pe facebook. Asta înseamnă, din punctul meu de vedere, că blogul a devenit un stil de viață pentru majoritatea dintre noi, cei care credem cu tărie în propria identitate online și în ceea ce executăm zilnic pe tăpșanul personal de pe internet, așa cum îmi place mie să-i spun blogului.
V-am mai spus că m-am confruntat și mă confrunt în continuare cu oameni care nu realizează cât mult bine îți poate aduce un blog, un cont de twitter sau facebook, și se întreabă, mai în glumă, mai în serios, ce să fac io cu blogul, sau, de ce am io nevoie, un neica nimeni, de blog, că blogul e de vedete și alte asemenea inepții. Degeaba te apuci să-i enumeri beneficiile deținerii unui blog, că nu ai ce discuta cu el/ea. Mai întâi e vorba de exprimarea unei opinii, socializare, legarea de noi prietenii, primirea unui feedback la opiniile pe care le faci publice, promovarea diverselor proiecte personale, posibilitatea de a excela pe o nișă neexploatată încă, și nu numai, creșterea notorietății, a brandului personal, schimbarea impresiilor și, dacă ai răbdare și ești perseverent, în timp poți ajunge și la beneficii de ordin financiar. Dar asta doar dacă stai în banca ta online, îți vezi de treaburile tale și nu te angajezi într-o dispută cu nimeni.
Lucrurile astea le-am învățat și eu la rândul meu și învăț în continuare pentru că, nemărginite sunt căile social media.
Am vrut să scriu ceva şi am uitat ce…
Faza asta mă urmăreşte din ce în ce mai des, şi cred că nu sunt singurul. Am o idee de articol, de multe ori îmi vine când sunt pe stradă, dacă apuc o notez pe telefon, dar când nu, îmi rămâne pentru puţin timp în cap şi zboară. Când ajung într-un duel unu la unu cu laptopul, constant că ideea genială pe care am avut-o a plecat demult de acasă, la plimbare, fără să lase măcar un bilet, fie el şi de adio. Şi tot timpul am impresia că era o idee excelentă, ieşea un articol cu care aş fi înălţat traficul până la stele, că aş fi avut doldora de comentarii, că aş fi…
Când faci blogging de 2-3 ani ajungi inevitabil să pui niţel suflet în ce scrii, mă rog, postările la caterincă le excludem din discuţie, dar rămân celelalte pentru care te chinui ceva până să le aduci într-o fază finală. Nu e uşor să scrii un text pornind de la o idee banală, ai de scornit mult, uneori de aberat, alteori de adunat informaţii, îţi ia cam minim o jumătate de oră un articol destul de complex, care nu e de 5 rânduri, dar după ce dai publish satisfacţia e mare când vezi că un om a lăsat un comentariu, şi mai mare când vezi doi, trei oameni care au făcut asta, şi realizezi că însemni ceva când vezi că postarea ta a strâns peste 50 de vizualizări. Cu toate că sunt un uituc de felul meu şi am pierdut de-a lungul celor câţiva ani de blog sute de idei de subiecte, asta nu m-a oprit să continui ceea ce am început.
Ca să adaptez un banc cunoscut care se potriveşte de minune aici: După autobuze, femei şi idei să nu alergi niciodată, întotdeauna vin altele.
La întrebarea “de ce nu-ţi faci blog?” cu care i-am obosit pe mulţi cunoscuţi, eternul răspuns pe care îl primesc tot timpul este, “şi ce să fac eu cu blogul, ce să scriu io, la ce-mi foloseşte”. Întrebările sunt de-un scepticism atroce şi mă surprind aceşti oameni care nu realizează că prin blog îţi poţi îmbogăţi vocabularul, construi un brand personal puternic cu ajutorul căruia poţi vinde mai uşor în viitor (deci câştiga nişte bani), îţi faci relaţii, legi nişte prietenii, primeşti feedback la opiniile şi ideile ce le expui pe blog şi dacă mă mai gândesc vă mai înşir o serie de beneficii pe care ţi le aduce blogul.
Prin intermediul blogului ajungi fără doar şi poate să cunoşti oameni faini, iar asta doar dacă alegi să nu stai anonim, să scoţi capul din spatele monitorului şi să începi să te afişezi pe la evenimentele organizate de comunitate, care sunt multe al dracului. Nu e de ajuns doar să-ţi faci blogul şi să începi să scrii diverse pe el, trebuie să pui un pic umărul la treabă. E pentru binele tău 2.0 să ai o prezenţă constantă pe la evenimente. Ştiu, e uşor să dăm din gură pe internet, nu faci febră musculară, ca să zic aşa, dar dacă vrei să ajungi departe, trebuie să faci efortul ăsta minuscul. Practic, la ora actuală, nu cred că mai există oraş în care să nu existe o comunitate online, comunitate activă care începe să se mişte, să organizeze diverse evenimente plăcute, să scoată lumea din online în offline.
Ia te uită, o postare care a pornit practic din nimic a ajuns să aibă peste 500 de cuvinte. This is what I’m talking about!
