Tag Archives: blogging
Blogurile au ajuns studiu de licenţă…
Iar asta nu poate decât să ne bucure, pentru că în sfârşit blogurile încep să conteze şi mai mult în viaţa publică, sau offline dacă vă place mai mult cum sună.
Rudolf Rakosy este student în anul III la Fac. Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din Cluj, la jurnalism, linia germană, şi ne cere ajutorul, nouă, bloggerilor şi oamenilor din online în speţă, pentru licenţa în journalism citizen (jurnalism cetăţenesc) pe care o are de făcut.
Subiectul mi se pare foarte fain şi mă simt onorat că am ajuns obiect de studiu pentru licenţa unui student la jurnalism. Foarte onorat.
Haideţi să-l ajutăm toţi cu nişte răspunsuri la chestionarul lui, ca să-şi facă omul o licenţă de vis şi să ia un zece cu felicitări :D Completaţi şi voi, că nu vă doare mâna şi nu vă ia mai mult de un minut.
Bloggerul, derbedeul neînţeles din online
Fiinţa aceasta 2.0 căruia noi îi spune blogger e perceput de cei care nu au nicio tangenţă cu spaţiul bloggeristic-onlineo-pontic ca un mic derbedeu al internetului. Pe blogger nu-l doare capul că trebuie să-şi dea textele la verificat înainte să le publice, unui blogger nu-i comandă nimeni pe tăpşanul personal ce să scrie, cum să scrie şi despre ce să scrie, el nu trebuie să respecte niciun cod al jurnalistului, nu trebuie să aibă grijă cum îşi alege cuvintele pentru că s-ar putea să supere pe cineva. Nu, el e un mic Julian Assange al online-ului, scrie despre tot ce i se pare dubios, publică materiale în exclusivitate fără să-i pese de repercusiuni, iar ce scrie nu se reflectă în fluturaşul de salariu.
Bloggerul e independent nu controlat de vreun trust de presă, de asta cei mai mulţi dintre politicieni nu se asociază în campanii cu bloggeri pentru că bine nu i-ar face. Ca politician, mai uşor controlezi presa decât blogosfera, părerea mea.
Uneori, acesta e luat drept un tip fără viaţă, genul de tocilar cu coşuri, care se închide în propriul cub virtual şi cu greu îl mai scoţi de acolo. Pentru unii un blogger scrie numai prostii şi articole lipsite de sens şi nimeni nu înţelege de ce i-ar da cineva bani pentru ce scrie pe blog. Aşa sunt ei, îţi trebuie multă răbdare şi nervi de oţel ca să-i explici unui gică contra din ăsta că un blogger nu e nici pe departe aşa cum îl percepe el.
Schimbat scutec la blog: check!
Am schimbat şi io pampers-ul la blog că deja începea să pută. A trecut un an, 6 luni, două săptămâni, două zile, trei ore, zece minute, 85 de secunde, 4354 de sutimi de când n-am mai schimbat tema, aşa că, mă-nţelegeţi şi pe mine de ce am făcut-o. Nici io nu mai aveam tragere să intru pe blog la mine să scriu când vedeam aceeaşi temă îmbâcsită peste care a trecut recesiunea, darămite alţii. Din când în când, orice blogger trebuie să-şi mai schimbe tema, măcar din an în paşti, că se plictiseşte lumea de aceleaşi culori şi acelaşi design afişat.
Demult vroiam să fac pasul acesta, dar niciodată nu găseam motivaţia necesară să mă apuc de treabă, mai din lipsă de timp, mai din lipsă de chef. Încă nu e 100% finalizată, mai sunt pe ici-colo câteva chestii de pus la punct, de vorbit cu un designer creativ să deseneze un fundal mişto, un header şi să vedem ce preţuri are, căci dacă nu scoţi un ban din buzunar n-ai făcut nimic bun.
Blogul e camera ta virtuală, trebuie să-l întreţi ca pe propriul tău cămin, să ştergi praful, să dai cu aspiratorul, să ştergi geamurile, să uzi florile, să baţi covorul, să speli bibelourile, ca să-ţi primeşti vizitatorii într-un mediu curat şi decent.
Tema asta mi se pare super faină, aerisită, fresh şi pentru următorii trei ani cu asta vom ieşi în lumea 2.0.
E realizată de nişte băieţi creativi de la ThemeZee.com, în caz că vreţi să ştiţi de unde am procurat-o.
Păreri?
Sunt blogger şi sunt mândru de asta
Fac blogging de 3 ani şi-s tare mândru de asta. Am învăţat singur singurel cu ce se mănâncă sportul ăsta, i-am citit pe înţelepţii blogosferei româneşti din umbră, fără să-i deranjez cu întrebări la care găseam răspuns în două secunde pe sfântul google. Am urmărit sfaturile mai vechilor membri de pe forumul bloggerilor, am citit articole despre blogging, SEO/SEM, social media de pe site-urile din afară şi m-am documentat bine despre mediul în care mă joc. Pe la începuturile mele, sfârşitul anului 2007 şi începutul lui 2008, citeam de zor tot ce are legătură cu domeniul acesta şi pot spune că noţiunile de bază le ştiu, chestiile elementare le stăpânesc foarte bine. Am făcut şi greşeli, o grămadă, aş fi ipocrit să zic că nu, dar îmi place să cred că am învăţat din ele. Şi sunt ferm convins că am învăţat pentru că nu mai am gândirea aceea imatură de la început când totul mi se părea roz în jurul meu şi aveam impresia că imediat cum am început să scriu repede or să sară firmele cu banii de reclamă având impresia că oi fi io o mare vedetă.
Am învăţat că banii din blogging nu se fac în câteva luni, ci îţi trebuie câţiva ani în spate şi o notorietate puternică, notorietate pe care nu ţi-o construieşti doar aşa, stând la poveşti pe messenger şi dând trei like-uri pe facebook. Am învăţat să nu te bagi în seamă cu toată lumea prin online pentru că rişti să ajungi un fel de “casper, fantoma prietenoasă” şi nu e bine, vei fi luat drept băgăciosul blogosferei şi ţi se va duce dracului toată credibilitatea care o mai ai. Cei care mă ştiu, au observat la mine că sunt genul de tip mai retras, mai introvertit, dar asta nu înseamnă că sunt un anti-social convins. Eu merg pe ideea, vorbesc atunci când am ceva de spus, tac şi ascult mai mult şi intervin atunci când simt că subiectul discuţiei e pe felia mea, ca să zic aşa.
Dacă mă întreabă cineva cu ce mă ocup, le spun cu zâmbetul pe buze, sunt blogger. Am ajuns să recunosc asta în public fără să-mi fie jenă. De ce mi-ar fi totuşi? Cineva trebuie s-o facă şi pe asta, nu? Adică să stea şi să scrie ca un jurnalist fără diplmă, mai libertin şi mai aproape de cititor. Nu am treabă cu jurnaliştii, îi respect pentru tot ceea ce fac, ei îşi văd de treaba lor, eu de a mea, iar împreună dăm viaţă paginilor web, fiecare în stilul propriu.
Scriu despre ce-mi dictează sufletul, subiectele variază la mine, pot fi socio-politice, personale, întrebări existenţiale, dileme sau simple opinii. Când am vreo nemulţumire, scriu despre ea şi nu mă feresc să-mi spun părerea, chiar dacă uneori într-o versiune mai neortodoxă.
Dacă sunt întrebat de ce fac asta le răspuns senin, pentru că îmi place ceea ce fac. Îmi place să scriu, să mă exprim, să comunic cu lumea, să primesc răspunsuri la ceea ce scriu. Nu ştiu dacă asta voi face şi în viitor, să fiu sincer eu mi-aş dori să continui să fac blogging, pentru că îmi place la nebunie, dar asta rămâne de văzut. Niciodată nu ştii ce îţi rezervă viitorul, nu?
Sunt blogger, şi indiscutabil sunt mândru de asta.
Tu cât ai investit în ultimul an în blogging?
Dacă vrei să faci ceva serios din blogging atunci apucă-te de treabă că ai de lucru. Dacă vrei să rămâi la stadiul, eu scriu pentru mine şi pentru prieteni atunci continuă ce faci pentru că eşti pe drumul cel bun :D.
În blogging ca şi-n viaţă îi de investit serios, nu doar timp şi suflet, astea le investeşte tot omul, ci mai e nevoie şi de nişte bănuţi. Ai de luat un domeniu propriu, un cont de hosting, poate o temă personalizată dacă vrei să-ţi creezi o identitate a blogului după chipul şi asemănarea ta. Nimic nu se face simplu şi uşor, cu atât mai mult câştigul banilor în online. Vrei să faci o treabă serioasă din blogging, investeşti, nu vrei, rămâi să te joci cu puţulica prin nisipul 2.0. Cei care îţi zic că e uşor se pretează la blogging 4 fun, socializare, alea-alea. Aceştia de regulă au un job stabil, câştigă destul de bine din el şi nu au timp şi nici răbdarea necesară să facă din blogging o activitate profesionistă din care să câştige nişte bani serioşi.
Dar ca să nu mă lungesc prea tare, vreau să vă întreb pe voi cât aţi investit în ultimul an în blogging, dar vreau să nu-mi ziceţi sume de bani, ci gadget-uri pentru că îmi dau şi singur seama câţi bani aţi investit când văd ce scule v-aţi luat. Evident, mă refer la cei care vor să facă o treabă serioasă din nebunia asta faină numită blogging.
Smartphone, cameră video, aparat foto serios nu “săpunieră”, probabil un Nikon, aici nu mă pricep, un notebook/netbook bun, cam astea sunt principalele “scule de blogger”. Nu sunt obligatorii, nu te obligă nimeni să-ţi cumperi ultimul răgnet de smartphone sau aparat foto, dar sunt necesare dacă în viitor vrei să ţi se spună problogger.
Notebook-uri am, două încă, smartphone urmează şi acum gândesc o temă personalizată la blog pentru care voi scoate nişte bani din buzunar.
