Tag Archives: blogging
Tehnici de pus în practică pentru un blogging curat
Atunci când am aplicat la toată nebunia asta cu blogurile, în 2007, am făcut-o pentru că am găsit fascinantă această activitate. Mi s-a părut mişto să scrii ce simţi, ce gândeşti, să-ţi spui părerea într-un spaţiu public şi să primeşti feedback pentru asta, iar nimeni să nu-ţi stea în spate în timp ce scrii dându-ţi ordine cum să-ţi faci treaba. Încă mi pare la fel de mişto şi de asta am rămas aici. Ba mai mult, scrisul a început să-mi intre încet-încet în sânge şi nu trec două zile fără să nu furnizez un text pe blogu-mi.
Cred cu tărie că pasiunea e ceea ce defineşte un blog bun şi, cu cât pui mai mult suflet în ceea ce faci, cu atât vei avea mai multe de câştigat de pe urma acestei activităţi pe viitor. Stau cu convingerea că blogging-ul curat e acela făcut cu sufletul şi după un timp se transformă într-un hobby. Din experienţă, nu din poveşti inventate, că n-am descoperit eu roata la căruţă, vreau să vă dau câteva idei de tehnici pentru un blogging mai curat, adică cum îl văd io pe el. Cinci idei de pus in practică pentru un blogging curat.
1. Nu fi prea comercial – Înţeleg că ai crescut mare, nu tu, blogul tău, ai mulţi unici pe care sunt convins că i-ai făcut prin multă muncă, dar încearcă să nu te transformi într-un spaţiu comercial pentru că vei sfârşi prin a scrie iarăşi pentru doi oameni şi încet îţi vei pierde toţi cititorii. Textele în care scrii din suflet, la fel cum o făceai la începuturile tale blogosferice, au devenit o raritate şi nu faci decât ca zilnic să promovezi ceva, nu e ok, cu toată sinceritatea ţi-o spun, nu faci bine ceea ce faci. Mi se pare că ai uitat de unde ai pornit. Adu-ţi aminte pentru ce a început lumea să te urmărească, să-ţi dea follow, să te adauge în reader, să se aboneze la blogul tău, reciteşte-ţi câteva din articolele scrise la început pentru că acolo e esenţa blogging-ul tău, pentru acele articole ţi-ai atras admiraţia oamenilor.
2. Maschează-ţi advertorialele – Când scrii un articol plătit, încearcă să nu atragi prea mult atenţia asupra lui, spunând din start că e reclamă pentru că nu faci decât să cazi în derizoriu, iar lumea să te numească drept cel-care-se-vinde-uşor. Nimănui nu-i place să vadă numai reclamă în faţa ochilor şi de asta cred cu tărie că un advertorial bine scris, din suflet, despre ceva are mult mai multe şanse să-şi atingă obiectivul.
3. Lasă evenimentele, pune-te pe scris – Sunt convins că prezenţa la cât mai multe evenimente în calitate de blogger nu-ţi va aduce prea multe beneficii. Nu zic că nu îţi va aduce deloc, doar că nu e bine să faci din treaba asta o activitate obişnuită.
4. Nu te crede jurnalist – Nu încerca să fi jurnalist, nu scrie ca un jurnalist, că nu eşti şi nici nu vei fi niciodată. Eşti blogger, poartă-te ca atare! Jurnalistul nu va fi blogger niciodată, el va rămâne tot timpul doar un jurnalist cu blog. Un blogger nu va putea să concureze niciodată cu un jurnalist, jurnalistul are surse, are un backround solid în presă, el a studiat enorm de mult până să ajungă să scrie. Bloggerul e mai libertin în limbaj, mai rebel, ca să zic aşa.
5. Share – Încearcă să ai o prezenţă constantă pe toate mediile sociale şi reţelele de socializare, dar nu e de ajuns doar că eşti prezent, ci să şi contribui cu ceva. Gen, împarte link-uri care duc spre articole interesante, imagini funny, glume care-ţi aparţin.
Ar mai fi şi altele, dar mă opresc la cinci, că şi aşa e prea mult de procesat. Oricum, putem să povestim despre lucrurile astea la nesfârşit. Poate că or să vi se pară banale şi veţi zice că s-au mai spus, nu aşa, sub altă formă, dar eu vă zic că eu nu scriu pentru cei care ocupă un loc în blogosferă de câţiva ani. Mă adresez celor care sunt new-entry în acest mediu sau celor care ar vrea să intre şi ei în joc, dar nu găsesc motivaţia necesară să o facă. Be part of the game if you want to win it!
Tentativă de articol scris când eu aveam alt subiect în cap
Îmi place la nebunie să scriu pe blog, din 2007 de când am început să-mi aştern gândurile în spaţiul virtual, fascinaţia n-a dispărut nici măcar pentru o clipă, iar când îmi era căzut blogul din cauza hostingului sau n-aveam timp să public ceva din motive personale, simţeam cum mă mănâncă buricele degetelor dacă nu tastez ceva pe blog. Am scris în draci, despre orice, despre ce mi-a trecut prin cap la momentul respectiv, despre evenimente, despre ştiri, despre ce mi-a prezentat interes, despre chestiile la care mă pricep şi despre care am ce povesti. Când am greşit, voi m-aţi corectat, puţinii cititori care îşi rup în fiecare zi câteva minute din viaţă ca să intre pe aici. Am avut o dilemă, nelămurire, problemă, am rezolvat-o împreună, iar pentru asta ţin să vă mulţumesc.
Cred că fiecare blogger trebuie să se mai dea jos din turnul său de fildeş şi să mulţumească oamenilor pentru că-l citesc. Unu, doi… cinci… o sută, o mie de cititori, nu contează câţi ai, important e să le mulţumeşti oamenilor că te vizitează.
Există însă ceva care mă enervează totuşi la culme şi mă roade pe interior de nu-i adevărat, iar acel ceva este atunci când nu-mi găsesc cuvintele când am un subiect interesant de scris. Am toată ideea articolului în cap, ştiu ce am de scris, dar nu ştiu cum să încep, cum să-i fac introducerea aia care, nu numai să să sune bine, dar să-i dea articolului consistenţă.
Această însemnare este o tentativă de articol, eu de fapt având alt subiect pe care urma să-l scriu, dar din cauza unui blocaj inspirativ am ajuns să scriu rândurile acestea, plus că nu v-am mai mulţumit demult pentru onoarea pe care mi-o faceţi să mă urmăriţi zilnic. Mă înclin.
Bloggerii devin încet dar sigur mult prea comerciali
Am tot observat de ceva timp un fenomen care transformă blogosfera românească într-un talcioc unde fiecare are ceva de vândut/promovat. Link-uri în fiecare postare de pe blog, promovare agresivă pe reţelele sociale, promovare de produse şi servicii. Campanii peste campanii au ajuns să abunde în blogosfera mioritică de ceva timp, stricând practic frumuseţea blogging-ului curat, blogging-ul prin care mulţi au ajuns unde sunt acum. Rar mai găseşti bloggeri care să scrie din pasiune, să scrie frumos şi cursiv despre un eveniment, o întâmplare, să aibă o dilemă despre ceva, să COMUNICE o idee, un gând. Cei mai mulţi au ajuns la acel nivel în care blogul lor contează şi, oarecum, se simt obligaţi să livreze cât mai multe advertoriale şi postări de campanie, iar fiind ocupaţi să livreze advertorialul şi campania la timp, îi mai rămâne oare timp şi de articolele acelea plăcute care l-au consacrat ca blogger, scrise din suflet? Nop.
Ce scriau unii la început de drum şi ce scriu acum? Dacă iei 5 bloguri şi le răsfăieşti arhiva, la primele luni de existenţă în blogosferă, vei găsi articole plăcute, din suflet, care te-ar fi făcut să te transformi într-un cititor fidel. Ce găseşti acum, în 2011? Plin de articole insipide despre promovarea unui nou serviciu, produs, eveniment etc. Multe. Dacă înspre asta se îndreaptă blogosfera noastră cea dragă, mă scuzaţi, eu cobor la prima staţie pentru că nu vreau să iau parte la mascarada asta ieftină. Nu-mi voi transforma blogul într-o cârciumă online unde să vând “de toate” pentru toţi. Iertaţi-mă, eu nu pentru asta m-am înscris aici. Nu zic că eu nu scriu advertoriale şi particip la campanii, dar o fac cu măsură, pentru că cititorii nu asta vor să vadă.
Mă bucur că se învârt bani grei în online-ul românesc, asta înseamnă că începem să contăm, e un plus pentru viitor, dar comercialismul acesta prostesc mă face să-mi fie scârbă să mai răsfoiesc bloguri româneşti, fiindcă nu vezi altceva decât, cum a fost la evenimentul cutare, ce bine m-am distrat la lansarea produsului X, s-a lansat serviciul nuştiucare – link aici.
Încetaţi să mai participaţi la toate concursurile posibile şi imposibile, cu premii în vouchere şi alte minuni. Deveniţi curve de lux pe internet şi vi se duce vestea că vă vindeţi ieftin. Vă transformaţi blogul într-un centru comercial unde toată lumea ştie că dacă vă aruncă un pumn de caramele veţi scrie numai de bine de el şi de mica lui afacere. Mi se pare jenant, sincer. Şi nu dă bine deloc la imaginea voastră. Blogul este un potenţial imens pentru promovarea oricărui tip de afacere, nu abuzaţi de ea!
Nu sunt ipocrit să zic să nu participaţi deloc la niciun concurs, dar faceţi-o cu măsură şi decent. Cred că un singur concurs pe lună ar fi destul de ok, din punctul meu de vedere. Şi nu atrageţi foarte mult atenţia asupra participării voastre la concurs, scrieţi frumos, din suflet, postarea cu care participaţi pentru că asta vrea să vadă omul care dă banul, indiferent că scrieţi despre lansarea unui nou GPS sau despre un nou sortiment de pizza la restaurantul Y.
Fiţi bloggeri, nu cârpe de şters praful prin online!
Rezoluţia mea pentru 2012 în online
Pentru cei care nu aveţi, dar vă gândiţi serios să vă faceţi în viitorul apropiat, trebuie să ştiţi că blogul este un excelent deschizător de uşi, o unealtă de marketing şi comunicare cu ajutorul căruia vă puteţi vinde pe voi. Cu cât scrieţi mai mult şi, bineînţeles, mai bine, fără să uitaţi să o faceţi din pasiune, şi cu cât sunteţi mai consecvent şi aveţi idei bune, cu atât beneficiile vor fi tot mai multe.
Ce înţeleg eu prin beneficii bune, şi aici vă povestesc din experienţa mea de aproape 4 anişori de blogging. Cu ajutorul blogului ajungi să cunoşti oameni, oameni foarte faini, să-ţi faci relaţii importante pe care, eventual, să te şi bazezi în viitor când ai nevoie. Articolele tale, dacă sunt bune şi citibile, să aibă parte de expunere în alte medii (print, televiziune, radio). Mai primeşti un bilet gratuit la ceva eveniment sportiv sau cultural, o invitaţie la vreo conferinţă, un gadget în teste, plus o campanie plătită din partea vreunei agenţi, o propunere de advertorial din partea firmei X, lucruri din astea. Ce trebuie să ştii este că nimeni nu-ţi dă nimic fără să primească ceva în schimb, în cazul de faţă, un articol despre produsul X, firma Y, lansarea Z etc. Aţi înţeles ideea, sper. Pe scurt, dacă tu eşti invitat la un eveniment, cel care te invită o face cu un scop, ca tu să scrii despre el, ca firmă, şi despre evenimentul lui.
Rezoluţia mea 2.0 pentru 2012 este să continui şi mai mult dezvoltarea blogului, şi voi face mai multe decât am făcut până acum în acest sens, dar toate astea la timpul lor, nu dau detalii acum, cert este că 2012 vreau să fie decisiv pentru evasile.com, să fie vârf de aisberg al evoluţiei lui, ca să zic aşa.
Şi pentru că tot am observat că unii dintre voi vă întrebaţi, la ce-mi trebuie mie blog, ce să scriu pe el, că n-am talent la scris, nu ştiu cum să caut subiecte etc., gândiţi-vă că toţi care au ajuns acum mari vectori de opinie datorită blogului au trecut prin faza asta când se aflau la început şi habar nu aveau cu ce se mănâncă minunea asta. Şi ei şi-au pus întrebările astea, şi ei au avut momente când se întrebau, ce caut eu în mediul ăsta, sunt sigur de asta, şi ei au avut zile în care au fost în pană de inspiraţie şi chiar nu aveau ce scrie. E ceva normal să se întâmple.
Îmi aduc aminte de ce articole scriam eu la început pe primul meu blog, unul pe wordpress.com, care acum nu fac decât să mă distreze când le citesc. Bine, am şters blogul respectiv, nu are sens să căutaţi că nu mai găsiţi nimic, dar am păstrat articolele, care nu vor mai vedea lumina zilei, le-am păstrat doar aşa, ca să nu uit de unde am pornit. Ideea e că toţi am trecut prin asta, iar cu multă muncă unii am ajuns unde suntem acum. Odată ce începi să scrii câteva articole vei vedea că te prinde şi cu timpul vei începe să descoperi subiecte de blog oriunde mergi.
Bloggerul este într-o continuă evoluţie şi prin ceea ce scrie se redescoperă pe sine, iar blogurile încep să conteze din ce în ce mai mult.
