De când a apărut migraţia asta de branduri în blogosferă s-a stricat totul, iar cei care fac blogging curat, din pasiune, sunt tot mai puţini. Unii ar zice că e un lucru bun că tot mai multe companii aleg să investească în online, mai mulţi bani pentru noi. De acord şi nu prea. Aş fi ipocrit să spun că nu îmi plac banii şi nu savurez momentul când încasez nişte zeci/sute de euro încasaţi în urma unor advertoriale. Şi eu scriu articole publicitare, nu neg asta, dar îmi place să cred că am rămas echilibrat în ceea ce priveşte publicitatea pe acest blog. Adică nu am exagerat niciodată cu promovarea şi reclama. Un blogger ajuns pe culmile succesului nu trebuie să uite pentru ce articole, subiecte abordate, stil de scris a ajuns să fie citit. Nu trebuie să uităm de unde am pornit!

Într-o vreme, prin 2008-2009 îi citeam cu plăcere pe zoso, chinezu, visurat, arhi, încă o mai fac, dar s-a pierdut partea cu plăcerea. Intru, citesc, dar nu mai am satisfacţia aceea pe care o aveam la început. Apropo, aţi observat că toţi bloggerii scriau frumos, cursiv, aveau subiecte interesante la începuturile lor blogosferice. Până a intervenit banul şi au început să fie aroganţi, plini de sine, îngâmfaţi şi cu nasul pe sus. E o constatare personală. Am motivele mele pentru care nu mă mai atrag blogurile celor mai sus menţionaţi.

Nu îmi place goana asta după branduri în blogosferă şi mesajele de genul “haideţi să investiţi în online că aici e miezul”. Mi se pare că blogosfera s-a transformat într-un imens centru comercial, unde panourile publicitare au ajuns să fie blogurile. Nu toţi bloggerii fac asta bineînţeles, mai sunt şi oameni echilibraţi care nu acceptă să se vândă tuturor şi să-şi facă din blog un fel de Mecca a brandurilor. Nu e normal ce se întâmplă! Ajungem să ne batem joc de blogging, ne batem joc de blogosferă.

Mi-e dor de blogmeet-urile vechi, de prin 2008, am prins şi eu câteva aici în Cluj, puţine e altfel. Acelea în care ne strângeam o mână de oameni din online în jurul unei mese într-un pub şi discutam de bloguri, de trafic, de adsense (da, se discuta de adsense pe atunci :P) şi de alte lucruri faine din online-ul ăsta, loveam 2-3 beri, făceam schimb de link-uri, iar la final făceam socoteala care cât a consumat, ne promiteam că mai facem o întâlnire din asta, puneam banii pe masă, ne salutam respectuos şi ne vedeam de drum. Aia era, nu tu sponsorizări, nu tu dat pe twitter din 5 în 5 minute, nu tu htag-uri. Simplu, doar noi faţă în faţă la un pahar de vorbă. Acum dacă mergi la o întâlnire cu bloggeri eşti considerat pişcotar  şi vândut, iar blogmeet-urile s-au transformat în adevărate sindrofii sponsorizate de o companie sau alta. Nici măcar nu se mai numesc blogmeet-uri, se numesc evenimente, campanii. Nimeni nu mai organizează un blogmeet fără să apeleze şi la un sponsor, că, vezi Doamne, dă bine la imagine dacă reuşeşti să convingi pe firma lui peşte prăjit să pună un fursec pe masă. Dă bine pe dracu!

Despre cohorta de băieţi simpatici şi cârcotaşi care se cred hateri altădată, că e mult de povestit şi despre ei. O să detaliez de ce cred eu că toată treaba asta cu haterii e bulă care se va sparge în curând. Şi ştiţi că eu le zic pe bune, sincer, tranşant, fără să mă feresc să scriu ce simt şi ce cred.

1. Salut. În primul rând să facem o scurtă prezentare. Tu mă cunoşti pe mine, dar eu nu te cunosc pe tine. Fă-mi un scurt rezumat de două-trei rânduri despre tine: cine şi de unde eşti, câţi ani ai, cu ce te ocupi în afara blogului?

Saltut. Tehnic şi eu te cunosc la fel de puţin, că în afară de blog nu ştiu ce faci. Sunt Gabriel din Lugoj, am 19 ani cu bucurie şi mă ocup cu trăitul în afara blogului. Mănânc, beau, stau, mă plimb şi în timpul care a mai rămas, puţin de altfel, scriu la un ziar, fac două facultăţi şi mă uit la Gâdea în fiecare seară, în loc de rugăciunea de noapte bună.

2. De când ai blog şi ce te-a atras în această minunată lume a blogging-ului? Ce te ţine aici, ca să zic aşa, în blogosferă?

Nu e prea minunată. De fapt, cu cât o descopăr mai mult, cu atât e mai greţoasă. Toţi cretinii se cred mari bloggeri când în realitatea au articole de 3 rânduri despre nimic. Aici mă ţin prietenii şi oamenii care mă citesc, dar să vedem, că poate nu mă mai ţin nici ei. E plătit interviul ăsta? Că am de plătit hostingul…

3. Ce planuri ai de viitor ai strict dpdv al blogging-ului?

Vreau să scriu cât mai bine, să fac şi câteva videoclipuri bune (vloguri) şi să arăt cât mai multor bloggeri de top că sunt de fapt coaieless.

4. Văd că te reprezinţi în online printr-un dinozaur, iar asta a fost şi motivul principal pentru care am hotărât să îţi iau acest interviu, pentru că mi se pare interesantă identitatea blogului tău. De ce dinozarul şi nu altceva, te reprezintă? Ce te-a făcut să alegi un asemenea brand, ca să zic aşa?

N-am pierdut nici un pariu, dacă asta e ideea. În liceu am purtat multă vreme porecla asta, Iosazaur, pentru că sunt mai solid aşa. Mi-a plăcut, că altfel îi călcam pe colegi cu laba, sau copita, sau ce au dinozaurii, şi am pus-o la blog.

5. Despre ce îţi place să scrii mai mult şi care sunt subiectele care predomină la tine pe blog?

Mai nou m-am apucat să fac videoclipuri cu trucuri, ca reacţie a dezamăgirii mele faţă de ce a făcut Cristian Gog în finala de la RAT, dar în general scriu despre orice: lucruri interesante, prostioare, din trafic, drumeţii, recenzii, tot ce vrei. Dacă ai bani, îmi pun şi cercei şi pene.

6. Văd că încerci să te joci pe twitter promovând „Stânca din Coşteiu”. Permite-mi să te întreb, de ce şi ce vrei să realizezi cu asta? Mie unul mi se pare o joacă ceea ce faci tu, dar poate ai şi alte implicaţii mai serioase sau planuri cu ea, cu stânca, zic :D.

Nimic nu e o joacă. Ideea a fost să promovez o chestie care practic nu are nici o valoare, un pietroi în cazul ăsta. Se pare că nu prea am timp să o fac, dar cu proxima ocazie îi fac o campanie cum scrie la carte şi vom vedea ce succes va avea.

7. În ce direcţie crezi că se îndreaptă blogosfera românească, în sus sau în jos? De ce?

Se duce dracului. De-aia.

8. Îţi adresez o întrebare tipică de la interviurile de angajare: Unde te vezi peste 5 ani, vorbind strict de viaţa de blogger?

Într-o oglindă.

9. După tine, care crezi că ajută mai mult la dezvoltarea blogului, twitter sau facebook?

La mine vin mai mulţi de pe Facebook, deci Facebook.

10. 5 bloggeri pe care îi citeşti cu plăcere şi 5 bloggeri care îţi sunt antipatici.

Cu plăcere: Andreea Iulia Toma, Graţian Lascu, Pitici Gratis, Tiulian şi Wanderingearl

Antipatici: Chinezu & co., adică mizeria numită Blogal Initiative.

Eu îţi mulţumesc pentru sinceritate şi îţi doresc success în tot ceea ce faci.

1. Bogdan Dăscălescu
2. Ioan Ivaşcu
3. Andrei Aroneţ
4. Dan Olteanu
5 Tibi Fărcaş
6. Umograf
7. Ora 25
8. Iv cel naiv
9. Ochiul care râde
10. Andra Gavril

Vezi blogurile pe care le-am recomandat în ianuarie şi februarie.

1. Vezi-ţi de treaba şi nu te băga în scandaluri – asta le-o zic tuturor care pornesc la drum în blogosferă. Cu scandalul nu rezolvi nimic, din scandaluri şi rahat doar Diaconescu şi Capatos fac bani, restul doar încearcă şi sfârşesc lamentabil. Nu pica în derizoriu. Scrie în continuare şi lumea te va aprecia şi mai mult în timp.

2. Nu copia de la alţii – e cea mai josnică acţiune la care poţi recurge. Mai bine îţi foloseşti timpul şi energia încercând să scrii un text cu capul tău, decât să ţi-l însuşeşti pe al altuia. Dacă nu ai inspiraţie într-o zi, două, o săptămână, decât să furi un text sau o idee de la alţii, mai bine nu scrii nimic.

3. Creativitate, creativitate, creativitate – încearcă să fii creativ, vino cu ceva nou, scrie texte amuzante care să-l destindă pe cititor sau texte care să-i dea de gândit celui care te citeşte. Tu nu eşti formator de opinie ca să vânezi ştiri, poartă-te ca un blogger, nu ca un gazetar.

4. Marketing-ul e tata lor – investeşte în brandul tău personal, fă marketing pe blogul tău. Nu ştii cu ce să începi, experimentează-le pe toate: facebook ads, adwords, bannere plătite, poate şi advertoriale. Încearcă puţin din fiecare şi vezi care dă rezultate mai bune.

5. Nu fi agresiv – cu promovarea, fireşte. Nu încerca să driblezi regulile făcând un spam mizerabil pe reţelele sociale. Nu-ţi arunca douajde link-uri într-o zi că vei sfârşi prin a nu mai avea cui să te promovezi.

Ştiu că probabil unii dintre voi, care sunteţi mai vechi în branşa asta, aţi mai auzit lucrurile astea, iar alţii le luaţi drept bullshit-uri, dar trebuie să vă gândiţi că poate unii vor găsi sfaturile astea utile.

PS: încă o postare scrisă de pe telefon. Bun aşa.

În online, pe nişa asta de nunţi, nu există concurenţă, sau dacă există, atunci e nesemnificativă, aşa că, în concluzie, nu pot decât să-l felicit pe Robi pentru că s-a băgat în atât de frumoasa lume a blogurilor de nişă şi să-i urez multă baftă. Nu-i va fi uşor, să scrii un blog de nişă necesită documentare multă, găsire subiecte, dar cu perseverenţă şi seriozitate va avea numai de câştigat.

Aşa că, nu o mai lungesc, nu vă sfiiţi să urmăriţi Nuntă colorată pe unde o puteţi urmări, facebook, twitter şi blog.