1. Pavel Arcana
2. Graţian Lascu
3. Emil Moldovan
4. Blog Event
5. Nebunia.com
6. Libertatea mea
7. Sunshine Blog
8. Vlad Bogos
9. Alexandra Bohan
10.NightON

Pentru cei care aţi deschis blogul mai târziu şi nu ştiţi care-i faza asta cu “bune de citit”, este o idee la care i-am dat drumul la începutul acestui an şi presupune selectarea a zece bloguri pe care le găsesc eu, evident, bune de citit şi plăcute. Aici vor intra blogurile a căror autori scriu frumos despre subiecte interesante, adică n-au ce căuta blogurile tip “centre comerciale” care nu fac decât să promoveze zilnic altceva şi altceva, ba un serviciu anume, ba nu-ştiu-ce produs etc. În fine, astfel de bloguri n-au ce căuta la mine în blogroll, case closed. Nu vă zic acum la fiecare în parte ce m-a convins să-i bag în blogroll, dar vă zic că scriitura lor a avut un rol decisiv, şi asta cred că e singurul factor care defineşte un blog de calitate. Blogurile astea au exact ce ar trebui să aibă orice blog demn de pus în blogroll: articole interesante, păreri personale, opinii, idei şi gânduri, totul asezonat cu un dram de pasiune.

Când îmi cade curentul la doişpe noaptea fără nicio explicaţie în prealabil sau am ceva treabă pe la Electrica, mă gândesc la Daniel. Când ajung să ascult (din greşeală, ce-i drept) Radio Cluj sau trec pe lângă Casa Radio când mă duc La Mureşan după crenwuşti şi salam bun, mă gândesc la Hurducash. Când mă aflu în bucătărie încercând să gătesc ceva bun, fie şi cartofi prăjiţi sau paste, mă gândesc la Adi. Când ajung în Zorilor şi trec pe lângă Sigma în drum spre facultate, mă gândesc la Crivăţ şi crâşma lui. Când mă aflu pe sintetic la un fotbal, ocupându-mi locul de fundaş central care m-a consacrat de-a lungul timpului sau când vorbim de jurnalism sportiv, mă gândesc la Emil. Când vine vorba de muzică, mă gândesc la Mirona sau Labo. Când am planuri pentru un nou logo sau cu ceva pe bază de design, mă gândesc la Zăineasca. Când beau o nefiltrată sunt cu gândul la Răzvan. Când văd un câine beagle pe stradă sau aud ceva de voluntariat, mă gândesc la Ursa. Când aud de chestii economice, mă gândesc la Ciulea. Când aud de norvegiană, mă gândesc la Nicoleta. Când zici presă în Cluj, zici colosul Tibi Fărcaş. Când sunt într-o vizită de curtoazie la cimitir, mă gândesc la Groparu. Când am treabă pe la primărie, mă gândesc la Marius. Când visez cum va arăta noua mea căsuţă, mă gândesc la domn’ inginer Mone. Când mă duc dimineaţa la Recuperare, la balneo, pentru tratament şi în general când am drum pe la doctor, mă gândesc la Cucu. Orice pe bază de sport, eveniment sportiv, este sinonim cu Dan Olteanu. Când discutăm de moarte şi rock din ăla greu, inevitabil mă gândesc la omul care aduce moartea, Coste. Când aud de mentalism, citit gânduri, magie, iluzionism şi alte asemenea şmecherii, mintea-mi fuge la Gog. Aud de marketing, mă gândesc la Robi şi Lorand. Când aud de web development, mă gândesc la Tudor. Când aud de cosmetice, beauty şi treburi din astea femeieşti, mă gândesc la Sigina. Când vreau să ies în oraş şi nu ştiu prin ce cluburi să atentez, mă gândesc la Gabi şi site-ul lui care mă scoate din casă. Când trec pe lângă Muzeul Farmaciei, mă gândesc la Andrei. Când văd un barman sau când am drum prin Le General, mă gândesc la Vio. Şi aşa mai departe…

Care zicea că online-ul clujean nu e ca o mare familie, nu ştie ce vorbeşte…

Am tot observat de ceva timp un fenomen care transformă blogosfera românească într-un talcioc unde fiecare are ceva de vândut/promovat. Link-uri în fiecare postare de pe blog, promovare agresivă pe reţelele sociale, promovare de produse şi servicii. Campanii peste campanii au ajuns să abunde în blogosfera mioritică de ceva timp, stricând practic frumuseţea blogging-ului curat, blogging-ul prin care mulţi au ajuns unde sunt acum. Rar mai găseşti bloggeri care să scrie din pasiune, să scrie frumos şi cursiv despre un eveniment, o întâmplare, să aibă o dilemă despre ceva, să COMUNICE o idee, un gând. Cei mai mulţi au ajuns la acel nivel în care blogul lor contează şi, oarecum, se simt obligaţi să livreze cât mai multe advertoriale şi postări de campanie, iar fiind ocupaţi să livreze advertorialul şi campania la timp, îi mai rămâne oare timp şi de articolele acelea plăcute care l-au consacrat ca blogger, scrise din suflet? Nop.

Ce scriau unii la început de drum şi ce scriu acum? Dacă iei 5 bloguri şi le răsfăieşti arhiva, la primele luni de existenţă în blogosferă, vei găsi articole plăcute, din suflet, care te-ar fi făcut să te transformi într-un cititor fidel. Ce găseşti acum, în 2011? Plin de articole insipide despre promovarea unui nou serviciu, produs, eveniment etc. Multe. Dacă înspre asta se îndreaptă blogosfera noastră cea dragă, mă scuzaţi, eu cobor la prima staţie pentru că nu vreau să iau parte la mascarada asta ieftină. Nu-mi voi transforma blogul într-o cârciumă online unde să vând “de toate” pentru toţi. Iertaţi-mă, eu nu pentru asta m-am înscris aici. Nu zic că eu nu scriu advertoriale şi particip la campanii, dar o fac cu măsură, pentru că cititorii nu asta vor să vadă.

Mă bucur că se învârt bani grei în online-ul românesc, asta înseamnă că începem să contăm, e un plus pentru viitor, dar comercialismul acesta prostesc mă face să-mi fie scârbă să mai răsfoiesc bloguri româneşti, fiindcă nu vezi altceva decât, cum a fost la evenimentul cutare, ce bine m-am distrat la lansarea produsului X, s-a lansat serviciul nuştiucare – link aici.

Încetaţi să mai participaţi la toate concursurile posibile şi imposibile, cu premii în vouchere şi alte minuni. Deveniţi curve de lux pe internet şi vi se duce vestea că vă vindeţi ieftin. Vă transformaţi blogul într-un centru comercial unde toată lumea ştie că dacă vă aruncă un pumn de caramele veţi scrie numai de bine de el şi de mica lui afacere. Mi se pare jenant, sincer. Şi nu dă bine deloc la imaginea voastră. Blogul este un potenţial imens pentru promovarea oricărui tip de afacere, nu abuzaţi de ea!

Nu sunt ipocrit să zic să nu participaţi deloc la niciun concurs, dar faceţi-o cu măsură şi decent. Cred că un singur concurs pe lună ar fi destul de ok, din punctul meu de vedere. Şi nu atrageţi foarte mult atenţia asupra participării voastre la concurs, scrieţi frumos, din suflet, postarea cu care participaţi pentru că asta vrea să vadă omul care dă banul, indiferent că scrieţi despre lansarea unui nou GPS sau despre un nou sortiment de pizza la restaurantul Y.

Fiţi bloggeri, nu cârpe de şters praful prin online!

foto

De fiecare dată când onorez câte un eveniment nocturn la care singura condiţie este distracţia, mi-e extrem de greu să scriu despre el atunci când m-am simţit excelent. Trebuie să recunosc, fără să exagerez, chiar a fost printre puţinele party-uri uber-faine pe care le-am luat cu asalt. Şi n-au fost puţine deloc, să ştiţi. Atmosferă degajată, plăcută, #oamenifaini.

Bine, nu mai punem la socoteală că pe la 3 dimineaţă când am plecat de la party, am închis într-un fel crâşma, ne-am orientat puţin spre Janis Club, unde am zăbovit vreme de un ceas şi două beri alături de domn’ profesor Tiţa şi tânăra speranţă într-ale fotografiei şi karaoke-ului, Teo Neagu. Că mie unul îmi era jenă să ajung la 3 dimineaţa acasă, era prea tânără vremea la ora aia… :))

Urmări după petrecere: durere de gât la ce vocalize am făcut, da’ nu-i bai, trece repede.

PS: care m-aţi văzut dansând pentru prima dată sper că nu v-am făcut o impresie greşită şi nu v-am dezamăgit. Io recunosc că nu ştiu dansa, încerc să simt ritmul cât de cât, nu ştiu dacă-mi iese tot timpul, dar când aud muzică şi am cu cine să mă zbănţui chiar nu pot sta pe scaun. Cred că m-am născut cu sufletul petrecerii în mine :))

PS2: La karaoke nu m-am băgat că nu mă simt în stare. Au făcut-o alţii. Mihai Labo le-a dat clasă şi a luat locul 1. Palatkas l-a făcut invidios pe Dan Spătaru, iar Nico “Profa de Norvegiana”, Mironeasca, Alex Ursa, Emil care cântă şi Bizzonu Lucaci au arătat că au şi ei stofă de cântăreţi :))

Mulţumim Respect Media şi gazdelor evenimentului, Dan Olteanu şi Tibi Fărcaş, care s-au descurcat admirabil cu organizarea.

Nişte poze aici şi aici.

Doamne ajută să ne mai vedem pe la astfel de ieşiri.

Ce înţeleg eu prin beneficii bune, şi aici vă povestesc din experienţa mea de aproape 4 anişori de blogging. Cu ajutorul blogului ajungi să cunoşti oameni, oameni foarte faini, să-ţi faci relaţii importante pe care, eventual, să te şi bazezi în viitor când ai nevoie. Articolele tale, dacă sunt bune şi citibile, să aibă parte de expunere în alte medii (print, televiziune, radio). Mai primeşti un bilet gratuit la ceva eveniment sportiv sau cultural, o invitaţie la vreo conferinţă, un gadget în teste, plus o campanie plătită din partea vreunei agenţi, o propunere de advertorial din partea firmei X, lucruri din astea. Ce trebuie să ştii este că nimeni nu-ţi dă nimic fără să primească ceva în schimb, în cazul de faţă, un articol despre produsul X, firma Y, lansarea Z etc. Aţi înţeles ideea, sper. Pe scurt, dacă tu eşti invitat la un eveniment, cel care te invită o face cu un scop, ca tu să scrii despre el, ca firmă, şi despre evenimentul lui.

Rezoluţia mea 2.0 pentru 2012 este să continui şi mai mult dezvoltarea blogului, şi voi face mai multe decât am făcut până acum în acest sens, dar toate astea la timpul lor, nu dau detalii acum, cert este că 2012 vreau să fie decisiv pentru evasile.com, să fie vârf de aisberg al evoluţiei lui, ca să zic aşa.

Şi pentru că tot am observat că unii dintre voi vă întrebaţi, la ce-mi trebuie mie blog, ce să scriu pe el, că n-am talent la scris, nu ştiu cum să caut subiecte etc., gândiţi-vă că toţi care au ajuns acum mari vectori de opinie datorită blogului au trecut prin faza asta când se aflau la început şi habar nu aveau cu ce se mănâncă minunea asta. Şi ei şi-au pus întrebările astea, şi ei au avut momente când se întrebau, ce caut eu în mediul ăsta, sunt sigur de asta, şi ei au avut zile în care au fost în pană de inspiraţie şi chiar nu aveau ce scrie. E ceva normal să se întâmple.

Îmi aduc aminte de ce articole scriam eu la început pe primul meu blog, unul pe wordpress.com, care acum nu fac decât să mă distreze când le citesc. Bine, am şters blogul respectiv, nu are sens să căutaţi că nu mai găsiţi nimic, dar am păstrat articolele, care nu vor mai vedea lumina zilei, le-am păstrat doar aşa, ca să nu uit de unde am pornit. Ideea e că toţi am trecut prin asta, iar cu multă muncă unii am ajuns unde suntem acum. Odată ce începi să scrii câteva articole vei vedea că te prinde şi cu timpul vei începe să descoperi subiecte de blog oriunde mergi.

Bloggerul este într-o continuă evoluţie şi prin ceea ce scrie se redescoperă pe sine, iar blogurile încep să conteze din ce în ce mai mult.