Tag Archives: blog
Un blogger trebuie să ţină garda sus
După doi ani de zile am îndrăznit să deschid Google Reader. Nu o mai făcusem de 2 ani şi vă spun sincer că m-a lovit mortal nostalgia vremurilor străvechi din online, iar asta m-a făcut să realizez că mi-a dispărut fascinaţia aceea plăcută de la început, când cum descopeream un blog bun îl adăugam automat în reader ca să mă delectez şi mâine cu el. Din 2007 şi până în 2011 am strâns 400 şi ceva de bloguri acolo, poate mai mult, n-am stat să le număr, dar erau peste 300 cu siguranţă, mare parte dintre ele adăugate în perioada 2007-2008, adică în perioada mea de început în blogging.
Nici cu comentatul pe bloguri nu stau mai bine, am renunţat treptat la obiceiul acesta şi tare rău îmi pare că am făcut-o. Când te ocupi de dezvoltarea altor proiecte în online pur şi simplu nu-ţi mai rămâne deloc timp pentru citit şi comentat pe alte bloguri, de asta îi invidiez pe bloggerii care îşi văd strict de blogul personal şi atât.
Reîncep din nou să folosesc reader-ul, aşa că, am făcut curăţenie generală, am şters multe rss-uri pe care nu s-a mai scris de câteva luni bune, un an chiar, şi am adăugat altele noi pe care le urmăream din browser şi blogroll. Nu promit că voi reîncepe să comentez din nou, dar voi încerca.
Ce mi-a atras atenţia este că mulţi oameni au renunţat la blog din diverse motive, unii erau dintre cei care scriau fain (dono e unul dintre ei) lucru ce m-a făcut să realizez că un blogger trebuie să ţină garda sus dacă vrea să ajungă departe. Ce înteleg eu prin garda sus? Nu vă gândiţi la bătaie, că trebuie să stea în gardă când iese pe stradă ca să se poate feri de hateri şi trolli? A ţine garda sus ca blogger înseamnă, în opinia mea, a scrie zilnic sau măcar o dată la două-trei zile, dar să nu laşi distanţe mari între postări (de ordinul lunilor, zic) pentru că lumea va uita foarte repede de tine şi vei ajunge la colţul istoriei 2.0, alături de alţii care erau cândva bloggeri de top.
De asta zoso se menţine acolo sus de atâta amar de ani şi nimeni nu reuşeşte să-l clintească din loc. De asta Arhi are una din cele mai puternice comunităţi în jurului unui blog personal/generalist, pentru că amândoi ţin garda sus. La fel pot spune şi despre alţii care au crescut în online.
Aş fi vrut să mai dau şi alte nume de bloggeri care au ieşit de pe autostrada blogosferei, dar am zis că nu are rost, dacă ei au luat decizia de a renunţa nu are rost să fac eu acte caritabile şi să-i readuc în centrul atenţiei.
Serios, chiar n-am ce să scriu pe blog…
Cu startul celei de-a 10-a ediţii TIFF 2011 şi sesiunea de vară mi s-a aglomerat puţin programul. Când nu voi fi în sala de cinema, voi fi acasă, cu PDF-urile şi slide-urile deschise, studiind cu spor, aşa că de blog nu prea o să mai am timp. Ca dovadă că pentru astăzi nu am avut nicio idee de subiect bun dezbătut şi cred că nici pentru zilele următoare nu voi avea, asta dacă nu vreţi să încep să vă zic de inteligenţă artificială şi arbori decizionali cu care numai v-aş plictisi de moarte. Aşa că m-am hotărât să apelez la bunăvoinţa ce vă caracterizează şi să mă ajutaţi cu un titlu de subiect, sau dacă vreţi puteţi foarte bine să scrieţi voi un guest-post pe o temă aleasă de voi, dacă nu vreţi să vă stric subiectul cu părerile mele. Scrieţi, îmi trimiteţi pe mail (vasile.manu pe gmail) şi eu public aici, cu link către spaţiul vostru personal 2.0.
Şi ca să facem joaca şi mai faină, voi premia cel mai fain guest post, (reţineţi, doar guest-post!) încă nu ştiu cu ce, dar mă gândesc eu la ceva bun şi util, că mie aşa îmi place să dau premii şi cadouri, bune şi utile. Nu-i concurs de like-uri, nici nu vreau să primesc trackback-uri ca să-mi crească page rank-ul, deşi dacă stau bine să mă gândesc, câştigătorul l-aş putea desemna pe cel/cea care strânge cele mai multe comentarii, comentarii pertinente evident, nu monosilabice. Aşa voi face… (scuzaţi-mă că sunt mai indecis, dar concursul ăsta e ad-hoc, adică eu în timp ce scriu postul ăsta stabilesc toate detaliile)
În concluzie, ajutaţi-mă într-un moment critic şi gestul vostru nu va rămâne netaxat :D Să nu credeţi că vorbesc aiurea, chiar voi da un premiu, simbolic, nu o maşină şi nici un apartament în Floreşti, dar niciun breloc sau pix, pentru cel mai fain guest-post scris.
Să vedem ce iese!
Bloggerul, derbedeul neînţeles din online
Fiinţa aceasta 2.0 căruia noi îi spune blogger e perceput de cei care nu au nicio tangenţă cu spaţiul bloggeristic-onlineo-pontic ca un mic derbedeu al internetului. Pe blogger nu-l doare capul că trebuie să-şi dea textele la verificat înainte să le publice, unui blogger nu-i comandă nimeni pe tăpşanul personal ce să scrie, cum să scrie şi despre ce să scrie, el nu trebuie să respecte niciun cod al jurnalistului, nu trebuie să aibă grijă cum îşi alege cuvintele pentru că s-ar putea să supere pe cineva. Nu, el e un mic Julian Assange al online-ului, scrie despre tot ce i se pare dubios, publică materiale în exclusivitate fără să-i pese de repercusiuni, iar ce scrie nu se reflectă în fluturaşul de salariu.
Bloggerul e independent nu controlat de vreun trust de presă, de asta cei mai mulţi dintre politicieni nu se asociază în campanii cu bloggeri pentru că bine nu i-ar face. Ca politician, mai uşor controlezi presa decât blogosfera, părerea mea.
Uneori, acesta e luat drept un tip fără viaţă, genul de tocilar cu coşuri, care se închide în propriul cub virtual şi cu greu îl mai scoţi de acolo. Pentru unii un blogger scrie numai prostii şi articole lipsite de sens şi nimeni nu înţelege de ce i-ar da cineva bani pentru ce scrie pe blog. Aşa sunt ei, îţi trebuie multă răbdare şi nervi de oţel ca să-i explici unui gică contra din ăsta că un blogger nu e nici pe departe aşa cum îl percepe el.
Schimbat scutec la blog: check!
Am schimbat şi io pampers-ul la blog că deja începea să pută. A trecut un an, 6 luni, două săptămâni, două zile, trei ore, zece minute, 85 de secunde, 4354 de sutimi de când n-am mai schimbat tema, aşa că, mă-nţelegeţi şi pe mine de ce am făcut-o. Nici io nu mai aveam tragere să intru pe blog la mine să scriu când vedeam aceeaşi temă îmbâcsită peste care a trecut recesiunea, darămite alţii. Din când în când, orice blogger trebuie să-şi mai schimbe tema, măcar din an în paşti, că se plictiseşte lumea de aceleaşi culori şi acelaşi design afişat.
Demult vroiam să fac pasul acesta, dar niciodată nu găseam motivaţia necesară să mă apuc de treabă, mai din lipsă de timp, mai din lipsă de chef. Încă nu e 100% finalizată, mai sunt pe ici-colo câteva chestii de pus la punct, de vorbit cu un designer creativ să deseneze un fundal mişto, un header şi să vedem ce preţuri are, căci dacă nu scoţi un ban din buzunar n-ai făcut nimic bun.
Blogul e camera ta virtuală, trebuie să-l întreţi ca pe propriul tău cămin, să ştergi praful, să dai cu aspiratorul, să ştergi geamurile, să uzi florile, să baţi covorul, să speli bibelourile, ca să-ţi primeşti vizitatorii într-un mediu curat şi decent.
Tema asta mi se pare super faină, aerisită, fresh şi pentru următorii trei ani cu asta vom ieşi în lumea 2.0.
E realizată de nişte băieţi creativi de la ThemeZee.com, în caz că vreţi să ştiţi de unde am procurat-o.
Păreri?
Sunt blogger şi sunt mândru de asta
Fac blogging de 3 ani şi-s tare mândru de asta. Am învăţat singur singurel cu ce se mănâncă sportul ăsta, i-am citit pe înţelepţii blogosferei româneşti din umbră, fără să-i deranjez cu întrebări la care găseam răspuns în două secunde pe sfântul google. Am urmărit sfaturile mai vechilor membri de pe forumul bloggerilor, am citit articole despre blogging, SEO/SEM, social media de pe site-urile din afară şi m-am documentat bine despre mediul în care mă joc. Pe la începuturile mele, sfârşitul anului 2007 şi începutul lui 2008, citeam de zor tot ce are legătură cu domeniul acesta şi pot spune că noţiunile de bază le ştiu, chestiile elementare le stăpânesc foarte bine. Am făcut şi greşeli, o grămadă, aş fi ipocrit să zic că nu, dar îmi place să cred că am învăţat din ele. Şi sunt ferm convins că am învăţat pentru că nu mai am gândirea aceea imatură de la început când totul mi se părea roz în jurul meu şi aveam impresia că imediat cum am început să scriu repede or să sară firmele cu banii de reclamă având impresia că oi fi io o mare vedetă.
Am învăţat că banii din blogging nu se fac în câteva luni, ci îţi trebuie câţiva ani în spate şi o notorietate puternică, notorietate pe care nu ţi-o construieşti doar aşa, stând la poveşti pe messenger şi dând trei like-uri pe facebook. Am învăţat să nu te bagi în seamă cu toată lumea prin online pentru că rişti să ajungi un fel de “casper, fantoma prietenoasă” şi nu e bine, vei fi luat drept băgăciosul blogosferei şi ţi se va duce dracului toată credibilitatea care o mai ai. Cei care mă ştiu, au observat la mine că sunt genul de tip mai retras, mai introvertit, dar asta nu înseamnă că sunt un anti-social convins. Eu merg pe ideea, vorbesc atunci când am ceva de spus, tac şi ascult mai mult şi intervin atunci când simt că subiectul discuţiei e pe felia mea, ca să zic aşa.
Dacă mă întreabă cineva cu ce mă ocup, le spun cu zâmbetul pe buze, sunt blogger. Am ajuns să recunosc asta în public fără să-mi fie jenă. De ce mi-ar fi totuşi? Cineva trebuie s-o facă şi pe asta, nu? Adică să stea şi să scrie ca un jurnalist fără diplmă, mai libertin şi mai aproape de cititor. Nu am treabă cu jurnaliştii, îi respect pentru tot ceea ce fac, ei îşi văd de treaba lor, eu de a mea, iar împreună dăm viaţă paginilor web, fiecare în stilul propriu.
Scriu despre ce-mi dictează sufletul, subiectele variază la mine, pot fi socio-politice, personale, întrebări existenţiale, dileme sau simple opinii. Când am vreo nemulţumire, scriu despre ea şi nu mă feresc să-mi spun părerea, chiar dacă uneori într-o versiune mai neortodoxă.
Dacă sunt întrebat de ce fac asta le răspuns senin, pentru că îmi place ceea ce fac. Îmi place să scriu, să mă exprim, să comunic cu lumea, să primesc răspunsuri la ceea ce scriu. Nu ştiu dacă asta voi face şi în viitor, să fiu sincer eu mi-aş dori să continui să fac blogging, pentru că îmi place la nebunie, dar asta rămâne de văzut. Niciodată nu ştii ce îţi rezervă viitorul, nu?
Sunt blogger, şi indiscutabil sunt mândru de asta.
