August 3rd, 2010 
Sf. Vasile Un plug-in captcha antispam a avut grijă să nu puteţi lăsa comentarii aici pe blog. Noroc că l-am omorât la timp înainte să fiu acuzat că vă îngrădesc dreptul la replică. Şi eu nu fac de-astea, Doamne fereşte. :)
Noroc că a fost Pavel vigilent şi m-a atenţionat că altfel aşa rămânea. Mulţumesc.
August 2nd, 2010 Sf. Vasile Poate nu toată lumea ştie, dar io am folosit “Bancheru” ca nickname când încă eram cu biberonul în gură în online. Când nu ştiam ce e ăla blog, social-media, twitter, facebook şi cea mai importantă aplicaţie pentru mine era messu, folosit ca unealtă principală pentru agăţat. Mi-am pornit blogul pe Bancheru, a fost o poreclă, un pseudonim fără nicio legătură cu sensul real al cuvântului. L-am folosit o bună bucată de vreme, apoi l-am omorât. M-am decis că e mai bine să defilez cu adevărata identitate, după ce am descoperit blogul. Nu ştiu ce a fost în mintea mea atunci. Uneori simt urme de regret că am făcut asta, alteori nu. Pentru că într-un fel puteam sta foarte bine anonim fără ca nimeni să ştie de mine, cine sunt şi ce fac. Poate că era mai bine aşa. Puteam scrie orice şi despre oricine că mă durea în bască cine citea.
Şi totuşi, oricât de mult mi-a plăcut pe atunci cum sună nick-ul ăsta, care a devenit o parte din mine totuşi, dat fiind că pretenii mă strigă aşa, în online am reuşit să mă eliberez de sub strânsoarea lui, ca să zic aşa.
Dacă te dai şi tu mare cu blogul tău, dar încă îţi scrii textele sub porecla ta din copilărie, te bate gândul să te apuci să-ţi foloseşti adevărata identitate? Şi nu-mi ziceţi că n-aveţi o poreclă că nu vă cred. Toată trebuie să aibă una!
Dacă faceţi parte din categoria bloggerilor care au trecut de stadiul de poreclă, cum vă simţiţi acum când publicaţi un articol? Aşa-i că sunteţi un pic mai atenţi la ceea ce scrieţi, pentru că totuşi e numele vostru din buletin în joc şi nu puteţi scrie chiar orice? Şi această întrebare merge către Alexandru Negrea, a cărui răspuns vreau să-l aflu având în vedere că şi el s-a desprins cumva de poreclă (din copilărie?) şi a început să lucreze la un proces de personal branding pe numele său.
June 29th, 2010 Sf. Vasile Dupa 3 ani de blogging zic ca a venit momentul sa scot si eu in sfarsit blogul la lumina, in societate, in offline, mai mult decat l-am scos pana acum. Vreau sa incep cu un tricou personalizat pe care sa-l port mandru cu bloaga in piept, am vazut io ca asa fac bloggerii astia mari si, fara sa ma laud, io creca si io is un pic blogger mare :)). Glumesc, evident! Am nevoie de un logo, ceva cu care sa ma identific. Am o idee misto, dar vreau intai sa va cer parerea. Dati-mi macar un sfert de idee care s-ar potrivi pe un tricou de blogger. Un sfert, nu cer mai mult.
Ma gandesc ca sloganul prezent va fi si pe tricou pentru ca tare imi place cum suna si chiar mi se potriveste, plus ca e un slogan pe care l-am visat :)
Fara misto, va rog, e treaba serioasa aici. Astept recomandarie voastre.
June 17th, 2010 Sf. Vasile Probabil cel mai jenant moment pentru un blogger e să i se atragă atenţia de câte o greşeală în posturi. Ştiţi voi, clasici comentatori ai fiecăruia dintre noi şcoliţi la Harvard se simt datori să-ţi zică unde ai greşit. Pe ei nu-i preocupă subiectul articolului şi să comenteze on-topic, nu, ei caută greşelile gramaticale! Ai mâncat o literă, eşti prost. Ţi-a scăpat o cratimă, eşti şi mai prost. Ai uitat să pui un ‘i’, tâmpitule, analfabetule. Remarci din astea deloc constructive aruncate mai mult să-ţi provoace repulsie decât să înveţi ceva din asta. Mie îmi place să învăţ ceva de la oameni şi încerc să iau cu copy-paste tot ce-i bun de la diverşi. Dar ce să învăţ eu de la unul care mă face prost pentru că am păpat o literă sau am uitat să pun un i la sfârşitul cuvântului?
N-am pretins niciodată că scriu cel mai corect, mai pierd şi eu câte un ‘i’ pe drum, mai halesc o literă, îmi mai sună şi mie o propoziţie aiurea. Oameni suntem, nu roboţi, mai greşim şi noi, că dacă n-am greşi asta ar însemna să meargă totul ca pe roate în lumea asta.
Să mă explic. Eu scriu pe blog dimineaţa devreme şi noaptea târziu. E posibil ca, din cauza oboselii, să mai pierd o literă sau o cratimă. I se poate întâmpla oricui, nu doar mie. Aşa suntem construiţi, să greşim şi să învăţăm din greşeli. Toată lumea greşeşte, arătaţi-mi un om care e perfect şi n-a greşit nimic niciodată în viaţa lui, n-a păpat o literă când a scris vreun eseu, nimic, că eu îl mânc cu tot cu papuci.
Nu zic să nu-mi atrageţi atenţia dacă aţi observat vreo greşeală, un typo, ceva, dar nu faceţi să sune ca şi cum pentru asta aţi venit pe blog. Puneţi-vă în locul meu, cum v-aţi fi simţit dacă aţi scrie voi şi ar veni cineva şi v-ar face în toate felurile pentru un i omis. În fond şi la urma urmei, suntem toţi oameni!
May 31st, 2010 Sf. Vasile Am fost executat silit de pe serverul unde am stat abuziv împreuna cu blogul şi a trebuit prin ordin judecătoresc să-mi fac bagajul şi să părăsesc zona cât mai rapid. Pentru că nimeni nu-şi mai permite în ziua de azi să te ţină pe moca, am început să caut alt adăpost. Aşa că, o bună bucată de vreme, vreo 2 zile “am dormit pe stradă”, blogul fiind inexistent. Căutările pentru un nou domiciliu unde să mă stabilesc au fost în toi, sper că ce am găsit de data aceasta să fie definitiv.
În graba cu care am părăsit vechea locaţie am lăsat în urmă două posturi şi câteva comentarii, dar nu-i nimic. Nu o să mă apuc să le recopiez din reader pentru că n-are sens.
N-am mai găsit nici tema veche deoarece în momentul când am ieşit pe uşă un incendiu puternic a mistuit clădirea şi odată cu ea şi toate file-urile din blocul FTP. Nu apucasem să-mi iau toată şandramaua din birou aşa că tema a rămas acolo, cu tot cu plug-in-urile pe care le aveam. De aceea vedeţi ce vedeţi acum, nu pentru că m-am plictisit de tema veche aşa cum îmi era obiceiul mai demult ci pentru că n-am mai găsit de unde s-o iau pe cea veche.
April 20th, 2010 Sf. Vasile Spuneţi tare şi răspicat de ce-mi citiţi blogul pe noua pagină creată special pentru feedback. Ce vă face să reveniţi pe evasile.com?
March 31st, 2010 Sf. Vasile În 70% din cazuri blogul te poate scoate din anonimat, restul de 30% sunt dedicate acelora care scriu sub protecţia anonimatului şi le place aşa, fără ca să-i deranjeze în vreun fel că nimeni nu ştie cum arată şi nu-i cunoaşte după numele mic. În ambele cazuri blogul creşte notorietatea autorului. După mine, chiar şi cel care scrie anonim are parte de o creştere a notorietăţii. Totul depinde foarte mult de stilul de scris şi de viziunea autorului. De altfel, notorietatea se poate traduce şi prin influenţă. Cu cât eşti mai cunoscut, mai citit şi mai respectat cu atât influenţa îţi este mai mare. C’aşa-i pe net.
La ce te ajută să fi influent pe online?
Păi s-o luăm băbeşte. Dacă vrei să organizezi un eveniment, mai mult sau mai puţin important, ai şansa să mobilizezi destul de multe persoane pentru evenimentul respectiv, dar dacă ai fi un ilustru necunoscut în online care nu ştie numai mess şi miniclip atunci îţi poţi lua gândul de la mobilizarea unui grup de oameni. Poate că asta nu contează pentru unii dintre voi, dar tind să cred că nu v-ar strica nici unora să aveţi o doză de notorietate, chiar şi pe online. Refuz să cred că nu v-ar plăcea să fiţi citiţi şi comentaţi de câteva sute de oameni pe zi!
Zilele trecute am lansat o invitaţie deschisă la fotbal pentru lumea din online-ul clujean, dar, din mai multe motive, nu a avut rezultatul dorit de mine. Nu dramatizez, nu e un capăt de ţară că lumea nu a vrut, şi ştiu că dacă aş fi mai cunoscut aş fi găsit mai mulţi doritori. Ideea în sine a provocării a pornit de la Bucureşti, acolo unde onlinerii se mobilizează foarte fain şi dau curs la tot felul de provocări interesante, una dintre ele este aceasta cu fotbalul pe care am încercat să o aduc în inima Ardealului. Însă, se pare că nu sunt atât de multe “talente” la fotbal încât să dea curs unei chemări la o mişcare, dar nu-i nimic, nu e o tragedie. Dacă eu nu am putut mobiliza lumea asta nu înseamnă că nimeni nu o poate face. Invitaţia rămâne în picioare, iar dacă cineva se simte în stare să facem una mică pe gazon eu sunt deschis oricând la discuţii.
Sunt mic, blogul nu-mi e foarte cunoscut şi oamenii nu mă iau în seamă prea mult. Nu am destulă influenţă pentru a organiza ceva, cel puţin nu încă.
RSS Feed
Twitter
Posted in 
Tags: 
