Tag Archives: bloc
Cântăcioşii din bloc
Am în bloc un tip care face vocalize după anumite piese mai cunoscute din afară, ieri şi alaltăieri a dat-o cu “It’s my life, it’s now or never”, în altă zi era altă piesă, iertaţi-mă dar muzica nu e punctul meu forte ca să cunosc toate titlurile. Ideea e că băiatul ăsta crede că are voce numai că se cam înşeală, amarnic se înşeală. Nu ştiu cine e că încă nu am reperat de unde se aude, am o idee cam de la cine ar veni dar nu sunt convins că de acolo vine sunetul, aşa că nu o să mă pronunţ asupra numelui, zic doar atât, e un tip, după voce îmi dau seama că e un tip. Nu e la conservator şi nici nu cred că se pregăteşte pentru o nouă ediţie de românii au talent (sau nu), cel pe care-l bănuiesc că ar fi cu vocea este la liceul de muzică, dar ori cât s-ar chinui tot nu ar reuşi niciodată să scoată nişte sunete mai de Doamne-ajută. Cântă fals şi mai prost decât Fernando, iar la concluzia asta am ajuns eu, care vorba aia, sunt cu sportul, cu datul cu papagalul despre fotbal, n-am io treabă cu muzica.
Într-o altă zi, în timp ce mă aflam în exerciţiul funcţiunii la 00, aud nişte sunete ce se vor a fi muzică de la cineva. Nu ştiu dacă e acelaşi vecin, probabil să fi fost pentru că vocea era aceeaşi. Cert e că am mulţi cântăcioşi în bloc. Nu e nici prima dată nici ultima dată când aud vocalize făcute de vecini. În baie cel mai des. Semn că pe mulţi îi cam chinuie talentul.
Vă spun sincer că io n-am făcut niciodată vocalize în casă. Niciodată. Nu le-am înţeles niciodată rostul. De ce, dacă tu nu ai voce, vrei să demonstrezi cât de netalentat eşti? Şi pereţii au urechi să ştiţi, mai uşor cu vocalizele pe palier, da?
PS: am realizat că cei pe care-i aud eu sunt defapt doi, un nene şi un băiat, după grosimea vocilor.
“Tîca, tu esti pretin cu mine?”
Am un vecin care trage frecvent la masea, de fapt am mai multi vecini din astia, dar unul e campion la capitolul asta. Când zic frecvent, ma refer la faptul ca pot sa numar pe degetele de la o mâna de câte ori l-am vazut treaz. Nu cred ca exista zi în care sa nu-l vezi pe 3 carari. Cred ficatul lui e din otel inoxidabil pentru ca de când m-am nascut io si pâna în ziua de azi nu o trecut o saptamâna fara sa-l vezi pilit bine. N-are nicio treaba, bea vodka ca apa, cred ca deja îi imun la lichide spirtoase.
Gore, caci asa îi zice tot blocul, când ma vede vesnic are aceeasi replica. “Ejti preten cu mine?” Da’ vesnic, de 8 ani tot cu asta ma ia. Când e pilit bine, când e treaz n-are nicio treaba cu mine. De fapt când e treaz e ca un om normal, linistit, ca un mielusel. Cum se îmbata, parca toti dracii or intrat în el. Striga, se ia de toata lumea, suduie de-l aude tot blocul. Ce tie si cu betivii astia…
Am ajuns sa-l evit, cum i-am auzit glasul cum fac cale întoarsa sau ma ascund si astept sa treaca. Daca ma vede ma strîga, si nu se lasa pâna ce nu da mâna cu mine.
- Tîca (asa ma strîga el întotdeauna)… Tîca… (si continua pâna ce ma duc la el)
- Da, nea’ Gore…
- Ma, tu iara nu dai mâna cu mine…
- Dau, nea Gore, cum sa nu dau…
- Ma, tu ejti preten cu mine?
- Cum sa nu nea’ Gore, cel mai bun.
- Ase te vreau…
Dupa asta se duce în treaba lui si nu mai are treaba cu mine. Atât îi trebe’, sa dau mâna cu el si sa-i zic ca-s preten cu el. Conversatia asta o am cu el de vreo 8 ani. Sa mai zic si ca nea’ Gore mere la pescuit treaz, dimineata si vine pilit seara? Neah, nu mai are rost.
Omu’ asta îi o comedie în toata regula. Râzi când îl vezi si-l auzi de te-mprastii. Nu stiu de ce nu s-o facut actor ca era bun. Ridica sala în aer de fiecare data. Si nu avea nevoie decât de o sticla de R26, polar sau saniuta… vodka, ma, vodka. Lichide cu multe grade.
Drama locatarului de bloc
Să locuieşti la bloc poate însemna o adevărată dramă. Fie că stai la parter, la etajul X sau într-un bloc cu patru etaje, mereu vor fi anumite neplăceri. Acestea pot varia, de la preferinţele tale muzicale, la problemele avute cu vecinii sau poţi ajunge chiar să fi urmărit la tot pasul de mult iubiţii tăi vecini: ce faci, cine vine la tine, unde ai fost, cu cine ai fost etc. Aceste curiozităţi le aparţin în special oamenilor cu zăpadă pe acoperiş, care pensionari fiind, nu au altceva de făcut decât să stea toată ziua pe la fereastră şi pe la vizorul uşii urmărind pe toată lumea mai ceva ca FBI-ul.
Muzica ta. Indiferent ce muzică asculţi şi cum o asculţi, mereu se va găsi cineva căruia să nu-i placă genul. Asculţi house, muzică clasică sau populară şi ai vecini manelari, cu siguranţă vor face în aşa fel încât muzica lor să se audă mai tare. Dacă asculţi manele, iarăşi va exista cineva care are ceva de obiectat şi sigur îţi vei lua o doză de “cuvinte frumoase”.
Mâncarea ta. Lucrurile stau mai bine când vine vorba de mâncare, dar nici aici treaba nu e roz. Când faci un anume tip de mâncare, mirosul acesteia sigur va supăra pe cineva şi nu cred că va pleca de lângă uşa ta fără să-ţi lase vreun semn, pentru că aşa sunt vecinii, foarte “drăguţi”.
În vizită. Să zicem că vine cineva în vizită la tine, tu îl aştepţi în casă cu masa pusă, dar oaspetele tău este luat în primire de vreun vecin care are câteva întrebări venite în urma unei nemulţumiri din partea sa, apoi ajunge studiat de babele care stau la taclale în faţa blocului şi într-un final îţi intră pe uşă, cu întârziere, şi, bineînţeles după ce mâncarea s-a răcit, iar tot tu cazi de vină că de ce e mâncarea rece.
Maşina. Dacă eşti proprietarul unui bolid şi locuieşti la bloc, întâmpini o problema serioasă cu locul de parcare, Spaţiul din curtea blocului e mic, maşinile sunt multe, te chinui cumva şi o bagi undeva, nu contează că ai blocat alte 3 maşini, important e că ai găsit loc de parcare, doar aşa e la români. Şi tot tu te enervezi la culme când vezi a doua zi roţile pline de cuie, “urările de bine” adresate pe capota maşinii şi tălpile de pe uşi venite de la binevoitori. Nu-i aşa că e frumos la bloc?
Pensionarii. Acei oameni care au trecut prin multe în viaţă şi acum, ajunşi la bătrâneţe, se târâie plimbă în jurul blocului urmărind cam tot ce mişcă pe o rază de 10 metri. Te aduc la disperare când îi vezi cum te privesc cu ochii ăia mari din spatele lupelor alea numite ochelari şi te gândeşti că are ceva cu tine.
Căderea curentului. Când se întrerupe curentul în tot blocul, lucrurile devin nasoale. Indiferent unde stai, ai probleme. Apartamentul tău e la etajul 7 şi, evident, nu merge nici liftul, ai ce urca, frate! Te ţi de toate bările, de pereţi, te baţi de toate uşile numai să şti că nu mănânci din podea. Ce, crezi că dacă locuieşti la parter scapi de problemele cu urcatul scărilor? De asta scapi, dar intervine alta. Toţi care intră în scară se bat şi îţi pipăie uşa de ajungi să te sperii nu alta de zgomot.
Internetul. Ţi-ai pus internet de curând, ei bine nu eşti lăsat să te bucuri de el că vine vreun bătrân la tine şi te ia la rost că ce-i cu cablul ăla care-i vine pe deasupra uşii lui. “Ce internet, ce vă trebuie vouă internet?” Şi apoi începe să treacă la ameninţări că de ce nu ai venit să-i ceri acordul ca un amărât de fir să-i treacă pe deasupra uşii, în cel mai rău caz te alegi cu cablul în două bucăţi şi cu multe cuvinte porno.
Unde-i respectul, unde-i bunul simţ şi acea prietenie care trebuie să fie între vecini?
Aceleaşi beciuri comuniste
Toate blocurile se renovează, toate apartamentele au termopane şi nu există geam care să nu aibă o antenă digi. Aproape în fiecare zi un bloc se izolează şi se îmbracă în haine noi şi aproape zilnic vezi câte un vecin care îşi renovează apartamentul. Dar ce facem oameni buni cu pivniţele, spaţiile de sub blocuri care au existat de pe vremea lui Ceaşcă, locurile alea infecte, pline de praf, jeg şi rahaţi de mâţă sau în cele mai rele cazuri, unele găzduiesc chiar şi şobolani purtători de toate bolile. Construite parcă pe nesimţite, pivniţele sunt adevărate ruine care se află sub blocurile şi apartamentele românilor atât de bine întreţinute.
Acuma nu vreau să zic că ar trebui să fie nu ştiu ce lux, dar să fie cât de cât curat şi să nu-ţi fie scârbă să intri înăuntru de la mirosul de excremente de pisici şi atâta jeg, totuşi e un loc unde îţi ţi murăturile pentru iarnă şi lucrurile de care nu mai ai nevoie, nu e ghena de gunoi a blocului.
