Tag Archives: Barbati
Cum recunoşti un metrosexual în societate?
Bănuiesc că toată lumea cunoaşte definiţia metrosexualităţii, nu? Dacă nu o ştiţi, citiţi-o înainte să parcurgeţi acest text ca să nu avem întrebări de genu, da’ ce-i un metrosexual?
La baie
Ziua unui metrosexual începe dimineaţa târziu, iar prin târziu ne referim de la 9 începând – 10-11-12 atunci când şi-a petrecut noaptea în club. Metrosexualul consideră că e sub demnitatea lui să se trezească ca toţi săracii la 7-8 şi de asta a avut grijă ca job-ul său să nu necesite trezit în creierii dimineţii. După ce se ridică din pat, primul lucru nu este să-şi facă patul ci să meargă la baie, acolo unde prima chestie pe care o face este să îşi admire chipul în oglindă. Dacă cumva s-a întâmplat nenorocirea să-i iasă un coş undeva vizibil pe faţa-i superbă, devine deprimat şi ameninţă că nu mai iese din casă până ce nu scapă de el. Un coş pe faţă e cel mai urât coşmar pe care îl poate avea un metrosexual. După ce se spală pe dinţi, se mai admiră o dată în oglindă. Se spală pe faţă cu săpun lichid şi se mai admiră o dată în oglindă. Cu penseta în mână îşi smulge firele de păr nedorite de pe chipu-i perfect, apoi îşi lustruieşte faţa cu cremă pentru a-i da un luciu şi a-i scoate în evidenţă tenul perfect, iar odată terminat şi acest procedeu, se mai uită o dată în oglindă şi părăseşte toaleta. Oglinda este de multe ori “prietenul” cel mai bun al unui metrosexual. Timp: cel puţin 30 de minute
Hainele
Următoarea activitate cu care îşi începe ziua un metrosexual este alegerea vestimentaţiei, care este şi cel mai greu procedeu dintre toate. Un metrosexual care se respectă nu poartă niciodată aceleaşi haine două zile la rând, iar de aceea încearcă să le găsească pe cele mai potrivite care îi va pune în valoare trupul parcă sculptat şi atent lucrat la sală. Asortarea e cea mai grea parte din alegerea vestimentaţiei, dar cum un metrosexual cu pretenţii are întotdeauna un dressing plin, nu are de ce să-şi facă griji. Timp: cel puţin o oră.
Mic-dejun
Metrosexualul nu ia niciodată micul-dejun acasă, îl ia în oraş. Pentru că poate. Nici cafeaua nu şi-o bea acasă, o ia de pe drum şi o ţine în mână cu brandul la vedere (dacă-i de la Starbucks).
La job
Pe drum până la servici, butonează de zor telefonul. Îşi verifică peretele de pe facebook, mai dă un like, un share, lucruri din astea mărunte, de pierdut vremea. Un metrosexual adevărat nu spune niciodată merg la lucru, merg la servici, el foloseşte întotdeauna job: merg la job, sunt la office, am plecat de la job, nu ajung azi la job. Locul de muncă al unui metrosexual este întotdeauna la un birou în faţa unui computer (sau laptop pentru metrosexualii care se respectă). Odată ajuns la muncă, îşi verifică email-ul din 10 în 10 minute, intră pe facebook mai des decât merge la baie, îşi porneşte Yahoo Messenger-ul şi se face că lucrează. Mai trimite un email unui client, mai dă trei telefoane, mai completează nişte excel-uri şi i se face fomică. Metrosexualul e singura persoană care dă tonul la mâncare într-o firmă. Asemeni clopotarului care anunţă slujba în sat, metrosexualul aruncă bomba în birou: “nu mâncăm şi noi ceva?”. Desigur, tuturor le era foame, dar nimeni nu a îndrăznit să aducă vorba de mâncare, cu o oarecare jenă. Dacă sunt mai mulţi înfometaţi în firmă, se comandă ceva la grămadă, dacă nu, metrosexualul trimite pe cineva să-i cumpere ceva de la chioşc, sub pretextul că el are mult de lucru. Bine, nu are nimic de lucru, dar unul dintre defectele sale care îl caracterizează este lenea cronică. Metrosexualul nu vine niciodată cu mâncare de acasă, el consideră, din nou, că e sub demnitatea lui să vină cu sandwich-ul la job ca ultimul sărac.
După job dă o tură pe la mall, unde poate vede un film dacă are chef, iar dacă i se face din nou foame îşi ia ceva de la mec. Pierde câteva ore uitându-se prin magazine fără să cumpere nimic, doar se uită, iar apoi o ia agale spre casă. Eventual se mai opreşte cu nişte prieteni la o cafeluţă, iar spre seară dă o raită prin cluburi, dacă este ceva eveniment notabil unde musai să semneze şi el condica.
Metrosexualul se crede perfect, superb şi genial, şi nu ratează nicio ocazie de a arăta acest lucru.
credit foto
Bărbatul vs femeia de carieră
Despre femeia de carieră se vorbeşte peste tot, ín special prin ziarele colorate şi revistele glossy la rubrica de sentimentalisme. Este acea femeie mai preocupată de a urca cât mai sus pe treptele societăţii decât de a-şi întemeia o familie, chit că vârsta ei a trecut binişor de 30 ani. Nu e adepta unei relaţii de lungă durată pentru că, crede ea, aceasta i-ar pune în pericol cariera. Ştie că dacă se implică emoţional şi investeşte sentimente în cineva nu s-ar mai putea concentra asupra carierei şi asta ar costa-o foarte scump, iar anii de facultate, cursurile luate şi multele diplome din CV şi-ar pierde valoarea. De asta singurele relaţii pe care le are sunt de scurtă şi foarte scurtă durată. O vezi peste tot, îmbrăcată la patru ace, cu telefonul la ureche sau în mână, cu o geantă elegantă pe spate. E mereu conectată la internet şi urmăreşte fluxurile de ştiri care o interesează, în general cele economice şi de business. Când e prezentă într-o cafenea, telefonul nu-i cade din mână, iar de multe ori laptopul nu-i lipseşte din faţă, alături de un cappucino sau frappe. De televizor nu are timp, iar de gătit nici nu se pune problema. Preferă mâncarea în oraş, la restaurant, mall sau fast-food. De curăţenia pentru sărbători se ocupă o firmă specializată sau menajera.
Acum înlocuiţi femeia cu bărbatul de carieră şi veţi vedea că se potriveşte perfect. Bărbatul de carieră există şi el, ne lovim zilnic de el pe stradă. Îmbrăcat elegant şi cu bluetooth-ul la ureche (sau telefonul inteligent, depinde de caz), e mereu pe fugă, munca îi răpeşte tot timpul şi, la fel ca femeia de carieră, nu are timp de televizor, gătit sau orice activitate clasică de mascul, iar timpul pe care-l dedică pentru el tinde spre zero. Are abonament la sală pentru că îi place să se menţină în formă, dar nu prea are timp să dea pe acolo. Îi place să fie în pas cu moda aşa că îşi cumpără numai haine scumpe şi elegante cu care să aibă prestanţă în faţa şefilor şi a clienţilor.
Amândoi stau singuri într-un apartament elegant, cu stil şi mobilat după ultimele tendinţe. Nu îi întâlneşti prea des în postura de cuplu, un bărbat de carieră cu o femeie de carieră. Cred că îi găseşti într-o proporţie de 0.0001% răspândiţi pe glob. De cele mai multe ori într-un cuplu există doar bărbatul ori femeia preocupată de carieră, extrem de rar amândoi împart acelaşi pat.
Diferenţe între bărbatul şi femeia de carieră nu există, sunt ca două picături de ploaie, dar dacă i-ai pune sub acelaşi acoperiş ar fi în stare să încerce să-şi dea în cap unul altuia pe motiv, care aduce mai mulţi bani în casă.
Cine se simte retrosexual?

Pe internet, dacă vrei şi eşti interesat poţi învăţa lucruri noi. Aşa cum am învăţat io ieri, de pe twitter evident, că există o anumită specie de bărbaţi care se regăsesc într-o categorie mai aparte: cea a retrosexualului. N-am ştiu că retrosexualul e opusul metrosexualului, nici n-am ştiut că există retrosexuali, dar am aflat. Aşa între două glume şi trei hăhăieli pe twitter mai afli şi lucruri noi, şi chiar te simţi foarte bine când înveţi ceva nou. Bine, nu ştiu zău la ce o să-mi folosească că ştiu de existenţa retrosexualului în societate, dar pentru cultura generală e bun.
Dacă nu ştiţi cum recunoaşteţi retrosexualul, documentaţi-vă. Să-i mulţumim lui zăineasca că ne-a furnizat materialul informaţional adecvat :))
După ce am citit textul de mai sus, o singură concluzie am tras: băi, io mă simt retrosexual, din ăla autentic. În timp ce avansam în postul respectiv, bănuielile mele se adevereau tot mai tare. Desenul de mai sus e cel mai elocvent şi nu ştiu cum s-o spun mai bine, da’ îmi recunosc creierul în prima imagine. Nu-i nimic rău dacă aşa mă simt, nu? Treaba e să nu mă simt altfel că atunci e mai grav, ştiţi voi cum :))
Îndatoririle bărbatului în casă
Io de felul meu mi-s destul de harnic, pun osul la treabă ori de câte ori sunt solicitat şi nu mă sustrag de la muncă din diverse motive, dar cred cu tărie că orice bărbat trebuie, indiferent de vârstă, să aibă măcar o îndatorire în casă. Şi evident că nu vorbim de stat în faţa televizorului cu berea în mână la vreun meci, asta e o necesitate, nu îndatorire. Tu ca bărbat, nu există să nu poţi face ceva, un bătut de covor, şters praf, şters geamurile, dat cu mătura sau mopul, dat cu aspiratorul. Ce e atât de dificil în pune osul la astfel de munci deosebit de grele pentru unii?
După cum cred că v-aţi dat seama, merg pe ideea că orice bărbat trebuie să aibă nişte îndatoriri în casă când vine vorba de curăţenie. Şi nu numai. Cu minim efort orice mascul poate da cu mătura, aspiratorul, şterge praful, geamurile, nu-ţi trebuie ştiinţă pentru asta. Eu recunosc, am făcut toate astea, le fac şi le voi face în continuare. Le fac pentru că îmi place să trăiesc într-un mediu curat, să am curăţenie în jurul meu şi nu mi se pare normal ca de fiecare dată să vină o femeie să facă toate astea. Poate când oi deveni milionar îmi voi permite să am servitori, dar până atunci sunt propriul meu servitor. Şi îmi place aşa. Nu mă impresionează fazele alea cu, “ce, eşti femeie, faci curăţenie?”, cu care cică ar vrea să mă facă de ruşine. Cu aşa ceva nu ai cum să te faci de ruşine, de ce te-ai face? Pentru că datul cu mătura/mopul/aspiratorul sau ştersul prafului sunt activităţi exclusiv femeieşti? Foarte greşit. Şi un bărbat poate la fel ca o femeie să facă toate astea, chiar dacă nu la fel de perfect, dar poate.
Aşa că încetaţi să mai fiţi cretini, dragi purtători de testosteron, terminaţi cu tâmpenia aia în care puneţi curăţenia în cârca femeilor şi nu vă mai hliziţi ca proştii când vedeţi un ins care şterge geamul, dă cu aspiratorul, dă cu mătura sau şterge praful.
O modă la bărbaţi pe care io nu o înţeleg
Bărbatul e construit în aşa fel încât să nu înţeleagă femeia, dar problema majoră intervine atunci când bărbatul nu înţelege bărbatul. Atunci te face să te întrebi dacă ori ai tu o problemă ori există multe ciudăţenii pe lumea asta care rămân un mister. Aşa şi io la faza asta de care vreau să vă zic acum. Există moda asta la anumiţi bărbaţi, băieţei din ăştia mai de bani gata, de a purta pantaloni largi care curg pe ei de li se văd chiloţii sau boxerii din dotare. Care-i faza cu moda asta? De când îi aşa de cool să-ţi areţi firma de pe chiloţi? Într-o vreme era o mândrie să te afişezi cu nike, puma sau adidas pe tine, acum văd că moda hainelor de firmă a ajuns şi la chiloţi. Misto…
Nu cred că vreţi să ştiţi care-i brandul comun la chiloţi, nu?
Mă rog în poza de mai jos nu scrie brandul, dar juma de chilot e afară. Asta mă face să cred că mulţi îl invidează pe Superman care umblă cu chiloţii peste pantaloni.










