Tag Archives: bani
Idei de promovare a creditului de refinanţare
Când am scris despre creditul de refinanţare BCR mulţi n-aţi înţeles că postarea face parte din prima campanie Blogal Initiative, campanie în care am ales să mă implic şi care are ca prim scop promovarea avantajelor creditului sus-numit.
Pentru că mă consider un tip cu multe idei şi extrem de creativ pe deasupra, am câteva propuneri de promovare a acestui credit, unde ar trebui să ajungă el şi cine ar trebui să afle mai multe amănunte.
1. Oamenii simpli, trecuţi de 40-50 ani, muncitori în fabrică, cu copii stabiliţi la casa lor şi probabil unu-doi nepoţi. Creditul de refinanţare ar trebui să ajungă prima dată la urechile lor pentru că aceştia sunt cei mai trecuţi prin viaţă, au deja la activ ani grei de muncă (peste 20), unii mai muncesc încă că se simt în putere, alţii au ieşit în pensie, salariile sunt mici, pensiile la fel, preţurile sunt mari, cheltuielile aşijderea şi majoritatea au deja unu-două credite la activ, luate pentru a-şi ajuta copiii să-şi întemeieze o familie şi să-şi mai renoveze ceva prin casa/apartamentul în care nu au mai făcut nimic de dinainte de revoluţie.
2. Tineri căsătoriţi. Cine are nevoie de credite dacă nu nişte tineri căsătoriţi. Mă rog, mai sunt şi tineri căsătoriţi care nu sunt genul de oameni care să intre în datorii, dar majoritatea dintre ei sunt, fiindcă nu toţi au o situaţie materială foarte bună. S-au luat din iubire, au avut parte de o nuntă ca-n poveşti, dar greul deabia acum începe. Facturi, cheltuieli, economii, probleme…
Nu sunt expert bancar, sunt doar un client al unei bănci oarecare, nu încerc să vă oblig în niciun fel să luaţi creditul de refinanţare, doar vă expun o alternativă prin care puteţi economisi nişte bani. Fiecare face ce vrea pe banii lui şi nu aş putea veni eu, un neica nimeni în faţa voastră, să vă spun cum să vă gestionaţi fondurile. Datoria mea este să scot în evidenţă beneficiile acetui credit de refinanţare, nimic mai mult.
Am văzut pe blogurile care au scris despre #refinanţare (180 de articole însumate and counting) comentarii de genul: “cine eşti tu să-mi vorbeşti despre finanţe, credite şi instrumente bancare, ce experienţă ai tu în domeniu”. Sunt de acord că cei care scriu despre un produs trebuie să cunoască respectivul produs, să se documenteze înainte de a scrie şi să înţeleagă despre ce scrie, dar nu cred că are nevoie de experienţă în domeniul din care face parte produsul promovat. Şi eu la rândul meu m-am documentat înainte de a scrie pentru că e de datoria mea să înţeleg mai bine cum funcţionează şi ce înseamnă produsul respectiv.
Cred că persoanele din categoriile mai sus menţionate sunt cele care trebuie să fie puse în temă cu acest credit. Cum se poate face asta? Simplu, printr-un research masiv asupra celor care intră în categoriile respective de vârstă. Un sondaj stradal ar rezolva şi problema feedback-ului, pentru că orice produs nou pe piaţă trebuie să aibă parte şi de un feedback pe măsură. Consider că adevăraţii consumatori ai creditelor nu se găsesc pe internet şi în online, ci afară, în stradă, în bloc, de aceea trebuie să facem în aşa fel încât să scoatem beneficiile creditului de refinanţare BCR în stradă, mai aproape de cetăţean! Consumatorul de credite poate fi vecinul de la doi care şi-a pus recent centrală sau cel de la patru care şi-a renovat bucătăria. Ei trebuie să cunoască avantajele acestui credit, ei trebuie să ştie că există un calculator de refinanţare care îi ajută să afle exact cât îi costă refinanţarea!
- costurile de transfer zero (taxe notariale suportate de bancă)
- comision analiză zero
- asigurarea imobilului gratuit, în funcţie de tipul creditului
- posibilitatea de a mandata banca să efectueze o serie de operaţiuni de preluare a creditului de la banca finanţatoare în numele clientului: acord de grevare cu alte sarcini.
Nişte economii n-ar strica să mai facem, din când în când…
Toată lumea se plânge că nu are bani, că salariile-s mici, pensia aşijderea, că s-au făcut ani de când nu a mai fost într-un concediu peste hotare, că nu-şi permite să-şi cumpere haine din mall şi de aceea recunoaşte cu jenă că se-mbracă de la second hand. Apropo, de ce ţi-ar fi jenă să te îmbraci de la second, totuşi? Nu sunt aceleaşi haine, nu sunt noi, nu sunt spălate şi curate? Care-i problema, v-aţi născut din pulă de domn şi io nu ştiu? Din câte ştiu niciun magazin de haine second nu vinde produse murdare, îmbâcsite a transpiraţie, pantaloni rupţi în cur şi tot felul de cârpe, ci le spală înainte, le întreţine, are grijă să vândă totuşi nişte produse decente. Sunt second pentru că au mai fost folosite o dată, dar asta nu înseamnă că sunt vândute murdare.
Revenim la subiectul iniţial. Ajungeţi să vă plângeţi că nu aveţi bani de-o pizza, de ieşit în oraş, de făcut cumpărături la mall, dar nici unul nu a ridicat un deget sus şi să zică tare şi răspicat: eu fac economii! Am nişte bani puşi deoparte, strâng pentru vacanţa de vis, pentru un televizor nou, pentru un telefon, pentru dracu mai ştie ce, cam asta aş vrea să aud de la oameni.
Dar acum veţi zice unii dintre voi: da, dar la cât câştig eu crezi că-mi mai rămâne de economii? Sigur nu-ţi mai rămâne dar pentru voi reţeta e simplă, încercaţi să nu mai irosiţi bani pe ieşiri în oraş, pe haine, pe o grămadă de obiecte inutile pentru casă, iar banii ăia puneţi-i deoparte şi vedeţi atunci cum veţi avea.
Problema banilor e una clasică, care e valabilă la toată lumea. Atunci când ai bani în mână parcă ţi se şterge memoria, nu mai gândeşti lucid şi începi să dai banii pe toate prostiile mai puţin folositoare, zic asta pentru că ştiu, şi io sunt la fel, de ce să nu recunosc asta? Am bani în portofel îmi vine să-mi cumpăr te miri ce tâmpenie pe care io o consider necesară la momentul respectiv, dar la final tot săvârşeşte în cutia cu useless-uri. Când nu mai am bani, dau din buze la soare şi încep să mă gândesc din nou ce bine era dacă aş fi făcut o mică economie, sau aş fi pus nişte bani deoparte. Banul îţi suceşte minţile, vorba proverbului. Nu vă doresc să faceţi ca mine, Doamne fereşte, vă doresc să staţi un pic şi să vă gândiţi la viitor, cam cum mă gândeţi io acuma, să puneţi nişte bani deoparte în mai multe conturi, un cont pentru utilităţi, un cont pentru electrocasnice şi un cont pentru concedii, iar în aşa fel, veţi avea fonduri pentru a vă lua televizorul HD la care v-aţi uitat cu jind în reclamele publicitare, pentru a merge în concediul pe care-l visaţi noaptea şi câte şi mai câte. În mod cert vorbele astea pentru mine nu vor rămâne simple iluzii. Poate aşa avem şi noi siguranţa banilor.
De ce nu investim mai mult în pasiuni?
Sunt surprins şi totodată consternat când văd că prea puţini investesc în pasiuni. Nu mă refer la timp, că timp investim cu toţii în ce ne place, ci la bani, pentru că oricât ne-am bate cu pumnii în piept de cât de grozavi suntem, tot banii ne conduc şi fără ei nu am putea face nimic. Sunt mulţi care fac anumite lucruri din pasiune, dar nu pot scoate bani pentru că nimeni nu riscă să investească în ceva dacă nu are siguranţa că-şi va recupera investiţia. Foarte, foarte puţini sunt aceia care chiar câştigă bine din pasiunea lor, nu cred că găseşti 10 oameni în ţara asta care au ajuns să câştige bani frumoşi de pe urma pasiunii lor.
Şi dacă tot suntem la capitolul pasiuni, vreau să fac un pic referire la gaming, o adevărată pasiune, cam costisitoare, pentru mulţi. Sunt oameni, unii însuraţi deja, care se joacă câteva ore bune pe calculator şi au ajuns să participe la fel de fel de competiţii naţionale şi internaţionale, plus că au adus tot felul de premii şi medalii în ţară, dar, spre surprinderea noastră, nu se pot întreţine din ceea ce le place să facă, din pasiunea lor, adică gaming-ul. Au ajuns să fie buni la unele jocuri, le-au plăcut prea tare şi au exersat zile la rând până să ajungă buni.
Am cunoscut acum 4 ani, când eram un mic zeu la counter-strike-ului (hehe, ce vremuri…) un tip care practicase CS-ul de câţiva ani şi care a participat până atunci la câteva competiţii internaţionale unde a câştigat nişte premii frumoase în bani şi în produse (tastaturi, laptopuri, monitoare, camere foto, telefoane, etc). Făcea parte din PGL (Professional Gamers League) la acea vreme, deci nu era orice atârnache de pe un server oarecare, le avea bine cu mânuirea armei. Nu am ţinut legătură cu el deloc, vorbisem câteva minute atunci şi nimic mai mult. Nu l-am cunoscut personal, doar ne-am conversat pe IRC. Acesta mi-a zis o chestie de care mi-am adus acum aminte când mă gândeam la pasiuni: “Mă, eu aş fi mult mai bun decât acum dacă n-aş fi nevoit să muncesc. Dacă aş reuşi să mă întreţin din CS, aş fi cel mai bun din România, şi poate acolo sus în clasamentul mondial. Dar trebuie să şi muncesc pe lângă joc, aşa că îmi rămâne foarte puţin timp să mă antrenez. Îmi place să mă joc, dar nu pot să câştig din asta cât să mă întreţin”. Nu e chiar cuvânt cu cuvânt ce a zis, dar e aproape.
Ideea de bază cred că a înţeles-o toată lumea, dintr-o pasiune nimeni nu câştigă atâţia bani ca să-şi permită luxul să se întreţină. Şi ce frumos ar fi dacă…
Banul te strică ca om
Nu cred că trebuie să demonstrăm acum afirmaţia din titlu pentru că bag de seamă că o ştie toată lumea, dar ce vreau să vorbesc eu este cum un actor talentat şi recunoscut în lume a căzut pradă banului. Presupun că aţi aflat cu toţii de Charlie Sheen care a fost dat afară din serialul Two and a half men pentru că a început să facă, mă scuzaţi de expresie, p**a mare. S-a crezut cocoş când nu trebuie şi asta l-a costat slujba. A început să-şi dea aere de vedetă, să se creadă mai presus de regizor, director de platou şi ce oameni mai sunt în spatele camerelor. Cine l-a făcut aşa? Banul. A făcut milioane de dolari din filme şi încă pe atâta din “Doi bărbaţi şi jumătate”, iar acest serial l-a făcut mare ca actor. Puţini ştiau de Sheen dacă nu era serialul, io cel puţin nu ştiam de el.
S-a trezit el, marea vedetă, că are şi el un cuvânt de spus în scenariu şi a început să se ia în gură cu directorul de platou. Problema e că oamenii s-au săturat să-i mai tolereze nesimţirea şi aerele de mare vedetă şi l-au dat afară. Cine a pierdut? În primul rând însuşi Charlie Sheen a cărui credibilitate a scăzut (am înţeles că deja şi-a găsit un post la nuştiu ce televiziune prin America, deci n-a stat prea mult şomer), în al doilea rând restul actorilor, Jon Cryer (Alan), Angus Jones (Jake) şi în al treilea rând fanii.
Nu ştiu ce se va întâmpla cu serialul dacă Charlie e out, cred că e ca şi mort şi se pregăteşte finalul, chit că a fost confirmat sezonul 9. Nu cred că vor mai găsi un actor atâta de bun care să-l joace pe Charlie Harper, un beţiv, milionar şi curvar, un rol atâta de inspirat din viaţa lui Sheen.
Sheen n-a înţeles că dacă ai bani nu poţi face chiar tot ce vrei. Ce zice regizorul e sfânt, indiferent de câţi bani ai avea. Ce zice directorul filmului/serialului e şi mai sfânt. Dacă ai bani nu te face mai special şi cu atât mai mult şef. Banul l-a stricat şi pe Macaulay Culkin şi pe mulţi actori de la Hollywood. Droguri, femei, jocuri de noroc, alcool sunt principalele motive pentru care banul te strică ca om.
Actorii sunt doar un exemplu, să nu credeţi că lucrurile astea nu se întâmplă şi în muzică. Se întâmplă în orice domeniu, mereu va exista un bogătaş care se va crede mai presus de toată lumea şi are impresia că dacă ai mulţi bani poţi conduce lumea.
O aniversare cât o vizită la un WC public
Probabil aţi auzit că BNR a pus în circulaţie o nouă monedă de 50 de bani cu chipul lui Aurel Vlaicu pe ea şi care e dedicată aniversării a 100 de ani de la primul zbor românesc al aviatorului. Numai mie mi se pare acest lucru o mare inutilitate, nu aniversarea în sine, ci punerea în circulaţie a unei monezi pentru asta, şi nu orice fel de monedă, una pe care o foloseşti la un wc public?
Unii poate chiar aţi pus mâna pe ea, eu nu am apucat şi vă spun sincer că nici nu ţin neapărat să o am pentru a pune-o deoparte pentru că nu sunt colecţionar de monezi. Banii sunt făcuţi să circule, indiferent cărei aniversări e dedicată, nu să o ţii în vitrină pentru că îi lucioasă – toate monezile sunt lucioase când sunt noi. Dar ce nu înţeleg este necesitatea introducerii unei monezi noi pentru a aniversa ceva, când, dacă era chiar aşa de important evenimentul – nu zic că nu era important, se putea foarte bine organiza o zi dedicată acelui eveniment, marcată prin fel de fel de manifestaţii outdoor. Cine îşi aduce aminte peste 10 ani că moneda de 50 de bani a fost introdusă în 2010 pentru aniversarea a 100 de ani de la primul zbor al lui Aurel Vlaicu? Sau cui îi pasă că acea monedă reprezintă aniversarea a 100 de ani de la primul zbor când plăteşte cu ea la piaţă pentru un kil de roşii?
Mă gândesc că în scurt timp vechea monedă de 50 de bani va fi scoasă de pe piaţă şi va rămâne cea cu Aurel Vlaicu, fiindcă nu pot circula două în paralel, dar până atunci apar şi problemele. Pe lângă că vei avea de două ori mai multe monede la tine, unele magazine nu îţi vor primi moneda cea nouă, aşa cum s-a şi întâmpat deja.
Am înţeles schimbările monetare ce au urmat după 90, era necesar să se schimbe hârtiile alea comuniste. Le-am înţeles şi pe alea de după denominare, dar pe astea prin care cică se comemorează/aniversează ceva nu le înţeleg.
Halal aniversare are şi musiu Vlaicu, oamenii plătesc cu aniversarea a 100 de ani de la primul său zbor o vizită la un WC public.
Aştept cu mare interes introducerea unei monezi cu chipul lui Adrian Păunescu, la aniversarea a 10 ani de la moartea ilustrului poet.
