Tag Archives: anul nou
Fără planuri pe 2012. La mulţi ani!
Întotdeauna mi-am bătut capul să-mi fac planuri pentru anul următor, să iau o foaie şi să încep să scriu, anul viitor fac asta, fac cealaltă, mă duc acolo, vizitez Germania, îmi cumpăr nuştiuce. Multe mi-am planificat la sfârşit de an, foarte puţine am realizat, aşa că, în conseciinţă, începând de acum, renunţ la ideea asta pentru că, nu ştiu cum se face, nu am reuşit niciodată să mă ţin de ele şi să le duc la bun sfârşit. Anul trecut pe vremea asta am făcut planuri de zor, la fel şi acu’ doi ani, toate le-am trecut într-un carneţel, pe care acum nu-l mai găsesc evident, dar le-am trecut şi pe blog (2011 şi 2010). Şi, ghici ce, nici jumătate din planurile stabilite nu le-am realizat. Aşa că, schimbăm foaia, nu ne mai obosim să facem planuri pentru 2012, lăsăm totul să curgă natural, de la sine. Poate aşa voi avea mai mult succes în a-mi îndeplini taskurile dacă nu le plănuiesc dinainte.
Nu pot însă să nu îmi setez nişte mici obiective pe care le urmăresc în 2012 şi sper să şi reuşesc să ajung la ele, dar nu vreau să fac din acestea un must do, nu vreau să fie planuri stabilite de la început fiindcă iar le voi amâna la nesfârşit şi parcă văd că mă trezesc la finele anului că am rămas cu ele nebifate.
2012 va fi un an spontan pentru mine, primul an în care nu-mi fac planuri.
An nou fericit vă doresc, multă sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor. La mulţi ani şi să ne vedem/citim cu bine şi după ce mai trecem de încă un prag dintre ani. Doamne ajută!
PS: Nu fac nicio retrospectivă pentru că ştiu că nu urmăreşte nimeni link-urile pe care le voi da cu ce am realizat şi doar mi-aş pierde timpul inutil săpând prin blog. Retrospectiva mea pe 2011 a însemnat multe, m-am implicat în multe activităţi, am făcut destule şi anul ăsta, poate mai multe ca-n alţi ani şi pot lejer să trec anul acesta la un an roditor.
Un revelion cât se poate de liniştit
Nu am mai avut chef de petrecut, de restaurante de lux ca anul trecut, am petrecut noaptea dintre ani acasă, în familie, cu mâncare bună şi nişte beri . N-am întrecut măsura nici cu alcoolul, nici cu mâncarea, am halit nişte grătare până am simţit eu că sunt sătul, iar cu alcoolul nu m-am chinuit prea tare. Ca dovadă că n-am intrat în 2011 cu dureri de cap, stomac şi indigestie. Am intrat în noul an mai liniştit, mai calm şi mai cumpătat, că avem de făcut faţă unui an greu, poate mai greu ca 2010.
Am încercat să găsesc ceva interesant de văzut la televizor, în zadar fireşte. N-ai cu cine, frate, manelizarea asta perpetuă a televiziunilor m-a făcut să apăs butonul off în secunda doi. N-am înţeles niciodată ce-s cu aşa zisele petreceri cu cântec-joc şi voie bună pe la diverse televiziuni în care diverşi cântăcioşi îşi exercită meseria în noaptea de revelion. Cine credeţi că stă să asculte muzica de pe pro ori antena 1 după miezul nopţii? Cine credeţi că dă doi bani pe muzica aia? Pentru ce există muzică la televizor în noaptea de revelion? Să inspire cumva cheful de dans cu burta plină? Sunt sigur că mulţi s-au ridicat de la masă şi au încins o horă pe muzica clejanilor sau pe melodiile lui vijelie! În loc să daţi ceva să ne râdem, glume serioase, umor fin, nu glumele seci ale cuplului nae şi vasile, mascaradele lui ţociu şi palade, căcaturile lui bendeac, ăsta nu-i umor, astea-s pretenţii de umor.
Nu mai cred în superstiţii demult, dar am avut ceva nou pe mine, un pic de roşu, bani în buzunar şi mi-am pus o dorinţă la miezul nopţii, aşa de amorul artei. Acuma dintre toate astea sper că dorinţa de anul ăsta să mi se îndeplinească pentru că până acum toate mi s-au îndeplinit în fiecare an. Nu mă aştept să-mi cadă banii din cer chit că i-am avut în buzunar aşa cum zice tradiţia, dar fără muncă poţi spera la nesfârşit.
Următoarele 3 zile după revelion va urma o avalanşă de întrebări din partea tuturor, toate având ca numitor comun, şi ce ai făcut de revelion? Din păcate atât vă zic, nu m-am îmbătat ca un porc, n-am mâncat până am crăpat, n-am ajuns la urgenţă şi nu mi-am început anul cu dureri de cap şi eterna mahmureală. Voi?
PS: io mai am încă de sărbătorit şi astăzi. fac parte din ăia 600 de mii de români care poartă numele Vasile, aşa că ne retragem în glorie de pe internet. Ne auzim săptămâna viitoare.
Anul viitor vreau să petrec revelionul în afara graniţelor României. Am zis.
Tragem cortina peste 2010. Să intre în scenă 2011
A trecut şi 2010, cu rele, dar mai ales cu bune. Nu pot să zic că am avut un an greu pentru că aş minţi. Am avut un an perfect, nu mi-a lipsit nimic, nu am dus lipsă de nimic, am fost fericit. Am ajuns în anul 3 la politehnică şi asta-i cel mai important, am vizitat Bucureştiul, am bifat două evenimente online de maximă importanţă (Wordcamp şi Social Media Summit) şi din care am învăţat foarte multe.
La capitolul online am perseverat destul de mult şi voi persevera şi în 2011 pentru că am planuri mari. Am creat sportcaffe.ro, un mic blog de comentarii şi opinii sportive pe care în 2011 vreau să fac lucruri mari. Am creat bmob.ro, un blog nişat pe telefoane mobile care momentan începe să crească frumos ca un cozonăcel. L-am cunoscut personal pe chinezu, unul dintre dinozaurii 2.0 cu care sunt sigur că vom colabora la fel de bine şi anu viitor, la fel ca-n 2010. Am ajutat la dezvoltarea sportlocal.ro, cât am putut şi cum am putut. M-am străduit să iasă totul bine şi sper că n-am dezamăgit pe nimeni cu clasamentele. Am ajuns la 800 de followerşi pe twitter, ceea ce mă bucură foarte tare.
Am creat o serie, nu eu personal ci comunitatea clujeană, de meciuri aniversare de fotbal ale twitosferei clujene contra Foii Transilvane şi Ziua de Cluj (le doresc pe această cale un an nou fericit şi un sincer la mulţi ani din toata inima băieţilor: Ciulea, Alex Ursa, Daniel Rus, Radu Palacean, Tudor Rus, Costi, Cristi Bunoaica, Marius Panfiloiu, Alex Bartis şi întregii echipe @foaia în frunte cu starul lor, Emil. Să ne reunim cu bine în 2011 şi să mai dăm din kile jos.
Planuri pe 2011
Să continui dezvoltarea celor două proiecte, a blogului şi să încerc să bifez cât mai multe evenimente online, poate să mai ajung şi pe la Bucureşti de vreo câteva ori pentru că din păcate trebuie să recunoaştem că acolo e crema onlineului românesc şi acolo au loc toate marile evenimente.
Să închei cu bine anul 3 şi să intru cu cât mai puţine restanţe în anul 4.
Să-mi achiziţionez un smartphone şi o cameră de filmat.
Mă aşteaptă un an greu, poate mai greu ca 2010, dar sunt sigur că-i voi face faţă cu brio.
Vă doresc din suflet un călduros La multi ani şi să păşiţi cu dreptul în noul an. Fie ca toate dorinţele să vi se împlinească…
Să ne citim cu bine în 2011.
Doamne ajută!
UPDATE: şi cel mai important lucru pe care am uitat să-l menţionez şi care m-a făcut să dau un edit la acest post după ce l-am publicat este că în 2011 mă voi concentra un pic mai mult pe partea sentimentală, cu dragostea am stat mai rău anul ăsta, aşa că trebuie să ne ocupăm şi de domeniul ăsta, nu? :D
Un an de muncit
2010 e un an în care trebuie să tragem tare ca să facem față crizei financiare, scumpirilor în masă și salariilor tot mai mici. Ca dovadă că până și în calendarul 2010 zilele care sunt libere prin lege pică într-o sâmbătă sau duminică, mai puțin 1 decembrie care e miercurea.
1 mai e sâmbătă, 25-26 decembrie e sâmbătă și duminică. Sfintele Paști pică anul ăsta pe 4 aprilie, duminică. Deci e un an de muncit, nu glumă.
Revelion 2010, o experienta nereusita
A trecut noaptea de infern de la cumpăna dintre ani, noaptea de cântec-joc-și-voie-bună. Am întâmpinat noul an la un restaurant de patru stele din Cluj, într-un cadru festiv. Încep prin a vă da un sfat: nu mergeți la petreceri festive de revelion la restaurante fără prieten/ă. O să vă simțiți foarte foarte nașpa. Dar nu asta a contat, căci petrecerea în sine nu mi-a plăcut deloc. Pe lângă faptul că în jurul meu roiau numai oameni necunoscuți, unii dintre ei trecuți de prima tinerețe, mai erau și din ăștia de 30+ ani, cu care, fie vorba între noi, n-ai ce discuta. Ei au discuțiilor lor, ei se înțeleg bine cu cei din generația lor, discuții despre căsnicie, nunta, copii, etc. Nu că aș fi avut ce să vorbesc cu ei, doar că eu nu sunt genul de persoană care să se simtă bine pintre necunoscuți. Nu pot să stau sau să petrec alături de oameni cu care nu am avut nicio tangență niciodată și nu am legat niciodată două cuvinte. Eu mi-s mai timid de felul meu, și nah, dar nu ăsta e subiectul de care discut. Ideea e că nu m-am simțit deloc în largul meu la petrecerea asta, dacă pot să-i zic petrecere, deși unii s-au distrat de minune.
Și pe lângă toate astea, mâncarea a fost din aia de milionari excentrici, gen icre negre în ouă de prepeliță, icre roșii, unt de arahide, creier în aspic, friptură cu miez dulce, un pește foarte dubios. E drept că nu mănânc icre negre sau roșii în fiecare zi, dar chiar nu mă dau în vânt după asemenea delicatesuri. Nu aș da câteva sute de mii pentru niște icre, doar că sunt negre sau roșii, și de aș fi fost milionar. Și friptura cu miez dulce, ce dracu de mâncare mai e și asta? De când carnea a devenit un desert?! Zău că nu știu cum s-au putut obișnui oamenii de bani gata cu astfel de bucate alese. Ok, nu mai continui cu mâncarea că m-am scârbit destul de delicatesurile astea de fitzoși. Eu am mai gustat astfel de preparate înainte și știam la ce să mă aștept, dar cei cu care am fost n-au fost prea încântați de meniu.
