Care a fost jucăria voastră preferată pe care nu o lăsaţi din mână nici când mergeaţi la wc? Maşină, păpuşă, o carte de poveşti poate, un cub, o jucărie de lemn?

Dacă sunteţi părinte sau urmează să fiţi sau pur şi simplu aveţi vreun nepot, verişor, copil mic prin familie şi nu ştiţi ce să-i luaţi de ziua lui vă recomand un magazim online de jucarii pentru copii. Preţuri bune, fel de fel de jucării de lemn, simple, drăguţe, pentru prichindei mai mari sau mai mici. Fericirea de pe feţele lor, de nepreţuit!

Domnisorica din poza de mai sus are 15 ani. Ca nu arata si arata ca una de 20, nu mai conteaza.

Conteaza ce au ajuns pustoaicele din ziua de azi, sau mai bine zis, cum au ajuns sa arate… Pantalonasi mai scurti ca si niste boxeri barbatesti. Mulati. Tricouri mulate sa se vada bine formele. Decolteul cat mai la vedere. Farduri cu kilul. Totul pentru a face o impresie buna in colectivul prin care se invarte domnisorica despre care vorbim. A, sa nu cumva sa intelegeti gresit, nu despre colectivul de la biblioteca vorbim aici, ci despre cel din cluburile de fitze. Acolo unde domnisorica e clienta fidela, cu toate ca abia i s-a uscat cerneala de pe buletin.

Daca pui mana pe una din asta iei pe putin 5 ani. Si cu ce te-ai ales? Nu trebuie sa ne mai mire de ce unii nu rezista tentatiei de a pune mana pe o pustoaica din asta si ajung sa regrete ziua aia mai mult decat orice, din spatele gratiilor. Pai cand iti vine cate o prospatura din asta, mai ales daca esti si profesor, si iti arunca o privire inocenta dandu-ti semne ca vrea ceva, mai stai sa te gandesti cati ani are si ce-i tacsu?

Io la 15 ani stiti ce faceam? Eram in generala. Jucam ratele si vanatorii, ascunselea, imi faceam casa in copac, spuneam povesti de groaza in beci, cu baietii si fetele de la bloc. Ce poze, ce net. Prin 2003 sa ai aparat foto era boierie mare, calculatorul pentru noi era trecut la capitolul minunile tehnologiei. Dar sa ne oprim aici, sa nu ne mai amagim. Asta e, a trecut, a trecut, viata merge inainte si noi dupa ea. E bine sa ne mai aducem aminte de trecut si sa nu uitam de unde am pornit.

Link-ul profilului in cauza.

Profitam de faptul că mama nu era acasă dimineaţa şi mă desfăşuram în voie. Bine, erau jucării pe care le dădeam cu milă, dar îmi plăcea că eram în centrul atenţiei şi ceilalţi mă priveau ca un fel de Mesia al jucăriilor. Sub balconul meu era o mică Mecca de jucării pentru copii. Câteodată mai veneau şi de la alte blocuri, fiindcă zvonurile se răspândeau repede. “Mai dă-mi una – mai dă-mi şi mie una” răsuna în toată curtea. Când ajungea mama acasă îşi dădea mereu seama de mica mea “acţiune” de licitaţie gratuită. Şi n-am priceput niciodată cum, pentru că am avut grijă tot timpul să pun totul la locul lor. Uşa de la balcon n-am uitat-o deschisă, geamu’ nici atâta, sub balcon era lună şi bec după ce se împrăşteau toţi pentru că mergeam jos şi curăţam de fiecare dată resturile de jucării. Au mamele un stil aparte de a descoperi adevărul pe care nimeni altcineva nu-l are.

Astăzi am dat de un site despre jucării pentru copii care mi-a trezit multe amintiri şi m-a lovit o puternică nostalgie drept în faţă. Întotdeauna, când eram mic fireşte, aveam o febleţe pentru jucăriile de lemn. Mirosul acela de lemn natural făcea toţi banii. Aveam un tractoraş de care nu mă despărţeam. Era din lemn şi îmi plăcea la nebunie să-l plimb cu mine oriunde.

Să revenim totuşi la jucarii pentru copii şi la site-ul cu pricina. Oamenii din spatele jucăriidelemn.com promit zâmbetul de pe faţa copilului vostru când vor vedea jucăriile din magazinul lor.

Nu daţi banii pe prostii, cumpăraţi jucării pentru copii!

Ştiu că poate unii dintre voi veţi considera jucăriile din lemn ca fiind învechite, dar măcar de dragul vremurilor bune faceţi un gest frumos copilului. Nu vă mai gândiţi de unde să faceţi rost de bani ca să luaţi ultimul model de Action Man sau întreg setul cu Barbie şi Ken. Gândiţi-vă cu ce am crescut noi, când eram tineri şi frumoşi. Şi dacă n-o să zburde copilul fericit după un avion cu elice (cu elastic) de exemplu atunci eu îmi asum toată răspunderea pentru eventualele “mustrări” pe care le veţi primi de la odraslă.

În zilele noastre cine-i Johnny Bravo? Iron Man. Cam trist.

Voi ce amintiri priceless aveţi cu desenele animate? Hai spuneţi, n-aveţi cum să ziceţi că n-aţi făcut nimic ieşit din comun după un episod din desene, pur şi simplu n-aveţi cum.

Am 21 de ani şi mă voi juca din nou. De data asta cu o jucărie pentru oameni mari. Copilul din mine zâmbeşte. Me happy!