Tag Archives: amintiri din viitor
Amintiri din viitor III
Fiindcă mi-au plăcut primele două povestiri din seria “Amintiri din viitor” scrise în 2009, azi le reiau. Prima şi a doua.
E ora cinci fără douăzeci, am fugit mai repede de la serviciu fiindcă trebuia să ajung la timp pentru şedinţa cu părinţii a lu’ ăla micu’. Acum a trecut în clasa a cincea şi e prima şedinţă cu părinţii, trebuie s-o cunoaştem pe dirigă ca să ştim cui ne adresăm când vrem să vedem situaţia odraslei noastre. Nevastă-mea e ocupată până peste cap cu organizarea evenimentului de celebrare a şase ani de activitate a firmei unui cunoscut politician român a cărui nume îmi scapă. Sau ceva de genul. Aşa că trebuie să mă duc eu şi să mă întâlnesc cu diriginta lui Vlăduţ. A căzut pe mine tot greul.
Mă iau şi mă pornesc spre şcoală. L-am lăsat pe Vlăduţ afară, în curte, jucându-se cu băiatul lui Dorel de la scara patra şi cu fata lui Gigi de la a doua. Pe drum, la volanul Touaregului propriu, îmi aduc aminte de cum stăteam eu în tensiune când era mama la şedinţa cu părinţii. Oare ce o să-i zică iar diriga’, oare cu ce o va aburi iar şi tot felul de astfel de întrebări îmi treceau prin minte.
Ajung la şcoală. Găsesc rapid un loc de parcare între un mercedes şi porsche. Bine am nimerit. E surprinzător cât de uşor se găsesc locuri de parcare în ziua de azi. Intru în şcoală. Cu greu găsesc sala de curs, după ce am avut o scurtă discuţie de douăjde minute cu portarul, care într-un final mă ghidează la etajul doi. Sala 231.
Bat la uşă, iar de partea cealaltă se aude un Da hotărât. Intru. În momentul când am trecut pragul, toţi ochii erau aţintiţi spre mine, vreo 15 perechi.
- A, domnul Manu, tatăl lui Vlăduţ. Luaţi loc.
- Bună ziua, mă scuzaţi de întârziere. Traficul e groaznic la ora asta…
Reperez un loc în banca a treia, rândul din mijloc şi mă îndrept înspre el. Mă aşez lângă o brunetă de vreo 35-36 ani, estimativ. Doamne, ce femeie! Îi zâmbesc şi mă prezint.
- Bună ziua, Vasile, tatăl lui Vlăduţ.
- Oh, bună ziua, Carmen Apostolescu, mama Danei, colega lui de bancă. Mi-a povestit multe Dănuţa mea despre Vlăduţ. Se înţeleg bine.
- Da, al meu numai despre ea vorbeşte. Ce am făcut cu Dana, azi am învăţat cu Dana, Dana a luat un 10 şi eu un 9.
- Asta e bine… dar eu nu mi-am închipuit niciodată că Vlăduţ are un tată aşa chipeş cum sunteţi dumneavoastră…
Şedinţa a început.
Amintiri din viitor II
Deschid ochii. Bezna totala. Nu se vede nimic la 1 metru in fata. Incerc sa gasesc o sursa de lumina pentru a vedea unde ma aflu. Cum m-am trezit am simtit ca nu sunt unde trebuie si ceva nu e in regula. M-am ridicat in picioare, pentru ca eram culcat pe podea, am dat cu capul de o grinda si am descoperit o lanterna de culoare galbena asezata pe un colt de masa. Spre norocul meu, functiona! I-am dat drumul si am inceput sa luminez incaperea unde ma aflam. Era parca o pivnita, un loc plin de vechituri. Nimic nu-mi parea cunoscut. Pe tot ce puneam mana imi era total strain. Am zarit o fereastra, arunc un ochi si am zarit o masina cu numar strain. Zic, e o coincidenta, o masina straina pe strazile patriei, atat.
Am dat de niste scari, urc si deschid o usa. Dintr-o data eram intr-o casa in care n-am mai fost in viata mea. Vad un portret de familie pe perete, in living, arunc o privire si ma vad pe mine, alaturi de o femeie si doi copii, o fata si un baiat, pe care nu i-am vazut in viata mea. Eram adult, iar acea femeie parea sa-mi fie sotie… dar cine e. Ma plimb prin living, vad un televizor cu plasma, canapea de piele. Am iesit afara in speranta ca voi gasi pe cineva care sa-mi explice unele lucruri. Case deoparte si de alta a strazii, o masina straina in garaj si posta la marginea strazii in dreptul casei. Steguletul era ridicat, ceea ce inseamna ca exista corespondenta innaunta, ma gandeam eu. M-am indreptat spre posta, timp in care ma uitam prin jur. Era noapte, estimam ca era vreo 12 ceasu’, dar n-am inteles cum de m-am trezit pe podea la subsol. Am deschis portita postei si am scos o scrisoare. M-am uitat la data si m-am ingrozit…
2020, Beverly Hills
Amintiri din viitor
M-am trezit dintr-un somn adanc. Asa de bine am dormit incat aveam impresia ca au trecut 2-3 zile. Deschid ochii si in fata mea il vad pe zoso discutand cu piticu despre nu stiu ce. Nu am inteles prea multe despre ce discutau pentru ca eram inca buimacit de somn, dar am prins ceva despre site-ul de la Realitatea. Am ramas pentru un moment masca. Langa mine era Arhi cu un Macbook in fata tastand. Nici el nu intelegea cum a ajuns acolo. Ma uit mirat la el, apoi iar la cei doi care se certau si mi-am pus intrebarea. Ce dracu caut eu langa Arhi, Zoso si Piticu.
La un moment dat apare si VisUrat, la fel de aiurit ca mine. WTF? Ce caut eu langa Cartel? Pentru un moment n-am zis nimic. Arhi vorbea ceva cu VisUrat, zoso se certa in continuare cu piticu. Eu incercam sa reperez ceva cunoscut. Totul in jur imi era strain.
Aveam si laptopul cu mine, dar nu Dell-ul meu clasic, ci un Macbook. Am crezut ca visez. Ce dracu caut eu cu Macbook. N-am folosit in viata mea un mac. La un moment dat mi-am deschis gura si l-am intrebat pe Arhi, ca era mai aproape, cum dracu intru pe internet de pe magaoaia asta? La care imi raspunde:
- Banchere, ce dracu de blogger esti tu?
Mi-a picat fata. Arhi a vorbit cu mine de parca ne-am fi cunoscut de o viata intreaga. Dupa asta il aud pe Vis Urat strigand:
- Unde dracu gasesc un magazin in Muntenegru sa-mi iau un pachet de tigari, de preferat ieftin?
Muntenegru?? Ce dracu caut io in Muntenegru si cum am ajuns aici. Il intreb pe Zoso, stiind ca el are raspuns la toate intrebarile:
- Zoso, cum am ajuns aici?
- Nu stiu, frate, lasa-ma… Nu vezi ca asta ii prost si nu vrea sa recunoasca ca realitatea.net face spam.
Deschid intr-un final internetul pe Macul din fata mea. Ma conectez pe blog si vad un singur draft cu titlul: A patra zi in Muntenegru. Sunt de 4 zile aici! Cum? De ce?
Dau sa-mi scot telefonul sa-l sun pe un prieten sa vad cum dracu am ajuns aici. Cand bag mana in buzunar scot un BlackBerry. Unde dumnezo mi nokia-ul meu 1600? Deschid telefonul si vad pe ecran: You have a new message. Ma uit la data si vad 29 aprilie…
2010.
