Tag Archives: americani

Un tată de la care avem de învăţat cu toţii

Am urmărit un video care a ajuns viral după cinci zile de la postarea lui, cu peste 18 milioane de vizualizări, peste 100 de mii de reacţii pe youtube, zeci de mii de comentarii pe reţelele sociale şi admiraţia multor oameni, inclusiv a altor adolescenţi. Cam cu astea s-a ales un tată din America după ce a postat un răspuns video de 8 minute despre o postare destul de rebelă pe facebook a fiicei sale de 15 ani, care şi-a spus nemulţumirea în public într-un mare fel, cum că părinţii ei, reţineţi!, o tratează ca pe un sclav, punând-o să facă toate acele munci oribile şi înjositoare pentru ea, munci care se pare că, zice ea, îi răpesc tot timpul liber şi nu îi mai dau libertatea să-şi trăiască viaţa, să se distreze şi să facă orice face un adolescent la vârsta ei, asta în ciuda faptului că au o menajeră care, crede ea, ar putea să facă toate astea în locul ei. La ce munci se referea ea? Ei bine, aici e comicul situaţiei. Domniţa prinţesică se refera la atunci când e pusă să-şi facă patul dimineaţa, să ducă gunoiul, să-şi facă ordine în cameră, să mai spele vasele din când în când, să-şi mai spele o haină şi alte asemenea activităţi la care am fost supuşi cu toţii când eram mai tineri. Ea consideră că e tratată ca un sclav prin toate activităţile astea la care e supusă. Oare la fel de sclav se consideră şi când primeşte de mâncare, bani de buzunar şi se milogeşte de părinţi s-o lase să iasă în oraş cu prietenii ei?

Chiar dacă tânăra a încercat să ascundă statusul de părinţi, a pierdut din vedere o variabilă importantă, taicăsu lucrează în domeniul IT, deci a fost o chestiune de timp până ce a descoperit ce părere are fiica lui despre el şi, implicit, despre familie. Şi cum a descoperit iarăşi e o situaţie comică. Ea nu s-a gândit să ascundă statusul şi de câinele familiei, care, aparent, are şi el pagină de facebook, pagină de care se ocupă, evident, tatăl :)). Cam ce înseamnă să ai nişte părinţi 2.0 care se descurcă foarte bine cu calculatorul şi internetul în 2012.

Voi vă daţi seama că omul acesta a devenit un model pentru toţi părinţii şi un părinte cool pentru restul adolescenţilor?   Vă daţi seama că fata respectivă a câştigat un capital de imagine imens în cercul ei social şi la şcoală, iar toţi colegii şi prietenii îi vor zice că ce tată fain are, că vai ce chestie tare a făcut? Acum, de suportat va suporta pedeapsa pe care a primit-o, că n-are încotro, dar sper că va şi învăţa ceva din treaba asta. Nu e deloc ok felul cum s-a comportat, fără discuţii, nu îţi speli rufele în public chiar în halul acesta, iar dacă ai o problemă, te duci mătăluţă şi expui problema în faţa lor. Ai vreo critică sau reclamaţie de făcut la adresa părinţilor, nu o spui pe facebook, o împărtăşeşti CU EI.

Totuşi, nu înţeleg ceva, de ce te-ai plânge că te mai pun părinţii din când în când să-ţi mişti fundul leneş din loc şi să faci ceva util. Pot să bag mâna în foc că părinţii ei i-au cerut vreodată să facă lucruri grele, de adulţi, gen, să aducă bani în casă, să facă de mâncare, i-au cerut doar să-şi facă patul după ce se trezeşte, să-şi spele hainele din când în când, să facă ordine la ea în cameră, să-şi găsească un job part-time pentru a face şi ea un ban de buzunar şi să-şi vadă de şcoală, sunt lucruri normale care fac parte din responsabilitatea unui adolescent şi e de datoria unui părinte să i le ceară odraslei lui. Orice adolescent are responsabilităţi.

Credeţi că a procedat bine tatăl băgând câteva gloanţe în laptop-ul de câteva sute de dolari sau a cam exagerat aşa un pic? :))

pro sau contra Valentine’s Day?

De câţiva ani încoace, cam de când a apărut nebunia asta cu valentine’s day şi halloween în frumoasa noastră patrie, am început să văd altfel americanismele astea. Mai exact să le ignor. De ce să-mi pese de o aşa zisa sărbătoare care nici nu se găseşte în cultura ţării mele, de ce să mă strofoc eu pentru ceva care nu e trecut la capitolul sărbători legale în ţara mea? Doar aşa de amorul artei, pentru că americanii o ridică la rang de sărbătoare. Scuză-mă, dar mai bine dorm în timpul ăsta decât să mă prefac că iubesc pe cineva mai mult decât a-şi face-o într-o zi normală, doar pentru că ziua de nume a lui Valentin coincide cu ziua dragostei în State.

Toate americanismele astea gen Valentine’s Day sau Halloween şi care or mai fi, dracu le mai ţine socoteala, au început să mă lase rece total. În timp am învăţat să ignor tot ce nu-mi place şi nu-mi stârneşte interes. Asta fac şi cu americanismele astea de prost gust. Nu vorbesc, nu-mi dau cu părerea şi nu mă enervez din cauza asta, ignor pur şi simplu – asta ar trebui să facă şi cei care au grijă să nu ne aducă aminte din 5 în 5 minute cât de rahat suntem, noi ca naţie, că am preluat asta de la ei. Uneori te simţi atâta de liniştit şi calm ignorând!

Astăzi fac o excepţie de la regulă şi îmi dau cu părerea despre febra Valentine’s day, care creşte de la an la an. Dar nu despre “sărbătoare” am ceva de zis ci despre cum reacţionează românaşii când aud de sărbătoarea dragostei a americanilor. Pe scurt, ei se împart în două grupuri: cei care sunt pro şi cei care sunt contra. Cei care sunt pro merg pe ideea că şi dragostei trebuie să-i fie dedicată o zi. O zi în care iubirea şi armonia în cuplu trebuie să domnească peste tot. Desigur acest lucru se poate întâmpla numai pe 14 februarie, în orice altă zi iubirea şi armonia în cuplu tind spre zero. Aceştia merg până în pânzele albe cu ideea lor. Şi mai sunt cei contra – numărul acestora creşte alarmant în fiecare an. Cei care sunt contra sunt mereu împotriva mizeriei asteia de valentine’s day şi sunt foarte contrariaţi de cum am putut noi să preluăm ceva de la americani. Aceştia de regulă se declară pro dragobete din simplul fapt că e o sărbătoare românească, dar puţini cunosc câtuşi de puţin etimologia cuvântului dragobete.

C-aşa-i în tenis.

PS: nu vă mai întreb dacă sunteţi pro sau contra VD pentru că ştiu răspunsul şi nu mă interesează ce argumente aveţi.