Tag Archives: am fost si eu copil
Şi corcoduşele cin’ le mai mănâncă?
Am doi vişini în spatele blocului şi mai mulţi corcoduşi. Vişinii au deja fructele foarte, foarte coapte şi nu le culege nimeni. Corcoduşele încep să se facă, dar deja au fructul destul de mare şi verde, şi, la fel, nimeni nu se atinge de ele, decât foarte puţini plozi, îi numeri pe degetele de la o mână.
Văzând cum stau vişinele alea coapte şi nu le culege nimeni mai-mai că îmi vine să mă caţăr să le culeg pe toate, numai că la vârsta mea de cal bătrân nu ştiu zău cum m-a ţine bietul copac.
Iar mi-am adus aminte cu nostalgie de copilărie şi de vacanţele de vară când răsuna toată curtea blocului de glasul nostru. În blocul în care stau mi-am trăit toată copilăria, iar vişinii şi corcoduşii de care vă vorbesc i-am escaladat în fiecare vară şi fructele lor le-am savurat, alături de prieteni. Acum constat cu stupoare că în anul 2011 nu mai are cine să le mănânce fructele acestor prea darnici pomi fructiferi, pe care noi practic ne certam care să ajungă cât mai sus în ei, şi a căror fructe probabil se vor strica şi vor cădea singure. Îmi aduc aminte că era o adevărată bătaie pe corcoduşe, vişinele se terminau repede, fiind doar doi pomi, dar fructele alea verzi erau cireaşa de pe tort, ca să zic aşa :D, şi ajungeam chiar pe la alte blocuri în căutare de corcoduşi. Şi ce mândrie mai era pe noi când veneam cu bluza plină de corco, aşa le ziceam noi, şi le împărţeam la tot blocul, nu înainte de a avea grijă să ne rămână şi nouă.
Părinţii nu puteau înţelege deloc cum puteau să ne placă acriturile alea verzi şi ne tot ameninţau că avem ce sta pe budă dacă mai mâncăm multe. N-am stat niciodată şi am mâncat destule verzituri, poate alţii au făcut-o, dar io am fost mai norocos :-). Aşa verzi cum erau ne plăceau la nebunie, dar să vezi bătaie pe ele când erau coapte. Bine, faza e că nu apucau să se coacă, dar când găseam un corcoduş cu fructe coapte indicat era să nu mai spui la nimeni de el, să mănânci din el până te saturi şi să mergi satisfăcut la bloc.
Acum cu internetul ăsta, facebook, messenger, jocuri, alea-alea, nu mai are cine să mănânce corcoduşele, ceea ce mă face să mă întristez crunt.
Jucării pentru copii (p)
Nu ştiu cum aţi fost voi când eraţi pici, dar eu am fost foarte răsfăţat şi când era vorba de jucării nu aveam adversar. La capitolul jucării pentru copii am stat cel mai bine, nimeni nu mă lua, eram campion la categoria mea de vârstă. Dacă am ajuns să dau şi altora din jucăriile mele, vă gândiţi deci cam pe unde stăteam. Aveam o cutie mare de jucării pentru copii de toate felurile pe balcon, machetuţe, lego, etc. Şi de acolo le aruncam la ceilalţi pici de la bloc. Se adunau câte 10 prichindei sub balcon şi toţi aşteptau acelaşi lucru: să le arunc ceva fain.
Profitam de faptul că mama nu era acasă dimineaţa şi mă desfăşuram în voie. Bine, erau jucării pe care le dădeam cu milă, dar îmi plăcea că eram în centrul atenţiei şi ceilalţi mă priveau ca un fel de Mesia al jucăriilor. Sub balconul meu era o mică Mecca de jucării pentru copii. Câteodată mai veneau şi de la alte blocuri, fiindcă zvonurile se răspândeau repede. “Mai dă-mi una – mai dă-mi şi mie una” răsuna în toată curtea. Când ajungea mama acasă îşi dădea mereu seama de mica mea “acţiune” de licitaţie gratuită. Şi n-am priceput niciodată cum, pentru că am avut grijă tot timpul să pun totul la locul lor. Uşa de la balcon n-am uitat-o deschisă, geamu’ nici atâta, sub balcon era lună şi bec după ce se împrăşteau toţi pentru că mergeam jos şi curăţam de fiecare dată resturile de jucării. Au mamele un stil aparte de a descoperi adevărul pe care nimeni altcineva nu-l are.
Astăzi am dat de un site despre jucării pentru copii care mi-a trezit multe amintiri şi m-a lovit o puternică nostalgie drept în faţă. Întotdeauna, când eram mic fireşte, aveam o febleţe pentru jucăriile de lemn. Mirosul acela de lemn natural făcea toţi banii. Aveam un tractoraş de care nu mă despărţeam. Era din lemn şi îmi plăcea la nebunie să-l plimb cu mine oriunde.
Să revenim totuşi la jucarii pentru copii şi la site-ul cu pricina. Oamenii din spatele jucăriidelemn.com promit zâmbetul de pe faţa copilului vostru când vor vedea jucăriile din magazinul lor.
Nu daţi banii pe prostii, cumpăraţi jucării pentru copii!
Ştiu că poate unii dintre voi veţi considera jucăriile din lemn ca fiind învechite, dar măcar de dragul vremurilor bune faceţi un gest frumos copilului. Nu vă mai gândiţi de unde să faceţi rost de bani ca să luaţi ultimul model de Action Man sau întreg setul cu Barbie şi Ken. Gândiţi-vă cu ce am crescut noi, când eram tineri şi frumoşi. Şi dacă n-o să zburde copilul fericit după un avion cu elice (cu elastic) de exemplu atunci eu îmi asum toată răspunderea pentru eventualele “mustrări” pe care le veţi primi de la odraslă.
