Claudiu Niculescu poate completa pe viitor cu brio veriga lipsă din angrenajul echipei Universitatea Cluj – postul de antrenor principal, post ocupat de-a lungul timpului de multe persoane instalate în funcţie mai mult ca să-şi îndeplinească patronul un moft personal. Dacă i se va da încredere şi nu va fi mazilit la prima înfrângere, Claudiu va face minuni pe banca tehnică.

Cu Niculescu pe bancă am văzut altă Universitatea, una diferită faţă de cea din perioada Ionuţ Badea. Asta e părerea mea.

Victoria obţinută pe teren propriu în compania Astrei din Ploieşti, scor 3-1, ne dă aripi. Trei puncte esenţiale de care aveam nevoie ca de aer în economia îndeplinirii obiectivului îndrăzneţ fixat la începutul sezonului, şi anume: clasarea pe un loc de cupă europeană la final. Obiectivul rămâne încă realizabil, mai sunt multe etape până la final şi ne despart doar 6 puncte faţă de ultimul loc care duce în Europa League. Orice se poate întâmpla.

Primele patrujcinci de minute ale jocului au fost dominate de ai noştri, Şepcile Roşii dictând posesia şi având marile ocazii în cont, dar primul gol al partidei le-au aparţinut oaspeţilor, după o fază care l-a avut în prim-plan pe nefericitul Bornescu. Fostul rapidist a comis o chiflă jenantă atunci când a respins un şut în faţă, punându-i astfel mingea ca pe tavă lui Fatai, care nu a mai avut ce face altceva decât să îndeplinească o simplă formalitate şi a împins mingea în poartă (’27). N-a trecut mult timp şi Super-Cojo (n.r. Sebastian Cojocnean) a găsit o breşă în apărarea ploieştenilor şi a înscris cu un şut printre picioarele celuilalt nefericit, Silviu Lung jr. (’35). Tribunele s-au încălzit iar Universitatea continuă să fie în ofensivă.

1 la 1 a fost scorul cu care s-a intrat la cabine şi se pare că Niculescu i-a motivat foarte bine pe băieţi, care au ieşit altă echipă de la vestiare. Rând pe rând, Tony, Cristea şi Grozav hăituiesc apărarea Astrei, dar golurile vin abia după minutul 70.

Tânărul jucător de 21 ani cu o valoare de piaţă de 150 de mii de euro şi împrumutat de la Standard Liege, GICU GROZAV, înscrie un gol antologic – care nici în FIFA pe calculator nu-ţi reuşeşte – dintr-o foarfecă pe spate de mare spectacol (’76) şi duce scorul la 2 la 1. Universitatea s-a dezlănţuit şi continuă să preseze. Cu succes, deoarece a venit şi golul de 3 la 1, care aduce liniştea în sufletele spectatorilor. Un henţ în careu îl face pe Robert Dumitru să arate punctul cu var pentru alb-negri şi cartonaş galben pentru Mihalache – Adrian Cristea înscrie fără emoţii (’84). Sunt trei puncte care o saltă pe Universitatea un loc în clasament – urcăm până pe 7 cu 33 de puncte şi un golaveraj pozitiv – 30 de goluri marcate şi 23 primite – 8 victorii, 9 egaluri şi 5 înfrângeri.

Adevărul e că după seria de insuccese şi semi-insuccese din ultinele meciuri, am luat o gură importantă de oxigen cu victoria asta, dar să nu fim euforici, următorul meci îl vom juca pe 24 martie (20:30) la Chiajna, în compania echipei din localitate – Concordia – care vine după o victorie uriaşă pe Ilie Oană, 3-4 cu Petrolul. Nu ne va fi uşor deloc acolo.

foto: gsp.ro

Aseară, Kapetanos a fost din nou omul potrivit la locul potrivit, pentru a nu ştiu câta oară, salvând un punct miraculos pe arena Tineretului din Urziceni. Dacă ne uităm pe statistici câte meciuri a salvat Kape de când e la Steaua, ajungem la concluzia că 3 sferturi din punctele Stelei din acest campionat le-a făcut grecul, cu golurile sale din ultima secundă de joc. Bulan? Categoric, altceva nu poate fi. Să dai gol în ultimul minut din 10 meciuri mi se pare că îţi trebuie mult noroc pentru asta. Grecul are o evoluţie mediocră până prin minutul 80, dar vine cu golul salvator exact când nimeni nu mai spera.

În comparaţie cu “prinţul” Adrian Cristea de la Dinamo, Kape se lipeşte de gol. Grecul n-are tehnica lui Cristea asta-i clar, dar are ceva ce “prinţul” nu are: NOROC. Se lipeşte mingea de el exact când trebuie şi marcă golul când ţi lumea mai dragă. “Prinţul” o fi el tehnic, dar e indolent şi crede că dacă e preferatul lui Borcea nu mai trebuie să joace fotbal.

Bulanul lui Kapetanos îl aduce în inimile suporterilor şi în graţiile conducerii, în schimb, indolenţa “prinţului” îl duce direct acolo unde nu-şi doreşte niciun fotbalist să ajungă: ţinta criticilor suporterilor, conducerii şi tuturor oamenilor de fotbal de pe la noi.