Acum când clipele de euforie din tabara dinamovista au atins apogeul si am aflat cu cine vom juca în grupe, ar trebui sa revenim cu picioarele pe pamânt si sa ne concentram pe meciul de duminica din Ghencea, cu Steaua. Sa nu ne facem de râs acum dupa ce am realizat ceva atât de frumos. Ceva care va ramâne adânc întiparit în mintea microbistilor si în istoria clubului din sos. Stefan cel Mare.

Meciul cu Steaua trebuie tratat mai ceva ca cel cu Slovan, pentru ca o înfrângere cu Steaua echivaleaza cu 10 calificari ratate în fata lui Slovan. Nu, nu exagerez deloc, asa si este. Steaua-Dinamo este unicul derby al fotbalului românesc, acest el-clasico al României care strânge în fata televizorului toata suflarea României, indiferent de vârsta, sex sau etnie.

Calificarea în grupe reprezinta cea mai mare performanta, nu doar din istoria clubului, ci si a fotbalului românesc, cea mai mare, pentru ca a fost realizata în conditii speciale. Aceasta calificare e ca un castel de nisip realizat cu multa migala pe un teren înclinat. Sa nu stricam ceva la care am asudat din greu si pentru care ne-am dat sufletul.

În Ghencea trebuie sa mergem mai motivati, mai determinati, mai bine-pregatiti decât eram înaintea meciului de la Liberec. Un meci cu Steaua nu se compara nici cu 10 meciuri ca si cel de aseara.

Sunt absolut convins ca meciul de duminica va arata ca un adevarat derby Steaua-Dinamo. Ce au aratat amândoua echipele în ultimele meciuri îmi da încredere ca derby-ul va fi mai spectaculos si mai bogat în faze de poarta decât precedenta partida dintre cele doua.