Fiecare curs din facultate scris de un student oarecare are propria-i istorie. În el se oglindeşte chipul studentului. Pe principiul, cum e studentul aşa şi cursul său. Şi mă refer aici, nu la materia în sine pe care un om învăţat o predă unor tineri “dornici” să înveţe, ci la ce scrie studentul acela în caiet sau pe foi în acele două/trei ore cât ţine cursul în sine.

Într-un curs al unui student care dă pe la facultate din an în paşti se poate distinge plictiseala, monotonia şi starea de somnolenţă care l-a cuprins atunci. Aproape că vedem şi întrebarea celebră pe care şi-o pune din două-n două minute, ce dracu mai caut eu aici şi cine m-a pus să vin la cursul ăstuia, când puteam să dorm în timpul ăsta.

Desene, cercuri, pătrăţele, liniuţe trasate şi retrasate în toate formele şi mărimile se găsesc pe cea mai mare parte dintr-un curs. Toate astea arată cât de interesat este un student la materia la care (din greşeală) asistă.

Un student care vine la facultate să înveţe ceva nou, se afundă-n plictiseală şi-n acea senzaţie de “fără niciun chef” în acele 2/3 ore, de ce, pentru că aşa e sistemul de învăţământ. Multă materie, multe noţiuni noi, într-un interval foarte scurt de timp. După părerea mea, nu e de ajuns un semestru de 4-5 luni pentru câtă materie există la ora actuală într-un an universitar. Multă teorie, noţiuni de care n-ai auzit niciodată pe care, teoretic, trebuie să le învăţăm. Când nu înţelegem ceva, întrebăm profesorul, îl întrebăm şi iar îl întrebăm, dar până când. Ce nu ştim întrebăm, dar dacă ar fi să întrebăm tot ce nu am înţeles, am mai pune de-un curs de 2 ore. Ori noi abia aşteptăm ora h când se termină cursul şi să o zbughim acasă şi să ne pregătim pentru ziua de mâine, care, ce să vezi, tot la fel e.

Nu cred că există student care să fie atât de cuprins de subiectul materiei încât să fie atent numai acolo, nu s-a născut încă studentul ăla. Când ai în faţă o materie încâlcită cum e matematica şi nişte demonstraţii făcute pe 3 table, e greu să mai fi atent. Trebuie să fi atent la scris, să transcrii rapid tot de pe tablă pentru că profesorului îi merge mintea şi mâna mai repede decât îţi merge ţie doar mâna, şi el e cu buretele în mână.

Atenţie, nu ne legăm de cât de urât scrie lumea, n-avem treabă cu tipul de scris. Fiecare student scrie în aşa fel încât să priceapă el. Cine se plânge că nu înţelege ce scrie în cursul cuiva, să mai treacă el frumuşel pe la facultate.