Nu ştiu cum sunteţi voi, dar mie unul îmi plac oamenii zâmbitori, glumeţi, cu un simţ al umorului bine dezvoltat. Urăsc să văd prea multă seriozitate pe chipurile oamenilor. Nu, n-am nimic cu a fi serios în situaţii limită, când se împute brânza la lucru de exemplu, dar nu fi serios tot timpul, 24/24, că prea multă seriozitate strică, chiar şi la frumuseţe poate. Dacă eşti prea serios/ă rişti să faci riduri şi nu dă bine la look-ul personal. Zâmbeşte, fii happy şi nu afişa în public o faţă de criminal.

Am o vecină în bloc de-o vârstă cu mine, drăguţă, forme apetisante, studioasă, devreme acasă, dar cu un singur defect: este prea serioasă! prea, prea serioasă! Io cel puţin n-am văzut-o pe fata asta să zâmbească o dată măcar, şi, vorba aia, suntem vecini de când eram în scutece. De vorbit cu ea nu poţi, număr pe degetele de la o mână de câte ori ne-am conversat. Te sperie pur şi simplu de cât de serioasă pare. Atâta încrâncenare apare pe chipul ei gingaş parcă ar vrea să te ucidă cu sânge rece dacă încerci să i te adresezi.

Nu cred că trebuie să explic cum arată seriozitatea pe feţele oamenilor, nu?