Situaţia colecţiei mele la început de an

Am atins un prag în ceea ce priveşte colecţia mea de doze de bere şi m-am gândit să vă împărtăşesc şi vouă această mică realizare a mea, şi ca să vedeţi că încă mă ţin de colecţie şi n-am uitat de ea bineînţeles.

50 de doze de bere. Diferite. 

Unii ar zice că sunt multe, dar eu zic că sunt chiar foarte puţine şi aş fi putut strânge mai multe. Mă aşteptam ca până acum să depăşesc suta, dar având în vedere că n-am făcut-o, obiectivul colecţiei pentru 2012 s-a schimbat: 200 de sortimente. Să ne depăşim limitele e deviza mea în 2012. Am zis!

Încă nu ştiu ce voi face cu ele, sincer, dar planul e să le strâng, apoi voi vedea eu ce oportunitate va apărea în viitor. Poate chiar să le vând unui alt colecţiar, dacă găsesc unul într-un colţişor de lume.

Fiindcă sunt atât de multe nu am putut să le cuprind pe toate într-o imagine aşa că le-am cuprins în opt.

img_2320 img_2321 img_2322 img_2323 img_2324 img_2325 img_2326 img_2327

 

 


Libertate pentru suporteri!

Pentru cei care n-aţi aflat încă, a intrat în vigoare vestita Lege 4/2008, cunoscută ca şi “Legea lui Mitică Dragomir“, ştiţi voi, legea aia care încalcă libertatea suporterilor români pe stadioane propusă de bătrânul acela senil care refuză cu încăpăţânare să se dea la o parte din fruntea LPF-ului şi are impresia că face multe pentru fotbalul românesc. E singurul care crede asta. Proiectul de lege a fost depus de un anume deputat PDL, Trăşculescu, în 2010, a fost respins atunci de aleşi. După câteva modificări absurde aduse de comisiile parlamentare, a fost aprobat şi a ajuns pe masa lui Băsescu, unde bineînţeles că a fost aprobat şi acolo.

Un deputat care cred că se află la primul lui proiect de lege propus de când se află în fotoliul lui cald din Parlament, s-a trezit că vrea să facă şi el ceva pentru ţara asta, să-şi pună şi el semnătura pe un proiect de lege, ca să aibă ce trece în CV-ul său de parlamentar. E surprinzător cum se trezesc unii aşa dintr-o dată să facă dreptate. Şi care lege nu a mai fost discutată demult? Legea Dragomir, normal. Îi mai aducem nişte modificări total în contradicţie cu realitatea şi cu normele de respect şi libertate, apoi o propunem. Nu trece de prima dată, o dăm comisiilor s-o mai modifice şi ele puţin, să-şi aducă şi ele contribuţia şi atunci sigur va trece. Cât de românesc sună asta? Să facem legi absurde doar de dragul de a ne pune şi noi amprenta pe un proiect, să nu zică nimeni că n-am făcut şi noi ceva.

Închisoare de la 1 la 2 pentru pătrundere pe suprafaţa de joc. Cu asta sunt de acord, cu toţii vrem să nu se mai repete ce s-a întâmplat cu Galamaz la Ploieşti, dar restul, sunt total absurde. Ca de exemplu, de ce să faci puşcărie de la 2 la 5 ani pentru o petardă sau torţă, care este egal cu 2 la 5 ani pentru FURT, trafic de droguri, tâlhărie şi proxenetism. Se vor duce vremurile în care îţi curgeau fiori reci pe şira spinării când vedeai ce SPECTACOL DE LUMINĂ face peluza Şepcilor Roşii, de exemplu, sau a Stelei, Rapidului, Dinamo sau orice altă galerie din ţară.

Mai poate fi ceva de spus.

Voi vă daţi seama unde am ajuns? S-a ajuns ca să se îngrădească dreptul la libertate pe stadioane. Iar absurdităţile continuă, să nu credeţi că ne oprim aici: suporterii care sunt interzişi pe stadion trebuie să dea cu subsemnatul la secţia de poliţie în timpului evenimentului sportiv, asta dacă nu pot face dovada telefonic unde sunt. Aţi mai auzit aşa ceva? Adică dacă tu ştii că eşti interzis pe stadion, nu te duci şi gata, aşa că poţi face ce vrei, chiar şi să pleci din localitate cu alte treburi. De ce ai nevoie să petreci două ore la secţie cât ţine meciul? Absurd. Dacă pleci din localitate sau te afli într-o locaţie unde nu ai semnal la telefon în timpul evenimentului sportiv, ce te faci, eşti nevoit să plăteşti o amendă, sau în cel mai rău caz, plăteşti cu libertatea, că există şansa ca tu să te afli pe stadion, tu fiind interzis acolo?

Vor fi abuzuri mari din partea capetelor de cretă numiţi poliţişti şi a oamenilor care gândesc cu bulanu’ în loc de cap, adică jandarmi, care conform acestei legi au mână liberă să intervină când vrea muşchiul lor pentru că nu mai trebuie să aştepte confirmarea din partea prefectului, aşa cum era până acum.

Eu, ca şi suporter cuminte de tribună, ca să zic aşa, întotdeauna i-am respectat şi stimat pe cei care sunt în mijlocul peluzei, acolo, în miezul evenimentului. Suporterii din peluză dau culoare fotbalului, nu încercaţi să răpiţi asta cu o lege absurdă pentru că riscaţi ca fotbalul să devină gri şi sec.

I don’t want to live in this country anymore…


O mărturisire sincercă: am fobie de manechine :))

De fiecare dată când intru într-un magazin de haine, mă sperii de manechine. Nu, pe bune vorbesc, puteţi să râdeţi cât vreţi, dar atunci când văd un manechin tresar şi mă ia cu fiori reci pe şira spinării. Mai mult, am impresia că în orice parte a magazinului m-aş afla, am impresia că manechinul, de oriunde s-ar afla el, e cu ochii pe mine şi îmi urmăreşte fiecare mişcare. Nu ştiu de ce am senzaţia asta, nu am avut niciodată vreo întâmplare nefericită cu vreun manechin, dar se pare că imaginaţia mea bogată de om pasionat de filme de groază şi serialo-holic îşi spune cuvântul încă o dată.

Cum să nu te sperii de manechine când îi vezi într-o vitrină cum te fixează cu privirea, cu ochii ăia de psihopat şi criminal în serie. Vă spun io, se vor face filme horror cu manechine, asta dacă nu se fac deja.

Asta cu manechinele e mic copil pe lângă ce temere are cineva, dar nu pot să vă zic fiindcă n-am acceptul persoanei respective să divulg secretul acesta de stat.


Ne place să stăm la cozi…

În fiecare an după perioada sărbătorilor şi la început de octombrie, când revine studenţimea în urbea de pe Someş pentru a-şi continua cu succes studiile universitare şi post-universitare, se produce o coadă imensă, gen de câţiva metri, la o singură staţie de autobuz din frumosul municipiu Cluj-Napoca, cea de pe strada Memorandumului. Doar acolo e coadă, după cum bine puteţi observa în imaginea de mai sus, de zici că e singura staţie de autobuz unde se pot face abonamente. Normal că nu e singura, doar ce credeţi, că suntem în evul mediu? Mai sunt zeci de locuri unde îţi poţi face abonament, locuri care, evident, stau goale fiindcă toţi se adună într-un singur loc. Mereu acelaşi. Ok, înţeleg că e mai comod şi mai de fiţă să-ţi faci abonamentul în centru, dar totuşi, măcar nu te plânge că ai stat la o coadă… şi s-au mişcat ca melcul femeile alea de la ghişeu.

Nu-mi place să stau la coadă, chiar e unul dintre lucrurile pe care le urăsc cel mai tare în viaţă, iar din cauza asta prefer să-mi rezolv probleme din timp, ca să evit statul la coadă şi aglomeraţia din ultima zi. Ultima dată când am stat la coadă a fost recent, acum trei zile dacă nu mă înşel, la CAS pentru a depune o decizie, pentru că nu aveam încotro şi îmi era foarte urgent la momentul respectiv, dar astea sunt cazuri speciale la mine, statul la coadă mi se întâmplă foarte, foarte rar. Nu m-am plâns că am aşteptat o oră şi ceva până să-mi vină rândul, ştiam ce mă aşteaptă, dar dacă a fost urgent, am suportat, iar data viitoare voi face în aşa fel încât să-mi rezolv probleme din timp. Ceea ce vă doresc şi domniilor voastre. Asta dacă nu sunteţi uşor masochişti şi vă place să staţi pe la cozi, caz în care, iertaţi-mă că v-am deranjat.


O perioadă neagră din viaţa mea

Dragi prieteni, cititori şi simpli vizitatori care aţi aterizat din greşeală pe acest blog, cu inima greu încercată de durere, scriu aceste rânduri cu ochii înlăcrimaţi şi multe regrete ce le port în suflet după acest nefericit eveniment. Trec prin cea mai neagră perioadă din viaţa mea, e cea mai proastă zi, nimic nu poate să meargă mai rău. Îmi tremură mâinile de emoţie în timp ce mă străduiesc să vă împărtăşesc această suferinţă prin care trec. O prietenă foarte dragă mie, dar cred că şi vouă, celor care aţi avut prilejul să o cunoaşteţi personal, s-a dus în lumea celor drepţi. Şi, sper că, de oriunde ne-ar privi în aceste momente, e împlinită şi fericită.

Odihneşte-te în pace, dragă zacuscă. Ţin să vă mulţumesc în numele familiei îndoliate pentru urări şi să vă urez din suflet, iubiţi-vă zacusca, pentru că doar pe ea o mai aveţi alături. Întristat şi chinuit de durere, am constatat de curând că s-a terminat şi ultimul borcan de zacuscă rezervat pentru iarna aceasta, şi e doar început de ianuarie. Ce o să ne facem până la primăvară? Oare vom putea trece peste iarnă în acest condiţii? Cum am putut să fiu atât de inconştient şi să o termin pe toată în câteva zile?

Un sfat prietenesc pe care vi-l dau: încercaţi să vă controlaţi înainte să daţi năvală în borcanul cu zacuscă. Organizaţi-vă în aşa fel încât să vă ajungă toată iarna, nu o devoraţi pe toată în câteva zile sau săptămâni. Ştiu că e foarte greu să faceţi asta, zacusca e probabil cel mai îndrăgit fel de mâncare consumabil rece din lume, pur şi simplu nu veţi găsi un singur om căruia să nu-i placă, eu ştiu cel mai bine prin ce trebuie să treceţi, dar trebuie să realizaţi că dacă o veţi epuiza pe toată în câteva zile, vă va părea foarte rău mai târziu, când aţi fi în stare să faceţi moarte de om pentru o felie de pâine cu zacuscă. Nu ştiu, faceţi cum vreţi, faceţi-vă raţii, o felie de pâine la două zile de persoană, în funcţie de numărul de persoane cu drept legal de a beneficia de conţinutul din borcanul cu pricina. Fiţi cu băgare de seamă că iarna-i lungă. Nimeni nu a zis că va fi uşor, după mine, să încerci să-ţi stăpâneşti pofta pentru zacuscă e echivalentul unei diete din acelea groaznice pentru slăbire prin înfometare.

Succes. Veţi avea nevoie.


Spaţiu de susţinere gratuită


Powered by WordPress | Designed by: wordpress themes free | Thanks to Find Free WordPress Themes, wordpress themes 2012 and WordPress Themes
e-advertising - www.articole-sponsorizate.ro