Episod clasic din categoria “munca la romani”
Rumoare! Mare agitatie, mare in blocul unde locuiesc de 23 ani. Dupa lungi parlamentari, discutii, sedinte s-a decis sa se faca izolarea termina a blocului. In sfarsit! Ma rog, nu tot blocul s-a decis, doar o scara, restul cetatenilor de la celelalte trei scari sunt inca nehotarati si indecisi, o parte din ei, fiindca majoritatea inclina balanta pentru izolare. Si lucrarile au inceput. Saptamana trecuta, vineri la prima ora, au venit niste muncitori de la o firma-fantoma, si-a descarcat jucariile si materialele dintr-o duba, au montat schelele si luni s-au apucat de treaba. Zic firma fantoma fiindca nu am vazut niciun logo la vedere, niciun nume, nimic. Bine, trebuie sa mentionez si ca firma asta a fost propusa de un vecin care se cunoaste cu patronul. C’asa-i la romani! Fiecare isi propune cate o cunostinta, ruda, prieten cand vine vorba de diverse lucrari de constructie; iti iese si tie un comision mic, mai faci un leu cinstit in vremurile astea tulburi.
Munca la romani, sau altfel spus, munca facuta in bunul stil caracteristic romanesc.
Stiti ca atunci cand se face izolarea termica a blocurilor, firma care se ocupa de problema in cauza este obligata sa foloseasca o plasa cand lucreaza ca sa nu zboare tot praful si tot “materialul ala alb” cu care se face izolarea, nu stiu cum se numeste la voi, dar la noi la Cluj ii zicem scartz. Ei bine, ia ghici cine gaseste in balcon scartz dupa trei zile de cand a inceput firma-minune lucrul?
Sa muncim romaneste.
LATER EDIT: Minune, astazi, 25 aprilie 2012, au pus sus si panza din aceea protectoare pe schele, dupa ce au terminat de izolat jumatate de bloc fara. Probabil cineva le-a zis de la obraz.
Berea cu lamaie nu e bere. Parerea mea
Nu imi place deloc berea cu arome, indiferent despre ce aroma vorbim, ca e lamaie, portocale, mere, pere, fructe de padure sau ca e dulce, cazul Redds. O singura data am facut greseala sa beau dintr-un Redds si era sa mi se faca rau de la prima inghititura. Serios, fara vrajeala! Am incercat-o mai mult sa vad cum e, dar nici jumatate nu am reusit sa beau si am renuntat. Abia am reusit sa-mi scot gustul ala oribil care mi-a ramas in gura si a trebuit sa “sting cu o bere” normala. Redds nu te imbata, Redds iti provoaca arsuri si ai nevoie de spalaturi stomacale dupa una din asta. Nu stiu voua, dar la mine cel putin asa e. Sunt la care le place, asta-i sigur, eu unul nu ma enumar printre ei.
Iar acum sa revenim la berea asta care a explodat si la noi – cu lamaie, ca vad ca a inceput sa apara in toate magazinele si meniurile localurilor. M-a oprit in cursul zilei de astazi un baiat pe strada sa ma intrebe daca nu vreau sa particip la o testare de bere. Absolut, nici nu se pune problema sa refuz asa ceva, io cand aud de bere nu stau deloc pe ganduri decat daca ma grabesc foarte-foarte tare. Ma uit la ceas, intreb daca dureaza mult ca ma cam grabeam si cand imi zice ca maxim 10 minute, zic hai ca ma bag sa vedem ce am de testat.
Sarim peste partea cu intrebarile si trecem direct la berea testata. Cand am vazut-o pe masa intr-un pahar avea o culoare galben foarte deschis, mai spre alb, cu o urma de spuma deasupra. Ma uitam la ea si ziceam in gand, chiar htrebuie sa beau din chestia aia, uite cum arata, zici ca-i limonada! Cand am dat sa gust, am cam strambat din nas, fie vorba-ntre noi, iar daca stiam ca trebuie sa testez bere cu lamaie imi vedeam mai departe de drum. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, nu am nimic cu un brand anume de bere si nici cu cei carora le place, ca ma gandesc ca or fi multi la care poate le place, doar ca berea cu lamaie nu se poate numi bere, din punctul meu de vedere. Asta-i parerea mea, proprie si personala. Berea adevarata e aceea care are un gust amarui si usor acidulata, restul sortimentelor cu tot felul de arome sunt o jignire adusa berii in sine.
Nu contest deloc faptul ca berea cu lamaie e racoritoare, dar nu m-as vedea sorbind dintr-una intr-o vara la 30 si ceva de grade. Daca vreau sa beau o bere, beau una de hamei, rece si buna.
Daca vreau sa beau altceva racoritor in afara de bere, imi fac o limonada sau imi iau o inghetata, dar categoric lamaia cu berea e o combinatie total nepotrivita. Am renuntat sa mai beau orice fel de suc tocmai din cauza faptului ca acidul ala din el ma strica la stomac, in sensul ca simt o arsura dupa ce il beau. Exact asta am simtit si cand am gustat din bere cu lamaie si din Redds. Doar nu oi fi atat de nebun sa-mi fac greata singur.
PS: Pe toti care am intrebat cum e berea cea noua cu lamaie (ca io intreb inainte de a cumpara ceva tot timpul), au strambat din nas si mi-au zis asa: “daca vreau sa beau o bere buna, beau o bere serioasa, nu toate amestecaturile astea noi cu lamaie si alte arome”. Despre asta-i vorba.
Ce urmeaza pe piata, whisky cu aroma de lamaie, jinars cu aroma de mere, vodka cu aroma de coacaze?
Doi oameni care au definit o parte din istoria alcoolului
Au existat de-a lungul timpului mai mulţi oameni importanţi în istorie care au definit anumite domenii prin creativitatea, ingeniozitatea, inteligenţa, inventivitatea şi genialitatea lor. Doi dintre ei sunt prezenţi în acest articol, restul urmeaza in articolele viitoare.
Jacob Christian Jacobsen ( 2 septembrie 1811 – 30 aprilie 1887) a fost un danez vizionar, industrialist şi filantrop – părintele berii Carlsberg.
Nu a avut studii academice sau ştiinţifice, dar asta nu l-a oprit să realizeze de unul singur în anii 1840 că producţia berii trebuie bazată pe metode ştiinţifice. Aşadar, în 1844 a pus prima cărămidă la temelia berăriei Carlsberg (denumită după fiul său, Carl Jacobsen), într-una dintre cele 10 regiuni din Copenhaga, Valby, iar trei ani mai târziu (1847) a înfiinţat compania Carlsberg Group – cu sediul în Copenhaga şi care din 2009 este al 4-lea cel mai mare producător de bere din lume cu aproape 45.000 de angajaţi.
John “Johnnie” Walker (1805 – 1857) a fost un zarzavagiu născut undeva lângă provincia scoţiană Kilmarnock în Ayrshire. Când a murit tatăl său (Alexander Walker – 1820) i-a lăsat 417 lire sterline moştenire, pe care i-a investit într-o afacere în Kilmarnock – depozit italian, aprozar şi vinotecă, unde cu timpul a început să vândă whisky clienţilor, la început pe sub masă, apoi cu timpul s-a transformat într-unul din cele mai bune locuri unde puteai cumpara “lichoarea fina”, devenind cunoscut atunci ca Walker’s Kilmarnock Whisky. Băutura lui a devenit atât de bună încât i s-a dus vestea în toată Scoţia, veneau oameni de la câţiva kilometri depărtare doar să cumpere din whisky-ul lui Walker.
Când s-a căsătorit în 1833 cu Elizabeth Purves, era deja un respectat om de afaceri şi liderul local al asociaţiei de comerţ, dar cu toată influenţa pe care şi-a creat-o nu a putut face nimic în 1852, când potopul i-a distrus în totalitate tot stocul, dar şi-a recuperat afacerea şi investiţia câţiva ani mai târziu.
Brand-ul Walker a devenit popular la nivel global după moartea bătrânului John, cand fiul său, Alexander Walker (numit după tatăl lui) a preluat frâiele afacerii, care până atunci era doar un simplu comerciant de ceaiuri din Glasgow, unde a şi învăţat arta ceaiului. Când s-a întors acasă să preia afacerea tatălui său, Alexander şi-a folosit toate cunoştinţele învăţate pentru a crea Old Highland Whisky, denumit astăzi Johnnie Walker Black Label, care i-a adus faima şi notorietatea din ziua de azi. Putem spune că Johnnie Walker a fost transmis de la o generaţie la alta în familia Walker, după moartea lui Alexander Walker (1889), fiul său, Alexander Walker II, a preluat la randul lui afacerea familiei şi a continuat dezvoltarea acestui brand, exportand whisky în intreg imperiul englez, şi, ulterior, în întreaga lume.
credit foto 1
Fenomenul Cristian Gog
Mărturisesc că am aşteptat cu mare emoţie prestaţia lui Cristi Gog la Românii au talent. Toată ziua de vineri eram cu gândul la asta, oare ce o să facă, oare cu ce o să ne surprindă, oare va uimi publicul ca în preselecţii, oare va ajunge în finală, oare-l va vota lumea, oare… Şi le-a făcut pe toate, iar lumea l-a votat şi în finală a ajuns.
Despre prestaţia lui cu greu îmi găsesc cuvintele. Am rămas speechless. Când a intrat pe scenă şi a început numărul, m-am blocat şi am început să tremur. Sincer vă spun. Are omul ăsta un stil de a vorbi şi de a-şi face numărul de te sperie nu altceva şi îţi dă fiori, te lasă fără cuvinte, rămâi mut de uimire, ţi se face pielea de găină, ce vreţi voi. E o nebunie curată ce poate face. Jur că nu am mai văzut asemenea şmecherii făcute de un om în viaţa mea şi mă bucur că am avut onoarea să-l cunosc personal şi să-mi facă şi mie nişte “nebunii” din astea de-ale lui. Ce face el nu e magie, ce face el reprezintă iluzionism din acela bine făcut care nu-ţi dă timp să stai şi să te întrebi, “oare cum a făcut?”. Nu ai timp să pui la îndoială trucurile pentru că actul artistic îţi captivează întreaga atenţie şi te ţine în suspans. Bine a zis Andra după numărul lui din semifinala 3: “Eşti eroul iluzionismului românesc”, sau ceva de genul. Gog îl bate la zero pe băiatul ăla de la PROTV, cum îl cheamă oare, Johannes, aşa. Şi tind să cred că după prestaţia din semifinale şi preselecţii, PRO-ul şi-a găsit un nou iluzionist cu care să facă emisiunea iReal, asta dacă i se va propune un contract pe viitor.
Să îndoi linguri, monezi, să citeşti gândurile a TREI persoane deodată alese total aleator din sală, astea sunt nebunii pe care nu ai cum să le explici. Şi nici nu are rost să te chinui să găseşti răspunsul pentru că oricât vei încerca, nu vei reuşi. E iluzionism pur. Doar faptul că nu poţi găsi o explicaţie face din acest act artistic să fie uluitor şi captivant. Atât am avut de spus.
Gog, îţi doresc succese maxime mai departe în finală. Mă bucur că te-am cunoscut. Cum ar zice Andi, mă înclin!
Vedeţi şi voi mai jos prestaţia din semifinala 3, dacă nu aţi apucat să o vedeţi live.
Şi acum, întrebarea se pune, cu ce ne va surprinde oare în marea finală?
PS: Aţi văzut că nu v-am îndemnat să-l votaţi degeaba, aţi văzut ce poate face? Sper că v-aţi convins :)
Câteva motive să vii la Festivalul Japan Play Transylvania
Aşa cum vă spuneam aici, pe 28-29 aprilie are loc în Cluj-Napoca Festivalul Japan Play Transylvania. Şi presupun că aţi citit primul articol deci cam ştiţi despre ce vorbim noi aici, vreau acum să vă dau mai multe motive să nu-l rataţi. Pentru că eu cred că e genul acela de acţiune din care poţi învăţa foarte multe despre un domeniu atât de variat, despre care tind să cred că nu ştiţi multe: cultura japoneză. Şi mai cred că, şi să vrei să nu înveţi nimic din el, adică să mergi acolo şi să te uiţi ca boul la poarta nouă, tot vei rămâne cu ceva. Părerea mea.
Dacă nu sunteţi din Cluj, aveţi o scuză, dar dacă sunteţi clujeni, nu aveţi nici una. Să nu-mi ziceţi că nu v-am avertizat :D
Începem cu workshop-urile. Pe durata celor două zile de festival vor fi organizate o serie de workshop-uri menite să stârnească creativitatea participanţilor. Acestea sunt numite şi ateliere de creaţie susţinute de profesionişti în domeniu, iar participarea la un workshop este gratuită, în limita celor 30 de locuri disponibile pentru fiecare. Înscrierile se fac în dimineaţa primei zile de festival şi puteţi avea şansa să participaţi la mai multe workshop-uri dacă vă lasă timpul.
Workshops: Animaţie, CosPlay, AMV (montaj-audio-video), Desen/Manga, de clame personalizate (fără profesor), origami modular/Kirigami/Action Origami, Hama Bead – Art, Charms (Briz-brizuri), light grafitti. Mai multe detalii despre fiecare găsiţi pe pagina dedicată. Zic că unele sunt chiar mişto, chit că nu am auzit în viaţa mea de ele, dar cred că va fi o experienţă interesantă :)
Cosplay e cel mai solicitant concurs şi provine de la “combinaţia termenilor „costume” şi „play”, iar activitatea presupune ca o persoană să intre cât mai bine în pielea unui personaj ales, fie din lumea reală (un model al societăţii de exemplu), fie imaginar (erou din filme, cărţi, jocuri video, personaj din desene animate etc)”. Regulamentul, clasamentul şi mai multe informaţii despre Cosplay le aflaţi de aici.
Saiki este un concurs de talente desprinse din cultura japoneză. Indiferent ce ştii să faci, să dansezi, cânti, pictezi sau să scrii, dacă crezi că te pricepi bine de tot atunci locul tău se află pe scenă, în lumina reflectoarelor, în faţa juriului şi a publicului. Saiki este un cuvânt originar din japoneză care defineşte o persoană cu un talent rar întâlnit.
Prin intermediul conferinţelor puteţi afla mai multe lucruri interesante şi captivante despre fascinanta cultură a Japoniei de la adevăraţii cunoscători ai Japoniei. Vor fi invitaţi din toate domeniile: regizori de filme de animaţie, actori de voce sau artişti-interpreţi.
Partea mea preferată sunt proiecţiile de film şi documentarele care vor rula în cadrul JPT. Spectatorii vor avea ocazia să urmărească producţii cinematografice japoneze din domeniul anime-manga şi documentare care scot în evidenţă diverse aspecte din această cultură.
George Moise vine din postura de invitat la Japan Play să ne povestească cum e viaţa în Japonia, care e povestea lui, prin ce experienţe a trecut într-o ţară cu o cultură mult diferită faţă de a noastră.
Aşadar, între două locaţii trebuie să vă plimbaţi pe parcursul celor două zile de festival: Turnul Croitorilor şi Casa de Cultură a Studenţilor, de dimineaţă începând.
Dragă clujene, te-am convins?
