Revoluţie e un cuvânt mult prea mare pentru a descriere evenimente ce s-au derulat în ultimele zile în România. Sunt doar nişte manifestaţii venite ca o consecinţă a lipsei de viziune a celor care ne conduc. Lipsă de viziune doar în opinia unora, nu generalizăm că nu toţi gândesc aşa.

Am aşteptat să se mai liniştească apele tulburate de protestele care au lovit România în ultimele zile ca să pot să scriu şi eu o simplă părere de cetăţean al acestei mult prea frumoase ţări în care ne ducem traiul. Din punctul meu de vedere, repet, al meu, părere proprie şi personală, este că, manifestaţiile începeau indiferent de cine era la putere. Că era PD-L, că era PSD, PNL… USL, oamenii tot nemulţumiţi erau, că aşa am fost dintotdeauna, de 20 ani, veşnic nemulţumiţi. Parcă suntem construiţi, noi ca naţie, să fim nemulţumiţi. Şi pe vremea lui Iliescu s-au “răsculat” oamenii şi au ieşit în stradă, dar nu s-a schimbat nimic, iar atunci chiar a fost groasă rău (Remember: Mineriada).

Problema e că toate frustrările acumulate de popor de-a lungul timpului s-au spart în capul lui Băsescu, Boc şi celorlalţi din jurul lor. Ghinionul lor a fost ca paharul să se umple când au fost ei la conducere, dar la fel s-ar fi întâmplat şi dacă erau alţii la putere. Părerea mea. Corectaţi-mă dacă greşesc.

Iar când îi aud pe protestatarii care cer libertate îmi vine să-mi iau jucăriile şi să mă mut în Australia. Ce libertate, fraţilor? Cine vă îngrădeşte libertatea, cine nu vă lasă să fiţi liberi? Faptul că vă puteţi manifesta în piaţă nu e un motiv destul de bun că nimeni nu are nicio treabă cu voi şi nu sunteţi liberi? A, că jandarmii menţin ordinea publică, nu înseamnă că au treabă cu “libertatea” voastră, e meseria lor să facă asta, iar pentru asta au depus un jurământ solemn.

Mai sunt şi scandările alea cu vrem locuri de muncă, vrem salarii mai mari, pe care iarăşi nu le înţeleg. Prietene, sunt undeva la 30 de mii de locuri de muncă care aşteaptă să fie ocupate, poate şi mai multe. Din păcate, posturile de directori sunt cam ocupate. Salarii mari? Ştiu, nu iei leafă ca-n Vest, multe cheltuieli mari, preţuri neconcordante cu salariile, e greu, dar nu ştiu dacă se rezolvă ceva cu lozinci anti-guvernamentale. Pe bune acum. Când pur şi simplu îţi zice preşedintele şi premierul în faţă, la televizor, că NU sunt de unde, cum să crească lefele?  Nu realizaţi că banii se duc la oamenii deştepţi cu firme care au un contract cu statul român pentru diverse servicii, oameni deştepţi care de obicei sunt câte o rudă cu vreun reprezentant al Statului, om sus-pus?

Mai este şi clasica întrebare la care protestatarii nu ştiu ce să răspundă şi se blochează: dacă-i dăm pe ăştia jos, pe cine punem în loc? Nu, serios, gândiţi-vă că a fost toată clasa politică la putere, şi ce făcură? Nimic. România e ca barca din imaginea de mai sus, nici scufundată în totalitate, dar nici nu pluteşte triumfătoare. Problema e că lucrurile sunt împuţite demult, nu de câteva zile, ţara e virusată cu mulţi trojeni care la rândul lor s-au înmulţit ca iepurii şi au infestat totul, iar ca să scăpăm de dăunători, singura soluţie rămâne un format general. Cum îl vom face, asta nu mai e problema mea, dar sper să mă prindă în România când se va întâmpla.